37,022 matches
-
vă iubesc, pe cine să iubesc? Și de mine îmi era și îmi este greață uneori... Da, pe Elvira eu am ucis-o. Ești primul om care află asta. Mai termină cu prostiile, mai bine să bem ceva, tu ai mâncat? Ce te uiți așa? Dacă dorești, continuă, eu nu te pot... Da, nu poți și nici nu dorești aceasta, domnule secretar cu probleme speciale. Mi-am ucis soția, cu câteva clipe înainte de sfârșitul anului. Cu două zile înainte, revoluționarii m-
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a vorbit: „Ce s-a întâmplat, Victoraș, așa mă alinta săraca, te-au dat afară și pe tine? Nu au ținut cont că iai ajutat pe toți, că ai muncit atât de mult pentru ca acel combinat blestemat, care ți-a mâncat tinerețea, să nu se închidă?”... „Da, Elvira, m-au scos de guler afară, unul, fratele prietenului meu Tălparu, m-a condus chiar până la poartă, să fie sigur că voi pleca definitiv, și chiar a avut tupeul să-mi mulțumească... Nu
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
a ridicat și l-a așezat pe un șervețel, puțin mai într-o parte. N-a spus nimic, doar s-a uitat lung la mine și a oftat. Ne-am așezat la masă, față în față, și am început să mâncăm. Am deschis și televizorul; Ion Iliescu se adresa românilor. Nu ne-a interesat. Am desfăcut o sticlă de șampanie, după care am dansat. „Elvira, acesta este ultimul nostru revelion, eu trebuie să plec, aici mă simt mai străin ca niciodată
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
sau despre ce vrei tu, nu mă lăsa singur! * * * Oamenii din comuna noastră și-au văzut frumos de sărbători, și-au tăiat porcii, desigur, cei ce au avut ce tăia, a petrecut fiecare cum a putut, au primit urători, au mâncat și băut bine. La ei n-au fost revoluționari și poate nici revoluție nu ar fi fost, dacă nu l-ar fi schimbat pe primar, adică pe Dumbrăveanu. Au adus tot un bețivan, un fost învățător care fusese dat afară
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
că, la un moment dat, Sonica îmi șoptea în neștire: „Vreau... vot secret... cu bile vreau!”... I-am dat două palme și am fugit în baie. Am dat de senator, care se masturba în fața oglinzii. Când m-am întors, Sonia mânca alune, iar olteanul se chinuia să desfacă o șampanie. Viitoarea soție mi-a făcut semn să mă așez lângă ea, iar apoi m-a rugat să-i aduc cărțile aruncate într-un colț al camerei. „Te rog să le aduci
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la înmormântare era deja beat și plânsese de râdeau copiii... Când intrară în local, sala era deja plină. Petrache își invitase foștii colegi de partid, să-i fie alături în momentele triste prin care trecea. Și i-au fost... Se mâncă și se bău mai ceva ca la o nuntă, iar spre ziuă se și cântă, fredonară chiar și frații Tălparu, două sau trei romanțe, cântate cândva de mama lor... Petrache își evită fosta soție. Cu Alina și Mihai schimbă doar
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
de când. Nimic nu era schimbat, dispăruseră doar jucăriile copiilor și bibelourile din vitrină. În locul acestora, zeci de cărți, așezate cu grijă. Ieși încet. Din bucătărie se auzeau copiii, care întrebau ori se întrebau unde se va așeza masa, ce vor mânca. Intră în baie și se opri în fața oglinzii. Un bărbat neras, slab, cu cearcăne la ochi, îmbrăcat într-un costum negru, șifonat, cu o cămașă albă, murdară la guler, îl privea trist, cu amărăciune. Era Petrache Tălparu. În sfârșit, se
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
mânuiește cu același curaj jumătatea ei de lamă. Buricele degetelor noastre arătătoare își lipesc bobii de sânge unul de celălalt. Ros tim un jurământ. Nu ne vom părăsi niciodată (și vom ajunge, într-o bună zi, în Vestul Sălbatic). Acum mâncăm mere și ne legănăm picioarele pe o băncuță de scânduri, sub bolta de vie și sub corcoduși. Laila îmi povestește că a fost la video, la niște copii mai mari. Îmi spune că a văzut un film porno. Au făcut
