2,924 matches
-
Casbah din Alger și În cadrul politicii bazarului care a contribuit la răsturnarea șahului Iranului. Ilizibilitatea a fost atunci și este și azi o sursă sigură de autonomie politică. Renunțând la ideea de a restructura orașele pentru a le face mai lizibile (subiect pe care Îl vom aborda În curând), autoritățile statului s-au străduit să cartografieze orașele vechi și complexe pentru ca ele să devină mai ușor de administrat și de controlat. Astfel, majoritatea marilor orașe din Franța au fost obiectul unor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
totul clădit conform unui unic proiect global. Afinitatea electivă dintre un stat puternic și un oraș cu structură uniformă este evidentă. Lewis Mumford, specialist În istoria formelor urbane, situează originea europeană modernă a acestei simbioze În stilul baroc deschis și lizibil al statului-oraș italian. El afirmă, În termeni care i-ar fi făcut plăcere lui Descartes, că „una din reușitele minții baroce a fost organizarea spațiului, modificarea lui spre a-l face continuu, reducerea lui la măsură și ordine”. Mai exact
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de dinainte de revoluție, care au fost lărgite și consolidate. Însă, dacă vedem reamenajarea doar ca pe o reorganizare a rețelei de străzi, subestimăm amploarea transformării produse. În ciuda tuturor demolărilor și construcțiilor și a faptului că rețeaua de drumuri devenise mai lizibilă, noul plan purta amprenta vizibilă a unei adaptări la Parisul „cel bătrân”. Bulevardele exterioare, de pildă, urmează linia fostului zid de Împrejmuire și vamă (octroi) din 1787. Însă proiectul lui Haussmann era mult mai mult decât o reformă a circulației
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
care i se adresează. La Întrebarea „Cum vă cheamă?”, la care, În lumea occidentală contemporană, se poate răspunde neechivoc, singurul răspuns plauzibil este „Depinde”. Pentru cel care a folosit aceste practici de-a lungul Întregii sale vieți, ele sunt și lizibile și informative. Fiecare nume și contextele În care este el utilizat furnizează date sociale importante. Ca și rețeaua de străduțe din Bruges, unitățile de măsură locale sau complicatele forme de proprietate funciară cutumiară, complexitatea procesului de atribuire a numelor are
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
condițiilor necesare pentru instaurarea guvernării moderne a statului. În majoritatea cazurilor, a fost un proiect al autorităților, menit să permită identificarea cu exactitate a unei mari părți a cetățenilor. Atunci când a reușit, el a avut drept rezultat crearea unei populații lizibile. Listele cu contribuabilii statului și ai bisericii, cu proprietarii și cu bărbații Încorporabili, recensămintele și actele de proprietate recunoscute prin lege ar fi fost de neconceput În lipsa unui mijloc de a fixa identitatea individului și de a stabili apartenența sa
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
dacă individul respectiv nu avea nici o sugestie, funcționarul Îi inventa unul. Aceste desemnări și listele de nume au jucat același rol pentru lizibilitatea populației ca și uniformizarea unităților de măsură și harta cadastrală În realizarea unui sistem de proprietate funciară lizibil. și dacă, În mod normal, individul ar fi preferat siguranța pe care i-o conferea anonimatul, o dată ce a fost silit să plătească impozite, era În propriul său interes să fie identificat corect pentru a nu plăti de două ori aceleași
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
fie identificat corect pentru a nu plăti de două ori aceleași taxe. Este clar că multe dintre aceste supranume create În secolele al XIV-lea și al XV-lea nu erau altceva decât niște ficțiuni administrative menite să facă populația lizibilă autorităților fiscale. Probabil că mulți dintre cei care purtau un al doilea nume În documente nici nu știau acest lucru și, În cele mai multe cazuri, aceste desemnări nici nu aveau existență socială În afara actului respectiv. Foarte rar sunt Înregistrările de genul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
pe partenerii care intenționează să se căsătorească să-și afle mai ușor gradul de rudenie. Cu toate acestea, pentru un reprezentat al statului cu concepții utilitariste cum era Claveria, scopul suprem era acela de a avea o listă completă și lizibilă a supușilor și contribuabililor. Acest lucru reiese foarte clar din scurtul preambul al decretului: „Având În vedere cât de utilă și de practică ar fi această măsură, este timpul să luăm hotărârea instituirii unui registru civil șținut Înainte de clericiț, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
