5,376 matches
-
cu ochii lui, că poate îl scutește de drum. Am înțeles. Mâine domnia sa trimisul padișahului o să se sperie de ce o să vadă. Într-adevăr, luni dimineață, după ce plecaseră călugări călări spre mânăstirile apropiate și de acolo mai departe din mânăstire în mânăstire, cu porunca mitropolitului ca să se facă rugăciuni mari pentru sănătatea lui vodă, postelnicii de rangul al doilea și al treilea l-au îmbrăcat pe domn așa cum era și, sprijinit, l-au coborât pe scări în spătăria cu stele. Aci urma
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
după ce va fi sosit solia trimisă de voievod. Luni 9 aprilie 1703 seara, în biserica domnească, mitropolitul Theodosie cu diaconii săi în stihare albe argintii citeau acatist pentru însănătoșirea robului lui Dumnezeu Io Constantin Voievod. Din strane răspundeau călugări de la mânăstirile Sfântul Ion grecesc și Sfântul Gheorghe. În naos și în pronaos erau toți Brâncovenii. Din brațele doicii sale, Mateiaș privea captivat flacăra lumânărilor din policandru. Erau toți și totuși lipsea Maria, doamna Maria a Moldovei a lui Constantin Duca Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
bei sluțit de infecția generală a pielii feței. Selin îl salută politicos, se opri o clipă, ascultă, ridică un deget în sus și întrebă: — De ce bat clopotele? — Mâine e Sfântul Gheorghe, e hram la mitropolia veche, a Bălăcenilor și la mânăstirea mea... Sfântul Gheorghe cel Nou. Selin dădu roată cu ochii în odaie și observă că erau doar ei doi, el și beiul. Ar fi putut să l ucidă și nimeni nu s-ar fi sinchisit prea tare, dar preferă să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
călărie înșeuați mergând la pas ținuți de căpestre. Pe drum se făcea un spațiu liber după care veneau mulțime de preoți în odăjdii strălucitoare, cu cruci sau cu cădelnițe, iar după ei, ca o a doua gardă voievodală, înaintau călugării mânăstirilor din București. Să fie o mie? se întrebă Selin pașa pe gânduri. Clopotul cel mare bătea să se spargă. Curând se ivi prima caretă deschisă trasă de patru cai negri; în ea erau vodă cu cei trei fii al lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Cantacuzinul îl privea îngrijorat. Expresia feței lui Selin era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
era tristă, ba chiar speriată, așa că întrerupse tăcerea: — Domnia ta ești obosit sau te încearcă vreo durere... — Nu... Ia, ce se aude? Peste zumzetul gâzelor venea de undeva un răpăit ritmat. — E toaca mânăstirii Comana. Aci sunt moșiile noastre, ale Cantacuzinilor, mânăstirea Comana au rezidit-o unchiul și verii mei; e locul lor de îngropăciune. Toacă de vecernie. — Or să bată și clopotele? întrebă Selin, temător. — Da, cred că da, dacă te uiți peste apă, acolo e o colină, vezi? Se poate
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care să se ridice rugăciunea ei spre ceruri. „Doamne, facă-se voia Ta, adu mi l, Doamne, înapoi sănătos”, șopti ea neauzită și se simți ispitită în gând să promită ferecături de argint aurit pentru șapte evanghelii, la șapte mânăstiri, și reluă în aceeași șoaptă tăinuită: „Iartă-mă, Doamne, pentru mulțimea greșelilor mele”, închise pleoapele și enumeră în minte păcate neștiute de nimeni, începând cu acela de a fi avut trufia să fie doamnă. „Iartă-l, Doamne, și pe el
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
vorbească despre gloria nepieritoare a împăraților Constantinopolului, căci prin trudă duhovnicească de ctitor și făcător de carte de învățătură creștinească ai întărit împărăția credinței ortodoxe acolo unde apostolii Celui Înălțat la ceruri au clădit-o. Au plecat călărași spre toate mânăstirile ctitorite de măria ta, în țara Oltului și a Bârsei, la Râmnicul Vâlcii și cel al Sării, și spre București. Au plecat călărași dincolo de hotare, spre Ismail, Brăila și Cerneți, unde măria ta ai pus piatră peste piatră ca să ridici
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atunci trecea pe lângă rădvanul domnesc Panait Cioranu, clucerul, fratele lui Ștefan Cioranu, marele serdar, cel de s-a hainit împotriva lui vodă și a trecut de partea Bălăceanului. Acela a fost pedepsit luându-i-se viața, sus pe deal, la mânăstirea lui Mihai Vodă cel Viteaz. Văzându-l vodă pe clucer, i-a poruncit să-l caute și să-l aducă pe imbrohor. Calul Cioranului fiind tot numai o apă, clucerul, om voinic și mâncăcios din fire, i-a cerut beizadelei
