5,029 matches
-
pe ritmul unei muzici mobilizatoare. Acum, prada mea avea un aer eroic de zădărnicie. Cândva, cu astfel de piuneze din argint nou fuseseră onorați muncitorii deosebit de harnici de pe Westwall; după treizeci și opt, printre aceștia se numărau cu siguranță și localnici din populația germană sudetă, care se prezentaseră voluntari la construirea de buncăre în apropierea graniței franceze. Încă mai am înaintea ochilor imagini din jurnalul săptămânal: bărbați mânuind lopețile, tasarea betonului. Până cu puțin înainte de începutul războiului, erau umplute cu ciment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ăsta era numele lor, iar la casă aveai obloane de furtună și punte din lemn la terasă. Adam ne-a amuzat cu tot felul de povești despre cum a fost atunci când s-a mutat din New York în Dublin. Cum odraslele localnicilor l-au întâmpinat strigându-l „yankeu fascist imperialist“, cum se comportau în preajma lui de parcă Adam ar fi fost personal responsabil de invazia Statelor Unite din Grenada și cum îl băteau până-i suna apa-n cap fiindcă zicea la roșii „răușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Laura, i-am spus. —Ai grija să nu vandalizeze careva nenorocita aia de mașină, a sărit el îngrijorat. Tata provenea dintr-un orășel din vestul Irlandei și, cu toate că trăia în Dublin de treizeci si trei de ani, tot nu avea încredere în localnici. Era de părere că toți sunt niște infractori violenți. Și i se părea că centrul Dublinului e un soi de Beirut. Cu diferența că în Beirut era mult mai drăguț. —N-o s-o vandalizeze nimeni, tati, l-am asigurat. O s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
studiind tot timpul oglinda retrovizoare. Nu Îl urmărea nici o mașină. Era doar o Închipuire. Vendome, 9819 arăta ca un loc virgin - un apartament cu garaj În spatele unei căsuțe tencuite. Nu se vedea nici un reporter, poliția nu Împrejmuise locul, și nici un localnic nu ieșise să se Încălzească la soare. Bud deschise ușa cu mîna. Coteț tipic de burlac: o combinație Între living și dormitor, o baie, o chicinetă. Luminile aprinse pentru un inventar rapid - exact așa cum Îl Învățase Dudley. Un pat rabatabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
păcate, n-am avut noroc. Filmul pe care-l aleseserăm atrăsese o oarece atenție în ziarul nostru de seară, pentru că, deși realizat de o companie de producție din Londra, fusese filmat chiar în Birmingham. Drept urmare, era teribil de popular printre localnici și restul publicului consta în principal din cupluri de vârstă mijlocie - unele din ele îl văzuseră evident de mai multe ori- având tendința enervantă să întrerupă, de exemplu, o scenă de sex oral pe bancheta din spate a mașinii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
femeile care lucrează În centrul financiar al Londrei sunt un fel de emigranți la prima generație. Te dai jos de pe vapor, te uiți tot timpul În pământ, muncești cât poți de mult și faci tot ce poți ca să ignori tachinările localnicilor ignoranți care te urăsc doar pentru că arăți altfel și miroși altfel și pentru că Într-o zi le-ai putea lua slujbele. Și speri. Știi că situația nu se va Îmbunătăți cu mult În timpul vieții tale, dar faptul că ocupi spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
femeilor de toate vîrstele care făceau plajă la Clubul Nautico. Siguri de frumusețea peninsulei lor, oamenii din stațiune erau un exemplu al eliberării care Îi afectează pe britanici după o perioadă mai lungă de stat În plin soare. Înțelegeam de ce localnicii erau mai puțin dornici să mă știe scriind despre paradisul lor particular, și deja Începeam să văd orașul prin ochii lor. După ce Îl eliberam pe Frank din Închisoare, urma să-mi cumpăr un apartament și să mi-l transform În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
al cuvîntului, eu fusesem intrusul. În atîtea nopți Împreună, ea și Frank transformaseră acest pat oarecare În patul lor, iar eu mă băgasem nepoftit printre perne și printre fantomele lor. Nu se poate să-i urăști În halul ăsta pe localnici. La urma urmei, Frank Îi simpatiza. — Cred și eu. (Se Înfrînă și Își mușcă buza, jenată de propria-i limbă ascuțită.) A iubit Clubul Nautico și l-a transformat Într-o afacere de mare succes. Practic, e centrul nervos al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
