2,817 matches
-
asociată cu relaxarea, și nu inspirația. Atunci cînd vă concentrați asupra unei expirații lungi, lente, este bine să spuneți în gînd Relaxează-te sau Calmează-te. Puteți apela la orice cuvînt asociat cu sentimentul de liniște și seninătate. Încercați să lungiți cuvîntul conform duratei expirației de exemplu, Reeelaxeaaaaaază-te sau Caaaaaalmeaaaază-te. Nu respirați prea profund. Nu uitați că inspirația profundă determină amplificarea anxietății și a simptomelor fizice neplăcute. Prin urmare, trebuie să încetiniți ritmul respirației și să inspirați mai puțin intens. Acest
Psihoterapia tulburărilor anxioase by Gavin Andrews, Mark Creamer, Rocco Crino, Caroline Hunt, Lisa Lampe () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
În adevăr, d-na Stoicescu erea una din rarele frumuseți ale Bucureștilor. George San Marin, surprinzând pe intermediatoare pe când convorbea cu sora sa - care își prevenise fratele - a luat-o de păr, a târât-o în camera de alături, a lungit-o jos și a bătut-o peste tot spatele până ce a leșinat. Apoi i-a tăiat părul, i-a tăiat rochia cu foarfecile, i-a rupt lanțul de aur al ceasornicului, i-a zdrobit ceasornicul cu călcâiul și, după ce femeia
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
Măldărești l-a decepționat pe prinț, căci se aștepta la ceva mai impozant. Doamna Duca ne-a reținut la un prînz simplu, dar care s-a prelungit peste ora fixată. Taciturnul prinț, căruia eu îi scoteam cuvintele cu cleștele, se lungise la vorbă și devenise galant și prevenitor. 46 Garda de Fier, după marșul pe străzile Bucureștiului, cu cadavrele lui Moța și Marin, devenise cu fiecare zi ce trecea mai agresivă. Crease cîmpuri militare retranșate la casa verde la marginea Bucureștiului
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
La 6 septembrie 1940, Carol II a abdicat în favoarea fiului său, Mihai și a părăsit țara, însoțit de Elena Lupescu și de Urdăreanu. La Timișoara, trenul regal a fost atacat de legionari și au scăpat cu viață de salvele gloanțelor, lungiți pe burtă pe pardoseala vagonului. 55 S-a anunțat astăzi, cînd scriu aceste rînduri, moartea la Paris a ducelui de Windsor, la cîteva zile după vizita oficială în Franța, a nepoatei lui, regina Elisabeta II a Angliei. Îmi amintesc o
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
funcționează frânele. Mihai observă că mașina tocmai fusese spălată și bănui că saboții de frână erau umezi. Sub impulsul momentului, apucă volanul, invită fata la o cursă de încercare și porni. Luînd-o spre nord, în direcția lacului Snagov, reuși să lungească călătoria, oprind adesea mașina sub pretextul că reglează frânele. Mihai scoase la iveală un pachet de țigări, care erau interzise în timpul instrucției școlare, și cei doi au fumat în timp ce discutau așa-zisele probleme din cauza cărora frânele mașinii au uneori de
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
aplecat în fântână peste știubei și a venit spre el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine și-a umplut-o cu apă. Nouă ni s-au lungit urechile așteptându-l. Nu ne am apucat de mâncat, că nu era frumos să servim fără el. Vorba aceea: Toți pentru unul și unul pentru toți. Ce poftă am mai avut! Ne-am făcut mustăți de la cartofi, dar n-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
harnică, tot anul avea în vedere să ne completeze lada (cu zestre). Încă de când eram mici, a început pregătirea. Țineam multe oi și din lâna lor (toarsă și vopsită) unguroaicele de la Măneuți ne-au țesut câteva scoarțe cu trandafiri. Erau lungi de câte vreo 5 m și late de 1,50 m. Ele împodobeau camerele țărănești. Au fost primele ce-au ocupat loc de cinste în lada mare și înflorată. Tot din lână, ne-a țesut țoluri vărgate și sumani, pe
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