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
a fost la video, la niște copii mai mari. Îmi spune că a văzut un film porno. Au făcut clătite și s-au uitat la femei și bărbați care făceau prostii. Îmi spune că i s-a făcut rău să mănânce clătite în timp ce se uita la femei și bărbați care făceau prostii. Eu nu știu despre ce vorbește Laila. Și nu înțeleg de ce i s-a făcut rău de la clătite. Apoi, Laila aruncă în grădină cotorul de măr și îmi explică
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
scurt în urmă. Zice că traseele astea sunt o idee proastă, că oricum n-o să rezist prea mult, că încălțămintea mea nu e de munte și că unii oameni nu-s făcuți pentru asta, pur și simplu. Și că își mănâncă timpul degeaba cu mine. Îi zâmbesc. E doar o chestiune de timp până să afle. Să afle că n-o să-l mai părăsesc niciodată. Va fi cel mai trăit timp din lume. Nu contează cât, doar al nostru. Mare noroc
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
mă apropii, se desparte în cercuri galbene. Unele, rămase fidele iubi tului lor, îl urmăresc cu gâturile întinse spre cerul senin, altele stau rușinate cu capul în jos. Întind mâna să ating finețea zecilor de petale. Dacă o începi, o mănâncă vlăbiile. Într-un loc în care așteptam să-mi vorbească vița-devie și floarea-soarelui, glasul pițigăiat mă face să sar ca arsă. Mă întorc și descopăr un țânc ciufulit. Cu o mână ține aproape de piept un codru zdravăn de pâine, iar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prieten adevărat în tot timpul cât am stat în Germania. Cu el îmi trecea de dor și singurătate. Uneori îl și mângâiam. În ciuda trupului țeapăn, avea blana încă moale. Mă întreb cum avea glasul, dacă torcea, ce îi plăcea să mănânce, dacă îi era teamă de vreun câine. Acum sunt de mult întors în România. Banii câștigați mi-au prins foarte bine, dar nu pot să nu mă gândesc uneori la Gunther, prietenul meu mort cu care am bătut străzile Berlinului
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
meu zic că-i pară. Pe al treilea e o ches tie colorată și umflată. Mama zice că-i prăjitură. Nu știu niciodată ce urmează, dar vreau să fie ceva nou. Săăăăă-i învăăăăț denumireaaaaaaaaaaaa. La-za-nia. Repetă. La-za nia. Tu nu mănânci vită, puiul mamii, deci nu e papa bun, e bleah. Maria Vlad Ce mai om Sub plapumă. Ziua s-a trezit înaintea mea și aruncă lumină în cameră. Nu văd nimic, dar îmi imaginez șocul pe care lumina l-ar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ales dimineața, memoria îmi dezgroapă amintiri din copilărie. Dintr-odată, mă văd la Eforie Nord, undeva pe la începutul anilor ’90. Vârsta: patru sau cinci ani. Sunt la restaurantul hotelului cu mama, tata și fra tele meu, care abia se născuse. Mănânc orez cu lapte, presărat cu un praf ma ro niu de scorțișoară, dintr-un castro nel alb. Pe lângă masa noastră se târăște un om, trecut de prima ti nerețe, parcă și de a doua, cu han dicapuri fizice vizibile. E
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
lovește în plin. Pornesc spre baie șchiopătând, de la ștecher, și cocoșat, de la starea mea naturală de dimineață. Aproape că nu-mi doresc să fiu în pielea mea. Ajung în dreptul ușii de la bucătărie: părinții și fratele meu stau la masă Și mănâncă orez cu lapte presărat cu scorțișoară. Toți trei ridică privirea spre mine în același timp. — Hă, hă, ce mai om. Luchian Abel Eșarfa Mă trezesc cu o puternică durere de cap. Abia dacă reușesc să deschid ochii. Încă nu. Mai
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
încercat niciodată să fac vreun abracadabra. Nici nu voi face vre odată așa ceva. Savurez doar lectura de specialitate. Un Scorpion adevărat nu lasă nimic necitit. Așa mi-a sărit în ochi întrebarea Vrei să-ți cunoști anul morții? M-a mâncat buricul degetelor și am tastat da. Clic. 2032. Anul morții mele. Am zâmbit acru. Am început să cal culez câți ani aș avea eu atunci. 58 de ani. O vârstă nici prea-prea, nici foarte-foarte. Oare am prin casă ceva pentru