antene de satelit albe, dar avea diametrul de două ori mai mare decît modesta antenă din Înregistrarea video. Barurile În care se serveau tapas(##notă - Gustări din gastronomia spaniolă.##) și restaurantele cu produse oceanice care tiveau portul erau ticsite cu localnici care se relaxau, după ziua de lucru, la mesele de sculptură și la roțile de olărit. Departe de-a fi demoralizați de tragedia familiei Hollinger, păreau mai Însuflețiți ca oricînd, flecărind zgomotos pe deasupra exemplarelor din New York Review of Books și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
cu iahtul de croazieră. Mi-am amintit privirile lacome ale celor care ieșeau din cluburile de noapte și se adunau pe chei, cu obrajii Îmbujorați nu doar de soarele arămiu răsărit din explozia rezervorului. Am Înconjurat Plaza Iglesias, plină de localnici care Își beau cafelele matinale citind Herald Tribune sau Financial Times. Am ochit din mers principalele titluri și am remarcat: — Restul lumii pare departe rău. Scena de aseară a fost de-a dreptul bizară, mi-aș fi dorit s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
la volan, care coti apoi de pe bulevard și pătrunse pe o șosea tivită de copaci și de vile de dimensiuni ceva mai mici. Privind În urma ei, mi-am dat seama că tocmai văzusem primul locuitor al complexului. — Și ce fac localnicii toată ziua? Sau toată noaptea? — Nimic nu fac. De-asta a fost proiectată Residencia Costasol. — Dar unde sînt? Am văzut o singură mașină pînă acum. Aici sînt, Charles, aici sînt. Zac lungiți pe șezlongurile lor și-o așteaptă pe Paula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e de speriat ce bine Înoată. A străbătut niște distanțe enorme În Marea Baltică. — Foarte folositor... dacă ești În stare să te miști prin jacuzzi dintr-un capăt În celălalt, deja ai realizat mai mult decît le stă-n puteri celor mai mulți localnici. Deci ei ar putea fi antrenori de sport? — Exact. SÎnt convinsă că le vei pune talentele la treabă cu folos. Toate talentele. — Firește. Pot să ajute la recrutări. Am condus-o la limuzină, unde Mahoud aștepta lîngă portiera din dreapta, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oraș, Königsberg, trece râul Pregel, ce înconjură o insulă, Kneiphof. În locul respectiv, existau 7 poduri. Pe 5 dintre acestea se ajungea direct pe insula Kneiphof, iar celelalte două poduri traversau cele două brațe ale râului. În plimbările lor, peste Pregel, localnicii se amuzau, încercând să facă un drum, un circuit închis, adică pornind dintr-un loc de plecare să se întoarcă în același punct, după ce au străbătut toate cele 7 poduri. Toate cele 7 poduri, dar trecând peste ele doar o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
alte și alte șlagăre, cunoscute de întreaga șleahtă de prieteni zurbagii, care se dedau cu frenezie momentului de animație artistică și de fericire. Vladimir, român din provincie, se trezise, fără să știe cum, în acea frăție de pahar, majoritatea fiind localnici, provenind de pe întinsul Bărăganului, mulțime de bărbați oacheși și palavragii și de femei, care garantat fuseseră deflorate, încă din adolescență, în secvențe tulburi și ținute în secret de ele însele. Încercă să se încadreze episodului, să-și asigure confortul psihic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
legăturilor dintre statele-mamă și comunitățile etnice cu un guvern central, care însă nu funcționa și cu blocuri parlamentare formate pe baze etnice. În 1974, Turcia invadează insula, punând astfel capăt păcii efemere impuse, care nu a fost niciodată sprijinită de localnici. Drept rezultat, „Căștile albastre” stau aici de 32 de ani. A doua întrebare care se punea la acel moment era următoarea: dacă este viabilă Federația politică musulmano- croată. Planul de pace se baza pe faptul că Federația este o comunitate
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
cu prioritate. Acordul de la Dayton era, oare, sprijinit de cei care trăiau în Bosnia-Herțegovina? se întreba autorul studiului. Fapt este că atât timp cât Slobodan Miloșevici a negociat planul în numele liderilor sârbi bosniaci, aceasta nu garanta nici pe departe susținerea lui de către localnici. Până în 1982, sârbii bosniaci au renunțat în două rânduri să mai colaboreze cu Miloșevici. Chiar înainte cu câteva ore de a începe tratativele de la Dayton, sârbii din Sarajevo au organizat un miting de protest, iar liderul lor - Radovan Karadjici - a
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
putut acesta reuni într-un show cum nu prea vezi nici pe marile scene din Capitală: Alexandru Jula, Gabriel Dorobanțu, duetul Alesis, Carmen Rădulescu, Alexandra Canareica, formația Nemuritorii, Mandola Munteanu! Totul cu sunet și lumini “ca la oraș”, spre uimirea localnicilor, obișnuiți cu “țepele” pe care le dau diverși “impresari” veroși, specializați în păcălirea credulilor, în absența unei legislații ferme. Și pentru a nu-i întrista prea tare pe bucureșteni, încheiem salutând cele două seri de excepție organizate în Capitală de
