2,406 matches
-
cincizeci de omilii duhovnicești, omilie XXIX, 6, în PSB, vol. 34, p. 228) „După cum chipul cel divin al Duhului imprimat încă de acum înlăuntrul sfinților, va da și trupului acestora chip dumnezeiesc și ceresc, tot așa și vălul duhului celui lumesc, care acoperă sufletul celor păcătoși, urâțit de patimi, va arăta și trupul lor întunecat și plin de toată rușinea”. (Sf. Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 25, în PSB, vol. 34, p. 347) „Ziua judecății este asemenea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și omul sfînt al Antichității tîrzii sau omul lui Dumnezeu medieval nu se lasă situați, confirmați, modelați de ordinea și de ordinele societății. Iată sursa autorității lor de vîrf asupra comunității, o autoritate percepută într-o oarecare măsură ca trans lumească, fiindcă nu derivă de la nici o instanță instituțională, laică sau religioasă. în societățile liberale moderne, itinerantul sau anahoretul nu mai are relieful din trecut. El poate fi admirat sau considerat bizar, dar nu mai e un personaj exemplar pentru comunitate. Societățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
stăpînă. Comentînd teoria relației dintre Biserică și Imperiu formulată în anul 500 de papa Gelasius, Louis Dumont o caracterizează printr-o fericită expresie. Autoritatea spirituală și puterea temporală se află într-o complementaritate ierarhică : Biserica este în imperiu pentru afacerile lumești, imperiul este în Biserică pentru lucrurile divine. Nu delimitarea pe orizontală a două teritorii sau a două funcții sociale se proclamă aici, ci două orientări ale întregii societăți, aflate într-o relație ierarhică. Orientarea spre transcendent a societății înglobate în
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
sărbători împărătești și cuvântări de laudă la sfinți ..., p. 511-512. footnote>. Unii slujitori împărătești, alteori înșiși împărații păgâni sau proconsulii și prefecții de atunci de atunci doreau să-i ademenească, întru început, pe creștini cu lingușeli levantine, uneltiri și promisiuni lumești, tentații și oferte caduce, pentru ca aceștia să se dezică de credința în Hristos Domnul. Acești dușmani ai lui Dumnezeu doreau să-i despartă pe bunii creștini de Dumnezeul Cel viu și să slujească demonilor pierzători, oferindu-le bunurile lor. Însă
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
el, „am Înțeles că pentru noi trei «casa» era «Vatra Românească» din Jackson Michigan”, deci În America. Această recunoaștere este avansată după ce consemnase mai multe gînduri cu valoare conclusivă. „Am Înțeles, scrie el la un moment dat, că toate sistemele lumești sînt fundamental rele”, deci și acela care funcționează În Lumea Nouă, dar „am rămas uluit de frumusețea oamenilor americani [...], capabili să Își păstreze demnitatea și să iasă la cale chiar și confruntați cu cea mai brutală alcătuire lumească”. Cu altă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
toate sistemele lumești sînt fundamental rele”, deci și acela care funcționează În Lumea Nouă, dar „am rămas uluit de frumusețea oamenilor americani [...], capabili să Își păstreze demnitatea și să iasă la cale chiar și confruntați cu cea mai brutală alcătuire lumească”. Cu altă ocazie, același autor consideră, referindu-se la relațiile comunității române transatlantice cu țara de origine, că „trebuie din nou subliniat că membrii comunității despre care vorbim nu sînt români În America, ci români-americani, și aceasta reprezintă o enormă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
-Și îndrepta din ce în ce mai mult atenția către suflet Și către ceea ce ar trebui să primeze în viața lui, căci adesea, în goana după lucrurile urgente omul uită de fapt de cele fundamentale și cu adevărat folositoare ale vieții lui, iar grijile lumești exterioare devin apăsătoare Și înrobitoare și-i răpesc timpul care ar trebui dedicat rugăciunii, meditației, lecturii etc. Omul secularizat, atunci când este atins de boli sau de oarece suferințe ori necazuri, devine debusolat, nu le înțelege taina, noima, rostul și modul
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
numeroase categorii ale gândirii „pre-religioase”(animism și/sau animatism, tabu, totemism, fetișism, mana etc.). În plus, el se bazează pe un ansamblu vast de credințe (referitoare la trup și suflet, viață și moarte, sănătate și boală, curat și spurcat, puteri lumești și puteri mistice etc.), implică numeroase tipuri de activități rituale (cum ar fi purificările, transa, consacrările, exorcismul, incantațiile, sacrificiile etc.) și creează sisteme rituale și cultice autonome (șamanismul, voodoo, cargo cult, ghost dance). Toate aceste elemente i-au Îndemnat pe
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