sau act În care nu erau folosite numele oficiale. Toate documentele În care se Întrebuințau alte nume erau nule și neavenite. După cum era de așteptat, În practică, lucrurile erau foarte diferite de utopia administrativă a lui Claveria privind o comunitate lizibilă de contribuabili Înregimentați. Faptul că au supraviețuit supranume de origine nespaniolă, precum Magsay sau Macapagal, arată că o parte a populației nu a putut fi niciodată supusă acestui exercițiu. Funcționarii locali trimiteau rapoarte incomplete sau nu trimiteau nimic. și mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
numerele de securitate socială, fotografiile, amprentele și, mai recent, profilul ADN au Înlocuit instrumentul destul de primitiv pe care Îl constituia numele de familie permanent. Însă numele de familie a fost un prim pas esențial către transformarea cetățenilor individuali În persoane lizibile din punct de vedere oficial și, alături de fotografie, rămâne, În continuare, prima informație menționată pe actele de identitate. Impunerea unei limbi oficiale standard Bariera culturală reprezentată de o limbă diferită este poate cea mai sigură garanție că o anumită societate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
tot mai mult deplasarea din și Înspre capitală, În detrimentul traficul local și inter-regional. În jargon informatic, s-ar putea spune că politica statului semăna cu o rețea de cabluri (hardwiring), care făcea provinciile mult mai ușor accesibile și mult mai lizibile pentru autoritățile centrale decât și-ar fi putut imagina chiar și regii absolutiști. Să comparăm foarte schematic o rețea de transport relativ necentralizată cu una relativ centralizată. Desenată, prima dintre acestea ar reprezenta imaginea fizică a deplasărilor reale ale bunurilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
economice care afectează asistența publică, evaluarea efectului politicilor puse În aplicare și elaborarea de strategii pe baza unor informații esențiale. Acestea din urmă permit intervenții țintite care, uneori, reușesc chiar să salveze vieți. Tehnicile concepute pentru a face societatea mai lizibilă pentru conducătorii ei au devenit În ziua de azi mult mai sofisticate, Însă motivațiile politice de la baza lor nu s-au schimbat prea mult, cele mai importante dintre acestea fiind Însușirea resurselor, controlul și manipularea (În sensul nepeiorativ al termenului
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
fie fatală, Însă atunci când obiectivul propus de stat necesită modificarea obiceiurilor zilnice (practicile legate de igienă sau sănătate) sau a randamentul muncii (mâna de lucru calificată sau Întreținerea utilajelor) cetățenilor săi, ea poate deveni ușor un handicap. O societate ușor lizibilă Înlătură monopolul local asupra informației și creează un fel de transparență națională datorită uniformității codurilor, identităților, statisticilor, regulamentelor și unităților de măsură. În același timp, este foarte probabil să se ofere noi avantaje celor din vârful ierarhiei, care dețin informațiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
unităților de măsură. În același timp, este foarte probabil să se ofere noi avantaje celor din vârful ierarhiei, care dețin informațiile și au posibilitatea de a descifra fără dificultăți noua realitate creată de stat. Intervențiile direcționate pe care o societate lizibilă le face posibile pot fi, desigur, și fatale. Un exemplu Înfiorător Îl constituie o hartă elaborată de Oficiul de Statistică al orașului Amsterdam În mai 1941, În timpul ocupației naziste (figura 13). Această hartă nu numai că a făcut posibilă Întocmirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
silviculturii științifice visa la o pădure perfect inteligibilă, cu arbori uniformi, de aceeași tip și vârstă, aliniați În șiruri drepte pe un teren dreptunghiular curățat de tot subarboretul și fără braconieri, meticulosul funcționar al statului aspira la o populație perfect lizibilă: locuitori cu nume unice Înregistrate și adrese ușor de găsit În așezări de tip grilă, care să aibă câte o singură ocupație ușor identificabilă și ale căror tranzacții să fie toate Înscrise În acte conform formulei stabilite și În limbaj
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
mai puțin decât o ideologie estetică, o preferință marcată pentru liniile clasice pe care le considera linii „galice”: „sublime linii drepte și, oh, sublimă rigoare franceză”. Era un mijloc puternic de a controla spațiul. În plus, el oferea o grilă lizibilă ce putea fi parcursă dintr-o privire și repetată În orice direcție, ad infinitum. Desigur, În practică, linia dreaptă era adesea greu de aplicat și excesiv de costisitoare. În zonele cu relief neregulat, construirea unui bulevard În linie dreaptă, fără suișuri
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
opuneau rezistență erau domiciliați În case identice, numerotate și aranjate În rânduri drepte. Intrarea și ieșirea oamenilor din casă erau strict supravegheate. Mai era doar un pas până la lagărele de concentrare construite În timpul războiului, pentru a crea un spațiu statal lizibil, mărginit și concentrat și a-l izola cât mai bine de exterior. În acest caz, controlul direct și disciplina erau mai importante decât aproprierea. În perioada recentă, s-au făcut eforturi fără precedent de a pentru includerea spațiilor nestatale În