se uniseră formând un colos de apă, care venind de sus, dinspre munte, vuiau și gemeau sub încărcătura crengilor și buștenilor cărați. Ce era de făcut? Să mergem pe la podul din Frătăuții Noi, ne prindea noaptea. Înconjurând astfel, drumul se lungea, ajungând la vreo 16 km. Așa că ne-am hotărât: trecem râul prin vadul de la moara lui Dughea. Ne-am luat de mână și voinicește înaintam spre malul, care, nu se mai zărea. Doamne, ce frică ne-a mai încercat! Pe la mijlocul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în luna septembrie este gata de filtrare. Au trecut cele 30 de zile necesare pentru a se transforma într-un lichior gustos și aromat. Miroase a proaspăt și a dor de viață. Zilele s-au micșorat, iar nopțile s-au lungit spre bucuria petrecăreților. Castanele culese pe lună plină te îmbie, fierbinți și gustoase, la fiecare colț de stradă. La o cupă de sake încălzit merge Saury (pește), o delicatesă a sezonului. „Ban Moon” păstăile de soia, fierte și tăvălite prin
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
fiindcă vor fi opriți să se mai vadă. — A vorbit cu foarte multă blândețe și omenie ducele, spuse duhovnicul prințului. Am fost mișcat până la lacrimi. Între noi fie vorba, și Înălțimea Sa era foarte tulburat. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba. Domnul Conrad ne-a promis tot sprijinul. și-a pus În mișcare oamenii de Încredere ca să afle unde este ascunsă Adelheid. „De Îndată ce se va afla“, mi-a spus, „o vom elibera din robia rușinoasă. Nădăjduim că nu e moartă
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu mâinile spre a fi mai bine așezat. Apoi au depus-o din nou. Așa. Fire de paie galbene, tăiate de combină, și fulgi de pleavă alburie presărau îmbrăcămintea neagră a adormitei în Domnul, sugerând mai degrabă somnul muncitoarelor obosite, lungite într-un scurt și binemeritat răgaz la umbra șirei din spatele batozei, formată din restul snopilor zdrobiți, din care fuseseră scoase boabele aurii de grâu. Vei intra în mormânt la bătrânețe, ca snopul strâns la vremea lui. (Iov 5:26) Da
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
A.B.Povestiți-mi, vă rog, câteva întâmplări cu scriitori, ce vă aduceți aminte acum... Doamne, în atâtea decenii și atâtea cunoștințe și prietenii literare și artistice am trăit o seamă de întâmplări și vesele și triste. Unele sunt prea lungi pentru un interviu, altele prea personale spre a le scrie-n public, iar cu altele aș păcătui dacă le-aș scrie. Deocamdată, rămân în jurnalul meu personal iar cândva le voi da o culoare puțin mai "impersonală" fără a cita
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
interzis ca poet după instaurarea regimului comunist, Sandu Tzigara-Samurcaș va deveni model pentru personajul Iscariotul din romanul Varvarienii. El a avut un merit decisiv în orientarea gustului și opțiunilor mele literare și existențiale. Vara, mă invita la Sinaia, unde făceam lungi plimbări socratice, uimindu-mă cu erudiția și ideile sale. La București, îl vizitam adesea, găzduindu-mă pe timp de noapte. În casa lui, am cunoscut-o pe Yvonne Stahl în anii ei ultimi de aristocrată supraviețuitoare, fostă patroană a unui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cineva mă cuprinde fierbinte (mai mult decât frățește) / Doar mai apoi îl și văd /pe mititelul (ați auzit de el?) / Poate e cel mai mic om din lume (sau cel puțin de prin partea locului) / Dar cu degete mult mai lungi / decât rădăcinile copacului / de care mă sprijin. Simt că mă iubește la nebunie ( cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului, / Strălucesc în iarbă licuricii.../ De fapt, cine ar putea să iubească / așa cum iubește cel
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
așa cum iubește cel mai mic om din lume / sau cel puțin de prin partea locului? / Și-a aruncat hlamida verde de pe umeri / și mă ține pătimaș, mă ține / la ceea ce s-ar putea numi / pieptul său / cu degete mult mai lungi / decât toate cărările... Interesant mi se pare, date fiind condițiile, că frumoasa și apetisanta Concordia, cu alură literară de adevărată revistă, este redactată și realizată într-o curată limbă românească, pentru că, vorba profesoarei de română Maria Herghelegiu, care stând de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ca o liniște de cimitir această liniște grozavă. Trupul nației române îl văd dușmanii noștri zbuciumându-se pe patul morții. Și tac toți privitorii, tac ca la un priveghiu, să nu tulbure liniștea românului, ca nu cumva să-i mai lungească zilele vieții. Ei ne văd secați de toate puterile noastre naționale. Văd deputați plecați, gazete stânse și căpetenii nepăsătoare. Văd satele înecate de potopul rusesc, orașele înfundate cu străini, ocoalele părăsite de copiii noștri, țărănimea română cufundată în datorii și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Eliade XXXVIItc "XXXVII" WIKANDER către ELIADEtc "WIKANDER către ELIADE" Uppsala, 1 martie 1957 Dragă prietene, „Nu îi scrii niciodată lui Eliade”, mă dojenește soția mea din nou - și într-adevăr îmi este rușine că răspund atât de târziu scrisorii dvs. lungi și amabile din 3 ianuarie* care ne-a făcut o mare surpriză. Principala mea scuză: din septembrie 1956, am fost ocupat cu o „afacere tenebroasă” despre care se poate în sfârșit vorbi - am lucrat la enormele dosare ale unui spion