principe și de mitropolit (R. Păun, 2007, pp. 104-105). Această sinteză, bazată pe descrieri de epocă, scoate În evidență importanța deplasărilor În constituirea procesiunii: domnitorul se deplasează cu Întreaga Curte (persoane și obiecte-Însemne ale Puterii) În spațiul bisericii (centrul Puterii lumești este dislocat și mutat În zona puterii sacrale), iar moaștele sfinte se deplasează din inima spațiului religios către o „periferie” semiprofană, unde devin accesibile oamenilor de rând, „norodul”. Acestor mișcări esențiale le corespund alte tipuri de mișcare, de nivel microscopic
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sunt Întâi Înștiințați de direcțiile și etapele traseului (prin sunetul clopotelor), iar apoi sunt invitați să vină să sărute moaștele. Pozițiile În alai sunt strict definite, apropierea de moaște și ordinea sărutării acestora exprimând centralitatea În sistemele Puterii religioase și lumești. În plus, pe trunchiul principal al procesiunii se altoiesc elemente din alte ritualuri: mulți dintre cei care vin să sărute moaștele sunt la sfârșitul unui pelerinaj, ziua slujbei este precedată de numeroase rituri de purificare, actul de a săruta sau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
istoric, Meșterul Manole, Cruciada copiilor, Avram Iancu, dizolvă o vagă atmosferă de Ev Mediu românesc în mit. Forțele chemate să ducă înainte acțiunea sunt până la urmă tot stihii, de la puterile diavolești și divine conlucrând, conform credințelor bogomilice, la prozelitismul catolic, lumesc, și transcendentalismul ortodox și la duhurile pustei și ale pădurii. Jertfa cu efect moral metamorfozant intervine în toate trei piesele. Prima și ultima dramatizează din nou „eresuri”, practica magică păgână a sacrificiului uman slujind înălțării unui edificiu (aici, sacru) și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
poate pune la loc un braț sau un picior; și ca un bătrîn bețiv ce este, își justifică bețivănia prin faptul că și tinerii ar trebui să trăiască! Sistemul în cadrul căruia își rostește sentințele este construit cu multă seriozitate. Ordinea lumească pe care o clădește permite existența justificată tocmai a unor indivizi ca el. Humorul său înseamnă fidelitatea față de imaginea realității pe care și-a alcătuit-o și la care ține cu persevererență în fața criticilor prietenilor și a intervenției împrejurărilor din
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
simplă, fără efecte retorice sau înfloriri de stil, având ca sursă limba vechilor cazanii, însuflețește Predicile lui Ș., publicate abia în 1945. Propovăduind învățăturile creștinești, predicile cuprind și povețe laice (privind muncile agricole, starea zidirilor bisericești și școlare, „primejdiile veseliilor lumești”). Ș. a fost un orator cu autoritate, manifestându-se - în cuvântări ținute în românește, ungurește sau sârbește - în diete, la sinoade, în Parlament (la Viena, Pesta), la dezbaterile Senatului imperial (în care era membru). Multe discursuri sunt inserate în „Foaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]
-
în versuri ungurești și nemțești, un țigan ține o predică urmată de un cântec pe limba lui. Într-o scenă pastorală, fostul secretar al domnului își cântă, în latinește, românește și ungurește, fericirea simplă, în mijlocul naturii, oricând de preferat măririlor lumești. În fine, se intonează un cântec bahic și apoi, în românește, un Testamentum Bacchi. După o scenă de un spectaculos naiv, în care sfetnicii uneltitori sunt luați de un demon înveșmântat în flăcări, în încheiere se face o urare împărătesei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288505_a_289834]
-
cu multe secole în urmă în timpul celor mai importante sărbători ale calendarului creștin, ca mai apoi să ridice pe acele meleaguri capele din lemn și biserici din piatră intru slăvirea Izbăvitorului lor. Toate acestea s-au petrecut departe de grijile lumești, deoarece doar în singurătate puteau ei găsi înțelepciune și regenerare spirituală. Văzîndu-se izolat, lipsit de toate privilegiile sale regești, în acea cocioaba de pe cîmp, întrun moment de revelație, Lear pare a descoperi semnificația compasiunii și dragostei umane. În acel loc
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
Pimen... Liviu Antonesei: Sigur că e admirabil ceea ce-mi povestești tu și chiar eu am avut până nu de mult, cum spuneam, o părere foarte bună. Din păcate, l-am văzut de prea multe ori implicat în cele prea lumești, schimbându-și declarațiile despre politicieni după cum aceștia își schimbau și ei atitudinea față de solicitările exorbitante de reîmproprietărire cu păduri a Arhiepiscopiei pe care o păstorește. De altfel, cu părere de rău trebuie să constat că biserica strămoșească uită tot mai
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