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
eforturi fără precedent de a pentru includerea spațiilor nestatale În stat. Oricum, acesta este un mod de a caracteriza folosirea masivă de Agent Orange din timpul războiului din Vietnam, pentru a distruge mari porțiuni Împădurite și a face astfel pădurea lizibilă și sigură (pentru forțele guvernamentale, desigur). Conceptul de spații statale, modificat corespunzător pentru contextul unei economii de piață, ne poate ajuta să rezolvăm și un aparent paradox al politicii agrare coloniale din Asia de Sud-Est. Cum putem explica preferința colonială clară pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
avantaj era acela că producerea de cauciuc pe plantații determina, În general, apariția de forme centralizate de rezidență și muncă, ce puteau fi mult mai simplu supuse controlului politic și administrativ central. Într-un cuvânt, moșiile constituiau comunități mult mai lizibile decât kampung-urile din Malaezia colonială, care aveau istoria, conducerea și economia mixtă proprii. O explicație similară lepoate fi găsită și proiectelor funciare federale din Malaezia independentă. De ce a ales statul malaezian să Înființeze așezări mari, costisitoare și aflate sub supraveghere
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
central erau multiple. Într-o perioadă În care amintirea revoluției eșuate a Partidului Comunist din Malaezia era Încă proaspătă În mintea conducătorilor țării, așezările planificate prezentau unele dintre avantajele cătunelor strategice. Erau situate conform cu un plan simplu și erau imediat lizibile pentru orice funcționar din afară. Casele erau numerotate, iar locuitorii erau Înregistrați și monitorizați mult mai Îndeaproape decât În zonele deschise de frontieră. Ei puteau fi - și chiar erau - atent aleși pe criterii de vârstă, calificare și reabilitare politică. Sătenii
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
late decât cea mai Înaltă clădire, situată, desigur, În centrul geometric al orașului. Clădirile Însele reflectau funcția și ierarhia, deoarece fațada, Înălțimea și materialul de construcție corespundeau clasei sociale a locatarilor. Structura fizică a orașului era de fapt o hartă lizibilă a structurii sociale dorite. Localități precum Sankt Petersburgul au existat multe, și urbane, și rurale. În timpul Ecaterinei cea Mare, prințul Grigori Potemkin a Înființat o suită Întreagă de orașe (de pildă, Ekaterinoslav) și așezări rurale model. Următorii doi țari, Paul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
blocuri de două etaje a câte șaisprezece apartamente fiecare Figura 30. Case de-a lungul unei ulițe, În satul vechi de la Vercinâua Troița Prin comparație cu transformarea geografiei fizice pe care o operase Haussmann la Paris pentru a face orașul lizibil și a facilita dominația statului, transformarea Rusiei rurale de către bolșevici a fost mult mai profundă. În locul unui mir opac și adesea Îndărătnic, s-a conceput un colhoz lizibil. În locul a mii de ferme mici, s-a creat o unică unitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
fizice pe care o operase Haussmann la Paris pentru a face orașul lizibil și a facilita dominația statului, transformarea Rusiei rurale de către bolșevici a fost mult mai profundă. În locul unui mir opac și adesea Îndărătnic, s-a conceput un colhoz lizibil. În locul a mii de ferme mici, s-a creat o unică unitate economică locală. O dată cu Înființarea fermelor de stat cu structură ierarhică, mica burghezie cvasi-autonomă a fost Înlocuită de angajați dependenți. Așadar, În locul unei agriculturi În cadrul căreia hotărârile privind semănatul
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
de cea a strategiei manageriale a companiei McDonald’s: unități modulare cu structură similară, care fac produse identice, după aceeași formulă și procedură. Unitățile pot fi ușor multiplicate peste tot, iar inspectorii care vin să evalueze operațiunile pătrund pe domenii lizibile, pe care le pot aprecia cu ajutorul unei grile unice. O analiză exhaustivă a celor șaizeci de ani de colectivizare ar necesita material documentar de arhivă (ce doar acum devine disponibil) și mâini mai Îndemânatice decât ale mele. Totuși, ceea ce Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
se putea aștepta decât să ducă În fiecare an o luptă crâncenă pentru grâne, fără nici o garanție de reușită. Acesta a fost momentul ales de Stalin pentru a da o lovitură decisivă. El a impus un cadru rural planificat și lizibil, care s-ar fi pretat mult mai bine la apropriere, control și transformare centralizată. Peisajul economic și social pe care Îl avea În minte era, desigur, modelul industrial de agricultură avansată: mari ferme mecanizate, care să funcționeze asemenea fabricilor și
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]