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
i-o fi atât de frică de Cantacuzini? Închise ochii, se sprijini în pernele caleștii și încercă să adoarmă. Liniștită, vocea armonioasă a spătarului îi ajungea la ureche și încet, încet îi captă atenția. Da, da, așa spunea egumenul de la mânăstirea din Sinai, că la judecata de apoi vor sta alături trădații cu trădătorii și de aceea este drept în pomelnicele de ctitorie să fie trecuți toți, și vânzătorii, și vânduții, că nu suntem noi în stare să judecăm cine și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
stea piatra din capul unghiului, deschise ochii Ștefan vorbind și el grecește. Vezi, măria ta, vremurile sunt grele, dușmani mulți, din toate părțile. Politica e politică, un fel de vânzare care nu se mai sfârșește. Noi am ctitorit împreună la mânăstire la Mărgineni și la Adormirea Maicii Domnului din Râmnicul Sărat. Aș dori să fim alături în pomelnicul de ctitori... — Suntem alături, neică Mihai. Se lăsă o tăcere grea, după care reveni tot vodă: — Am clădit mai multe împreună, neică Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de noi fără povața și învățătura domniei tale? Am trăit amândoi într-o întrecere, eu ți-am dat cheag pentru averea ce o ai și domnia ta mi-a poleit năzuințele. Suntem alături, neică Mihai și la Slănic la ocne, la mânăstire sus la Sinaia, la Colțea, la Titireciu, la Fundeni, la Zlătari și acolo la Turbați, unde dă preaplinul lacului Snagov în Ialomița. Te-am simțit așijderea și la târnosire la Hurezi când mi-am zis că neica Mihai a învățat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
dat seama că fusese altcineva. Matei Vodă a fugit peste munte cu oștenii ce i-au rămas, iar după un an, când s-a întors, s-a înscăunat domn. Primul lucru pe care îl făcu vodă a fost zidirea unei mânăstiri, mânăstirea Arnota, pe locul unde a căzut arnăutul ce i-a rămas credincios. Dacă mă întorc sănătos la domnie din acest drum, adaug pridvor și fântână nouă mânăstirii moșului meu. — Așa să dea Dumnezeu, ură marele logofăt Diicu Rudeanu. Primele
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
seama că fusese altcineva. Matei Vodă a fugit peste munte cu oștenii ce i-au rămas, iar după un an, când s-a întors, s-a înscăunat domn. Primul lucru pe care îl făcu vodă a fost zidirea unei mânăstiri, mânăstirea Arnota, pe locul unde a căzut arnăutul ce i-a rămas credincios. Dacă mă întorc sănătos la domnie din acest drum, adaug pridvor și fântână nouă mânăstirii moșului meu. — Așa să dea Dumnezeu, ură marele logofăt Diicu Rudeanu. Primele au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
domn. Primul lucru pe care îl făcu vodă a fost zidirea unei mânăstiri, mânăstirea Arnota, pe locul unde a căzut arnăutul ce i-a rămas credincios. Dacă mă întorc sănătos la domnie din acest drum, adaug pridvor și fântână nouă mânăstirii moșului meu. — Așa să dea Dumnezeu, ură marele logofăt Diicu Rudeanu. Primele au plecat spre Arnăutchioi carele de povară și armatele de servitori. Ajungând gărzile, boierii și domnul, au găsit acolo un adevărat orășel de corturi în lumina soarelui ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de la Lavinia, dar ea nu vrea să-și părăsească casa de pe malul Cornului de Aur. I s-a raportat totuși că în postul mare Lavinia a dispărut un timp de la hambarele ei, slugile spunând că a fost în pelerinaj pe la mânăstiri. Mihai zâmbea ca o mască, pentru că simțământul că ceva anume îi scapă punea stăpânire pe el din ce în ce mai mult. Trecuseră doi ani și jumătate din octombrie 1700 și cât de multe se schimbaseră...; el, marele spătar, fusese cel care organizase consfătuirea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Constantinopolul. Simți cum îi tremură fluierele picioarelor. Azi este Sfânta Teodosia. Suflă în lumânare și închise ochii. Se vedea mic, el era cel mai mic dintre toți. Stăteau înșiruiți după mărime în picioare, sprijiniți de peretele alb al chiliei de la mânăstirea Curții de Argeș, și l ascultau pe arhimandritul cu barbă lungă și rară, uitat de vreme. Era Stanca, apoi Maria, Dumnezeu s-o ierte, Ilinca, Constantin și el, cel mai mic. Parcă aude și acum glasul aspru, tărăgănat: „Pe Argeș