o umbră de om, credea că este o ființă diavolească. Era o femeie goală, descărnată care, în starea de rugăciune, părea că stă deasupra pământului. Femeia, era Maria Egipteanca, i s-a destăinuit, i-a dezvăluit fapte din viața ei lumească. La doisprezece ani și-a părăsit familia și a plecat în Alexandria unde a dus o viață de desfrâu. I-a povestit monahului cum s-a hotărât să se alăture grupului de pelerini ce mergea la Ierusalim, cum a vrut
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
pentru performanța de a fi avut mulți amanți pe care i-a ruinat. Preluase acest nărav de la mama ei care a dus o viață desfrânată, în păcat. Revoltat și încrezător în puterea lui de convingere, preotul Pafnutie, îmbrăcat în haine lumești, s-a dus la ea, cu bani ca orice client. Și-a dat seama că ea crede în Dumnezeu, i-a ținut o predică, avertizând-o de judecata lui Dumnezeu. Convinsă și impresionată, Thaisia și-a ars averile și l-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la mânăstire. Și el s-a considerat vinovat că nu a ocrotit-o suficient pe nepoata sa, că nu a avertizat-o de eventualele ispite. S-a întors la mânăstire, în chilie a mai trăit, în rugăciune și în privațiuni lumești, încă cinci ani, după care a mers la Domnul. Teodora trăia, în jurul anului 472, la Alexandria, în Egipt. Părinții au căsătorit-o cu un demnitar și era fericită. Ademenită de un tânăr, a încălcat jurământul fidelității. Văzând că nu poate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ei în mânăstire iar copilul a devenit egumen al mânăstirii. Aceste povestiri și altele au circulat începând din secolul IV, au fost traduse în diferite limbi, au fost folosite ca modele de educație creștină, modele de drame cauzate de păcatele lumești, modele de speranță în mântuire prin căință, punctul de plecare fiind recunoașterea și mărturisirea păcatelor. Atitudinile față de prostituate a fost diferită de-a lungul timpurilor. Prostituatele erau excluse de la primirea Sfintelor Taine. Alteori, deși prostituția era imorală, câștigurile lor erau
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
extrem de vagi. Toate relațiile, realizările și satisfacțiile Mariei se măsoară În bani, culminând cu o casă nouă, plină de aparatură, În care plănuiește să-l primească pe soțul eliberat. La un pas de extazul conjugal, cei doi și bunurile lor lumești sunt distruse de o neatenție: o scăpare la țeava de gaze (sic) din bucătăria lor ultramodernă. Pe fundal, radioul aclamă isteric victoria Republicii Federale la campionatul mondial de fotbal din 1954. Pentru Fassbinder și tânăra generație de contestatari vest-germani, noile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crucii, mulțumind lui Dumnezeu pentru acele puține clipe de fericire cărora numai în întuneric le poți trăi măreția și binefacerea; numai în anumite momente crâncene ale durerilor tale, cremenea nădejdilor sparge vremelnicia cătușelor tiranului și-ți înalță sufletul dincolo de hotarul lumesc, deasupra, spre luminile stelare și veșnice ale cerului. Părintele Nil Dorobanțu a fost un mare monah și faptele sale, file de istorie, rămân ascunse sub oborocul vremurilor păgâne pe care le trăim încă și care au pus stăpânire și pe
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
ca florile câmpului bătute de brumele toamnei. Legionarii mărșăluiesc către un crez: Crucificarea, care înseamnă trăirea aspră și severă cu alungarea luxului, a îmbuibării și iubirea aproapelui până la dăruirea totală. Legionarul a trăit neclintit râvna marilor răspunderi, refuzând permanent poftele lumești, apărând dumnezeiescul din om: sufletul. Nu putem purta cu toții fulgerul îndrăznelii lui Ion Moța și Vasile Marin, dorința morții supreme „căzuți pe câmpul de luptă al Spaniei însângerate de bolșevici, când se trăgea cu mitraliera în obrazul lui Hristos și
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dumnezeiască, izvorâtă de dincolo de om. Legionarul este omul faptelor, un erou. El nu-și neagă părinții, nu-și dezminte istoria, ci o îmbogățește și o împodobește cu noi fapte. El luptă pentru a construi un om nou necopleșit de valurile lumești, tristeți sau bucurii trecătoare. El e un ziditor de noi veacuri, nu un profanator, un dărâmător. Îmi amintesc că după 23 august 1944, în toate ocaziile, în instituții, intreprinderi, școli, pe toate trotuarele și la toate sărbătorile inventate de comuniști
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
sceptică față de cuvânt, pe care îl potențează printr-o rostire incantatorie -, vocea lirică relatează datul trăirii sau imaginării și îl suie pios în mit. Rezultă un lirism cu precădere elegiac al existenței, în care sunt „toate primite în voia lor lumească”, nu fără zvâcnetul conștiinței rănite de limitări, anxietate, nedumeriri. În prozodie predilect tradițională, cu o scenografie calofilă riscând desuetudinea („Geea se scufundă în mări, reapărând/ cu insule albastre de cer și de cuvânt/ prin ochiul apei care o visează”), se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288500_a_289829]