Flori de toamn? by Yvonne MENCIU () [Corola-journal/Journalistic/83440_a_84765]
-
La rîndul ei, aceasta trebuie să se lase luminată de spiritualitatea vechii așezări. Numai dacă se va înțelege dialectica aceasta, Sângeorzul va intra în noua lui etapă, cu un chip de care să nu-i fie rușine". Iar confruntarea cu localnicii e plină de un pitoresc în care se poate descifra încă o dată legătura organică a poetului cu mediul său natal: "Pe Valea Borcutului, femeile treceau cu legănașe de lemn, ca niște luntri mici, scobite, atîrnate pe umăr. Cu furca în
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
fiecare cum poate; ăștia lucrează-n echipă. Disciplina sovietică. Moldova și jumătate din Dobrogea e-a lor, nu vine nimeni peste ei.“ „Întrebam și eu, așa, de curiozitate. Și n-au supărat pe nimeni, niciodată? N-au avut probleme cu localnicii?“ „Nu. La noi, e loc pentru toată lumea. Doar suntem un neam ospitalier, nu?“ Am râs amândoi. Doar străinii nu bănuiau despre ce-i vorba; mai devreme sau mai târziu, aflau și ei, și nu din auzite. Se fura orice în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mării Negre; ăsta era tot farmecul. Și-oricum, trecusem de vârsta la care să-mi pese. Aveau un gust bun și-o culoare păstoasă, de nămol sărat. La fel ca aerul sau cerul care pâlpâia prin acoperiș. Doar pescarii și câțiva localnici știau când și unde trebuie să mergi după hamsii. Vara, le culegeai peste tot, de pe plaja „Cleopatra“ (paradisul sindicaliștilor), până la hotelul „Rex“ (unde intrai doar la costum) și de la vânzătorii ambulanți din parcul Tăbăcărie, până la bucătarii din Cazino: nu descopereai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mine. Am înghițit și eu o gură, duhnea frumos, a prune fierte, adevărate. Am simțit cum mă încălzesc pe loc, parcă îmi turnase cineva aburi în stomac. „Bună, ai?“, a rânjit Mihnea. „Marfă de munte, nu poșircă apoasă, făcută de localnici cu corcodușe de Tulcea. A lor nici nu se poate bea, zici c-au scăpat o scrumbie înăuntru. Rețeta lui bunică-meu, învățată de la taică-su. 60 de grade, dublu distilată, prune de Câmpulung, întărite cu pietriș și puțin găinaț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
un sat întreg, la poalele Leaotei. Satul se cheamă Moroieni, m-ar bucura să-l introduc și să-l scot afară pe ușă rotund, ca Rebreanu în Ion, dar e mai simplu să-l găsiți pe-o hartă. Jumătate din localnici se numesc Leordeanu; strămoșii lor au lucrat moșiile de sub munte, adunând fânul și culegând prunii. Cealaltă jumătate are și-acum moșiile în proprietate și poartă cu mândrie numele Robe. Din motive lesne de înțeles, Leordenii și Robanii nu s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
respect și atenție. Schelăria asta tocmai bună să te împiedici noaptea de ea ziua căpăta un rol fundamental, pe care orice bucureștean trebuia să-l învețe încă de-acasă: te ajuta să-ți păstrezi liber locul de parcare. Nu întâlneai localnic care să nu fi auzit de „capre“; doar cine n-are mașină nu le-a folosit. Bucureștiul e invadat de mii de-asemenea obiecte misterioase. „Caprele“ noastre cresc oriunde e un loc liber. Pe bulevarde, le vezi înalte, vopsite în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din jurul monumentelor. Doar câțiva mai curajoși le-ar fi târât acasă, descoperindu-le, într-un moment de iluminare, utilitatea. La Amsterdam, afacerea ar fi mers puțin mai greu, ținând cont că orașul stă pe vreo șapte inele de apă, cărora localnicii le spun canale. Dar compatrioții noștri, perseverenți și inventivi, ar fi găsit soluția. Poate ar fi împins noaptea șlepurile cu chiriași și pisici, ocupând canalele cu zeci de anvelope uzate. Sau poate ar fi șterpelit de pe-alei miile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la cinci minute, spectaculos, în toate direcțiile. „Ăsta e?“, a mormăit Mihnea, cu ochii cârpiți. Mie îmi lăcrimau, de frig și nerăbdare. „Da.“, am confirmat. „Nu văd nimic. N-are intrare sau cum?“ Schottenpoint-ul (sau Schottenbühel, cum îi mai spuneau localnicii, cu un accent imposibil de reprodus) ascundea o înfățișare ciudată și-o istorie pe măsura ei. „Punctul scoțienilor“ sau „Colina scoțienilor“ era o construcție invizibilă, încastrată în două corpuri mai mari. Dacă treceai de fațadă și străbăteai un gang ordinar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]