2,675 matches
-
socială reprezintă procesul de interactiune dintre individ sau grup și mediul social prin intermediul căruia se realizează un echilibru funcțional al părților; ... e) incluziunea socială reprezintă un set de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale; ... f) programul individual de reabilitare și integrare socială este documentul elaborat de o echipă multidisciplinara, cu participarea beneficiarului/reprezentantului sau legal, în care sunt precizate activitățile
EUR-Lex () [Corola-website/Law/137824_a_139153]
-
egalizarea șanselor - procesul prin care diferitele structuri sociale și de mediu, infrastructura, serviciile, activitățile informative sau documentare devin disponibile și persoanelor cu handicap; 18. incluziune socială - setul de măsuri și acțiuni multidimensionale din domeniile protecției sociale, ocupării forței de muncă, locuirii, educației, sănătății, informării și comunicării, mobilității, securității, justiției și culturii, destinate combaterii excluziunii sociale; 19. indemnizație lunară - prestația socială lunară reprezentând sume de bani acordate persoanelor cu handicap de natură să faciliteze egalizarea de șanse, asigurarea unei vieți autonome și
EUR-Lex () [Corola-website/Law/262977_a_264306]
-
al Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în colaborare cu Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap. ... Articolul 53 (1) Într-un centru de zi sau rezidențial serviciile sociale pot fi furnizate în sistem integrat cu serviciile medicale, de educație, de locuire, de ocupare a forței de munc�� și altele asemenea. ... (2) Persoanele cu handicap din centrele de zi sau rezidențiale beneficiază de servicii medicale din cadrul pachetului de servicii medicale de bază care se suportă din bugetul Fondului național unic de asigurări
EUR-Lex () [Corola-website/Law/262977_a_264306]
-
235 de evrei. Situația era de altfel explicabila având în vedere că ambele orașe erau reședințe de județ, în Ialomița și respectiv Vlașca, cu un dever comercial substanțial mai mare. Evreii stabiliți în Oltenița au avut ca vatra inițială de locuire mahalaua Popescului și cartierul Văcărești-Dudești din București. O serie de firme evreiești de aici își vor deschide filiale sau se vor muta în orașul Oltenița. Evreii bucureșteni ce au “roit” aici vor păstra “rădăcini”puternice în capitală. Aici și-au
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93399]
-
daco-romane în vechile orașe provinciale este dovedită, în unele locuri, cel puțin până la invazia hunilor în Europa centrală (după 375), iar în altele se întâlnesc vestigii din secolele V-VI. În Dacia, în fiecare oraș, s-au aflat urme de locuire rustică sau rusticizată (ruralizarea vieții urbane), după 275. Există o continuitate de viață în perimetrul vechilor orașe, dar nu o viață urbană propriu-zisă. Urme de locuire efectivă ale goților și gepizilor (vezi mai jos) nu se cunosc în vatra fostelor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din secolele V-VI. În Dacia, în fiecare oraș, s-au aflat urme de locuire rustică sau rusticizată (ruralizarea vieții urbane), după 275. Există o continuitate de viață în perimetrul vechilor orașe, dar nu o viață urbană propriu-zisă. Urme de locuire efectivă ale goților și gepizilor (vezi mai jos) nu se cunosc în vatra fostelor orașe romane, ci în locuri deschise, sub cerul liber, conform vieții lor tribale.13 Populația locală care ducea o viață modestă în fostele orașe și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
al IV-lea față de cel din lumea satelor daco-romane. Nicăieri nu se observă un aflux de populație rurală spre orașe, ci mișcarea demografică este direcționată dinspre fostele orașe spre satele daco-romane. În general, populația și-a păstrat vechile forme de locuire rurală din perioada anterioară, case de lemn, bordeie, gropi de provizii. Așezările autohtone se întâlnesc în locuri retrase, dar și pe trasee de circulație a oamenilor și bunurilor (mărfurilor), pe văile râurilor, pe dealuri și platouri. Aceste așezări se află
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
carpi-ba chiar, în primul sfert al secolului al IV-lea, în "Gothia" de dincolo de Istru exista o episcopie ortodoxă, condusă de Teofil, participant la conciliul de la Niceea, din 325. Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava Goții au cunoscut creștinismul pe vremea locuirii lor în nordul Mării Negre. Migrând apoi și ajungând la Dunăre, numărul celor din mijlocul lor care au îmbrățișat noua religie a crescut, fiind răspândită de captivii aduși aici în urma expedițiilor din sudul Dunării și de soldații goți din armata romană
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