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Hai, sfinția ta, s-o scoatem, te ajut eu să dărâmăm zidul”. Parcă mai simțea și acum mângâierea mâinii ciolănoase a bătrânului și buzele-i uscate atingându i obrazul. „Nu se poate, dragul moșului, nu se poate, că se dărâmă mânăstirea.” Atunci s-a aruncat în poala anteriului popesc și a plâns cu sughițuri, îndelung. Nu mai auzea nici nucile căzând, nu-i mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai păsa nici de frunzele galbene mânate de vântul toamnei. Așa n-a mai plâns niciodată de atunci, că doar era cocon domnesc și toată lumea îi intra în voie. Până când, să fi avut unsprezece ani. Era la Academia Domnească de la mânăstirea Sfântul Sava. Gheorghios Maiota, adus de spinare și fornăit, cu nuiaua în mâna dreaptă izbindo ușurel peste mâna stângă, povestea pe grecește cum a căzut cetatea sfântă, Constantinopolul. Nimeni de pe lume nu vorbea mai peltic grecește și mai răspicat și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
colțul gurii. Ilinca și doamna s-au speriat, dar el a început să râdă și să spună: „Nu-i nimic, trece”. Doftorii l au luat de umeri și l-au dus în pat. Doamna a trimis la Mitropolie și la mânăstire la Dealu călărași, ca să aducă preoți pentru Sfântul Maslu. Am sosit și noi cu feciorul nostru, beizadeaua Constantin. Pe Ilinca au luat-o deoparte surorile domniei sale, ca să poată avea sufletul lui Scarlat liniștea de trebuință. L-am așezat la Mitropolie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de popoarele creștine din Balcani! Brâncoveanu nu și-a contrazis unchii până acum, dar tace și face. Tipărește cărți, ridică biserici, cumpără pacea cu bani grei, ca să-și mai tragă sufletul și oamenii cei chinuiți. Cu aurul lui se țin mânăstirile de la Athos, Sinai și Ierusalim. Peste tot e pomenit ctitor și binefăcător, mai ceva decât orice împărat din lume. Pe bună dreptate, cine a mai plătit atâtea tipărituri? Manual de sintaxă greacă, manual împotriva schismei papistașilor, manual contra rătăcirii calvine
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
neică Mihai, prin călărași de poștă, să lepede neîntârziat Stambulul că vine... molimă mare și să sosească în Valahia la curțile domniei tale. Spre toamnă o să mergem împreună să vedem cum s-a înălțat ctitoria domniei tale de pe apa Prahovei, mânăstirea jurată Sfântului Munte Sinai. Da, da, poruncă, neică Mihai, neîntârziat, prin călărași de poștă, să vină cât mai repede în Valahia... și vodă se cufundă în somn cu sforăituri, nestânjenit de trapul cailor. Ce o mai fi și asta? se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să oprească să adape caii, rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai..., dar dacă nu s-o putea, rogu te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia, de Sfânta Maria Mare, în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
noi, neică Mihai..., dar dacă nu s-o putea, rogu te să nu uiți când ajungem acasă să trimiți s-o aducă pe femeia aceea la Târgoviște sau în Bucegi, la mânăstire. Peste mai bine de o lună, la hramul mânăstirii Sinaia, de Sfânta Maria Mare, în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul Antiohiei. Din când în când, ridica ochii spre sfinții
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în strana ctitorilor alături de jupâneasa sa Theodora și înconjurat de elegantele-i jupânițe, fostul mare spătar Mihai, încărunțit, asculta sfânta liturghie slujită de sfinția sa Atanasie, patriarhul Antiohiei. Din când în când, ridica ochii spre sfinții zugrăviți de Pârvu Mutu. Da, mânăstirea era gata, jurământul lui era împlinit așa cum se legase sus pe muntele Sinai. Biserica nu era mare, avea pereți groși, din piatră de râu asemenea zidurilor cetății care împrejmuiau toată așezarea cu chilii cu tot. De zece ani era sfințită
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]