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
dintr-o melodie de-a lui. Nu era zi să nu iasă din casă și să nu-și audă un tango pe stradă. Și se amuza Cristi de cum încercau toți să -l imite, apăsând pe consoanele pe care apăsa el, lungind anumite cuvinte sau subțiindu-și vocile. Zaza a avut un succes atât de mare, încât a fost una dintre primele melodii care au răsunat puternic și în afara granițelor. Era considerată de departe cea mai bună variantă a tangoului lui Tagle
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ale vagonului, erau ca niște oglinzi uriașe, în care Cristi se vedea distorsionat în toate direcțiile. Ba prea lung, ba prea îngust, subțire cât un băț, ba nasul i se mărea considerabil, aproape ieșindu-i din chip, iar urechile se lungeau ca niște aripi. Fiecare fereastră îl sluțea în alt fel, ca pe un monstru. Iar pielea îi era roșiatică de la lumina vagonului, care aducea a un apus toxic, apocaliptic. În surdină se auzea o vioară, al cărei arcuș se unduia
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
unui grup important de boboci. Când m-a întrebat dacă am o pipă pe care i-aș putea-o împrumuta, am deschis seiful. A golit paharul de punch, fredonând cântecul zombilor Time of the Season. - Ce-i înăuntru? întrebă el, lungindu-și gâtul, apoi: E tare sombreroul. - Aici îmi țin banii și armele. Am luat din seif pipa de cristal pe care sub nici o formă nu doream să mi-o înapoieze după ce o va fi folosit. Voiam două doze din cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
tatăl, așa și... - Nu mai gâfâi pe aici de nerăbdare și trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
trage o coca. Jay a tras o linie, apoi s-a oprit, strâmbându-se. O secundă de tăcere. - Care-i treaba? am întrebat. - Păi praful ăsta de copt e lungit cu mult prea mult laxativ. - Hopa, greșeală. Am luat marfa lungită de la Jay, reîmpachetând-o, apoi i-am dat gramul care trebuia. - Unde-i tipul tău, dealer-ul? întrebă el, încă strâmbându-se și lingându-și buzele. - Păi, înapoi în campus. De ce? am întrebat. Și, te rog, nu te ușura în garajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea și zbură mai departe. Victor ieși repede din casă și acum stătea lângă mine, lătrând și scheunând. Privea în direcția pădurii. - Gura, am zis eu, obosit. Mai ține-ți gura. Mi-a aruncat o privire îngrijorată și s-a lungit, scoțând un fel de scâncet. Am încercat să mă destind, pielea mea înfiorându-se în bătaia brizei călduțe, însă atenția mi-a fost atrasă de ceva ce se afla lângă jacuzzi, care scotea bulbuci - cineva dăduse drumul la jeturile din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
camuflat între panourile din lemn de cireș. Vibrațiile erau liniștitoare, dar zbârnâitul mașinii care împrăștia frunzele reverberând în jurul casei și în dreptul curții m-a făcut să privesc prin peretele de sticlă. Și atunci mi-am amintit de piatra de mormânt. Lungindu-mi gâtul, am inspectat precaut câmpul. Am ezitat înainte de a accepta faptul că nu mai era acolo. Iar întunericul dramatic de astă-noapte m-a învăluit din nou. Dar am ieșit pe verandă și vremea era superbă, o zi minunată, încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
găsit nimic (dar după ce mă uitam? ce indicii lasă o fantomă?), dar, cum stăteam lângă fereastră, am tras jaluzelele verticale și am privit în curtea familiei Allen și pentru o fracțiune de secundă mi s-a părut că mă văd lungit pe șezlong uitându-mă la mine. A fost numai o fracțiune fulgurantă, dar devenisem subit silueta de astă-noapte, umbra visată. (În aceeași secundă am devenit la fel de subit și băiatul care stătea lângă Aimee Light în BMW-ul ei.) M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]