spre sud și răsărit, goții locuiau în regiunea Pomeraniei, în nordul Poloniei Mari și în zona Vistulei inferioare. În a doua jumătate a secolului al II-lea și prima jumătate a secolului al III-lea, goții părăsesc teritoriile lor de locuire și se stabilesc în regiunea aflată la est de Vistula mijlocie, ce includea Mazovia și Podlesia, primul spațiu de expansiune gotică. În aceste teritorii, goții au întemeiat prima cultură (civilizție), Wielborie, ce cuprindea așezări și necropole, expresie a unor comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de vandali, după plecarea lor spre apus, în jurul anului 400. Până la mijlocul secolului al V-lea, gepizii au locuit doar în regiunile de margine, în nord-vestul Daciei, însă după victoria asupra hunilor (454), ei și-au extins stăpânirea (aria de locuire) asupra întregii Dacii romane, conform lui Iordanes. Teritoriul locuit de gepizi era identic cu acela al Daciei romane. Astfel, Iordanes arată că, după lupta de la Nedao (454), stăpânirea gepidă era suprapusă cu frontierele vechi ale Daciei romane, la care se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au avut loc confruntări militare cu bizantinii, în anii 599-600. Stăpânirea avară în bazinul carpatic a marcat istoria acestei regiuni pentru două secole și jumătate. Ei au impus propriul model, adus din răsărit, în organizarea structurilor social-economice și politice. Dar locuirea efectivă a unui teritoriu atât de întins era imposibilă, de aceea grupuri de populație preexistente, romanici, germanici, prizonieri aduși din Imperiu, ori alte comunități-slavii au avut rolul lor în evoluția kaganatului avar. Stăpânirea avară a luat sfârșit în Europa centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cercetate cimitirele de la Castelu (jud. Constanța), Izvoru (jud. Giurgiu), Bârșia Nouă (jud. Olt), Ocna Sibiului și Brateiu (jud. Sibiu). Au fost descoperite tezaure monetare, depozite de unelte agricole, obiecte de metal și ceramică, din secolele VII-X. Cercetările acestea dovedesc o locuire relativ intensă, mai ales în unele regiuni. Numeroase așezări erau situate de-a lungul văilor cu terenuri fertile, al Dunării, din Banat până la vărsare-ele sunt presărate cu așezări și cimitire ce aparțin unor obști sătești teritoriale. Pământul bogat și pășunile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Theophanes, Ioan din Efes, aceștia fiind multă vreme singurele surse pentru reconstituirea istoriei migrațiilor slave. Pe de altă parte, cercetările arheologice din ultima jumătate de secol au adus date noi cu privire la pătrunderea și stabilirea slavilor în regiunile carpato-dunărene. Teritoriile de locuire ale slavilor înainte de marile migrații erau vastele spații situate la nord de râul Pripet, în regiunile păduroase aflate între Vistula și Niprul superior până spre zona de nord-est, în bazinele superioare ale râurilor Volga, Oka și Kama. După prăbușirea confederației
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unde este numit patriciu. Pentru a stăvili atacurile lor și pentru a-i folosi ca masă de manevră, bizantinii reușesc să atragă pe unul din fiii lui Kubrat, Asparuh.3 Imperiul le-a oferit, inițial, așa cum arătam, ca teritoriu de locuire, regiunea de pescari aflată deasupra Dunării, între lacurile sărate, numită "Onglu", în Bugeac, sudul Basarabiei. Așezarea grupului "bulgar" al masei hune în Basarabia de sud a găsit acolo amintiri romanice. Ei locuiau acolo în corturi, în acel Bugeac, de unde "ies
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
permanența geto-dacilor, în nordul Dunării, în timpul stăpânirii romane (106-275). Toponimia și hidronimia Daciei romane sunt în cea mai mare măsură dacice, transmise cuceritorilor (romani) prin daci. Acest fapt reprezintă o puternică dovadă a permanenței populației dacice în vatra ei de locuire. Din cele 12 orașe cunoscute din Dacia, 9 au nume autohtone, terminația -dava din numele unor orașe (Sucidava, Capidava) a supraviețuit. Pe lângă dacii din provincia romană, în teritoriile învecinate trăiau dacii liberi: în Moldova, Muntenia, Crișana, Maramureș. În cursul conviețuirii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de nord-vest, până la Siret, se afla o grupare de numai zece așezări. În sudul Podișului Central Moldovenesc, între Prut și Bârlad, cuprinzând sudul județului Vaslui (Tutova) și nordul județului Galați (Covurlui), se afla o grupare teritorială cu mare densitate de locuire, alcătuită din 40-50 de așezări. Între cele două mari concentrări demografice, situate în zona ieșeană și cea bârlădeană, se aflau grupări de populație mai mici, alcătuite din sate răsfirate pe cursul apei, dintre care un nucleu teritorial de zece așezări
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritorială se afla și în zona Galaților, între cursurile inferioare ale Siretului și Prutului, alcătuită din șapte așezări. În Moldova, între Siret și Carpați, concentrările demografice erau mai modeste, așezările fiind risipite de-a lungul văilor sau apelor, iar densitatea locuirii este mai mică decât între Siret și Prut. În sfârșit, în zona Sucevei și Vrancei, așezările erau mai rare, fiind risipite datorită reliefului din cele două regiuni. În Basarabia, între Prut și Nistru, situația demografică era asemănătoare, aici se observă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Făgărașului, situate între Olt și Carpați. Din această prezentare a așezărilor aflate în toate provinciile românești rezultă, ca o concluzie, că pe întreg spațiul vechii Dacii, la Carpați, Dunăre și Mare, a existat o viețuire neîntreruptă, o succesiune continuă de locuire, un potențial demografic permanent pe tot parcursul acestor secole (X-XIII). A existat o conexiune între concentrările teritoriale și organizarea politică comunitățile umane românești erau incluse în complexe teritoriale echivalente cu o structură politică, ce precedau organizarea statală. Cercetările istorice au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a putut exista la Dăbâca, reședința voievodului Gelou, unde s-au descoperit fundațiile mai multor biserici, cea mai veche fiind din piatră (biserică voievodală), datând, probabil, din secolul al IX-lea, înainte de cucerirea maghiară. S-au aflat aici urme de locuire pe o suprafață întinsă, morminte, ceramică smălțuită, monede și o cruce din bronz, toate de factură bizantină, ceea ce denotă legăturile politice, economice și bisericești ale românilor cu Bizanțul. Toate aceste elemente pe care le deținem ne fac să presupunem că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din apropierea Nistrului, împrejurimile Orheiului. Să precizăm că în preajma acestuia (Orheiul) se afla un centru militar, administrativ și politic al Hoardei de Aur. Situația demografică în împrejurimile Cetății Albe-oraș (port) și hinterland-aici populația era mai rară. În jurul acestor arii de locuire s-au conturat, în perioada aceasta, formațiuni teritorial-politice al căror nume nu-l cunoaștem, care apoi s-au închegat într-un stat la est de Carpați. Tabloul complet al lumii românești rurale de la est de Carpați trebuie completat cu necropolele
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
densă, concentrată, în special între 400-600 m. La câmpie, acoperită de păduri întinse (codrul Vlăsiei), localitățile se concentrau de-a lungul râurilor ce o străbăteau. Apoi, numeroase sate se aflau pe malul Dunării și în jurul bălților ei, în secolele XIII-XIV, locuirea era intensă în toate regiunile sud-carpatice. În Dobrogea, ținuturile populate erau mai ales malul dunărean, țărmul pontic și văile. În Muntenia și Oltenia, văile râurilor Ialomița, Argeș, Olt și Jiu sunt dens locuite. Astfel, treptat, în secolele XIII-XIV, s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Maramureșului, în secolele XIII-XIV, era înzestrată cu structuri cnezial-voievodale. La începutul secolului al XIII-lea, cu sprijinul secuilor, a coloniștilor germani și a cavalerilor teutoni, regatul ungar a depășit linia Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în "țări", cnezate și voievodate, neafectate de stăpânirea străină directă. Această arie de locuire românească cu care vine în contact regatul ungar, după 1200
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Carpaților și și-a extins dominația în regiunile de intensă locuire românească. Lumea românească, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, era bine închegată, structurată politic, în "țări", cnezate și voievodate, neafectate de stăpânirea străină directă. Această arie de locuire românească cu care vine în contact regatul ungar, după 1200, reprezintă partea cea mai evoluată a organizării politice românești din nordul Dunării. La sud de Carpați, s-a angajat lupta de amploare și de durată (1211-1300) ce avea să ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
călugări-ostași, îngrijitori de spitale, ocrotitori de pelerini, auxiliari prețioși este un fapt de cea mai mare importanță pentru "rostul românesc" (Iorga), la începutul secolului al XIII-lea. Din Țara Bârsei, unde fuseseră instalați, cavalerii teutoni și-au extins aria de locuire și stăpânire-ei puteau bate monede, cu acordul regelui. Cavalerii se pun pe lucru, acționează eficient și, până în 1218, ei prefac prin luptă o simplă concesie regală într-o "frumoasă stăpânire" (Iorga) pe teritoriul Țării Bârsei. Astfel, secuii și ungurii din
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
SUA, aproximativ 50% dintre bătrâni locuiesc împreună cu copiii lor sau foarte aproape (apud Strong, DeValut, Sayad, 1998). Conform datelor furnizate de IRSOP, în 1993, în România, 31% dintre bătrâni locuiau împreună cu copiii lor. Datele mai recente arată aceeași tendință. Deși locuirea și gospodărirea împreună a cuplurilor generaționale are și efecte negative (tendința de control excesiv dintre ele, saturație de stimuli, certuri mai frecvente pe teme cotidiene), iar apropierea geografică nu este determinantul major în densitatea relațiilor dintre copiii adulți și părinții
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]