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
gust deloc. Râd cerșetorii de mine și mă arată cu degetul în gând, în timp ce plec uitându-mă doar cu coada ochiului la ei. Mă întorc la problemele mele de zi cu zi, care au trecut de mult de faza ce mănânc diseară sau unde mă prinde noaptea. În cartier la noi mișună un boschetar care se crede femeie. Umblă mereu cu mărgele, brățări, genți colorate, eșarfe și păpuși stricate. Un cerșetor cu barbă, care miroase de la o poștă, fie vară, fie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
undeva. Mi-am luat ceva de mâncare de la un chioșc, am împărțit fără cuvinte o țigară cu un vagabond în parc. Am găsit niște oase mici de pui lângă un copac, le-am luat și i-am dat pisicii să mănânce și ea ceva. După ce le-a ros leneș, a țâșnit dintr-odată printre tufișuri direct în stradă. M-am luat după ea, am găsit-o în fața unei porți aspre de fier; o mângâia o femeie în capot alb. Deasupra porții
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iunie, că merge la școală și că îi plac sportul și mate matica. N are tată. Îl întreb, sigură fiind de răspuns: Și vii în fiecare dumi nică? El îmi răspunde contrariat: Vin în fiecare zi. Cu sfială, zic: Aș mânca ceva dulce. Tu nu? Dă din cap că ba da. Fuge să o întrebe pe Anica, mama lui, dacă poate să meargă cu mine să ne luăm ceva dulce. Ne luăm de mână și pornim spre magazinul din colț. Nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Și de fiecare dată mă minunam de trăsăturile lui frumoase. După câteva minute de tăcere am început să vorbim. I-am povestit de Sibiu, de Facultatea de Litere, de cămin, de viața de noapte, de locurile bune unde obișnuiam să mănânc. Au mai trecut câteva minute și mi-am dat seama că nu-mi spusese nimic despre el. L-am întrebat. Mi-a răspuns evaziv și scurt. Locuia în Sibiu și mergea la Brașov ca să rezolve niște probleme legate de firmă
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ușii. Era el. Bărbatul care mă lovise și mă violase cu doar o oră în urmă. Bărbatul cu mâinile îngrijite. Bărbatul care își lipise cuțitul de gâtul meu. Bărbatul ăsta era acum la mine acasă, stătea pe canapeaua mea și mânca din prăjiturile mele. S-a ridicat și s-a apropiat de mine. Nu i se citea nimic pe chip. Mi-a întins mâna, mecanic. Mâna mea s-a ridicat singură spre el. Mi-a strâns-o ușor. — Îmi pare bine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
soacră care râde mult și nu prea mai are dinții din față. Pe terasa casei cu vedere la orașul vechi și câmpiile Mesopotamiei, crește porumbei pe care-i hră nește cu grăunțe, iar apoi îi taie să aibă familia ce mânca în zi de sărbătoare. Vara, pe zăduf, lenevește la umbra unui nuc din curte împreună cu vecinul de alături care îi este și cumnat. Are o grădină unde cultivă mentă și legume. Are un cățel, un băiat care scrie foarte urât
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
când în când, își mânjește mâi nile cu henna. Ali m-a chemat în curte să stau cu el și cu familia lui în după-masa aceea numai pentru că m-a văzut că-i treceam prin fața porții. Mi a dat să mănânc la prânz pâine cu felii de pepene și bucăți de cantalup, m-a făcut să beau prima cafea din viața mea, apoasă și fără nici o aromă, și mi-a zis să mai trec pe la ei când mai ajung la Mardin
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
-mi aduc aminte cum am ajuns acasă, săltând sacul mai bine pe umăr și adăpostindu-mi capul în gule rul hainei. Am înghesuit oasele de curcan în congelator. A doua zi era sâmbătă și mă făcusem util familiei, aveam ce mânca. Am dormit un somn adânc, fără vise. Zilele care aveau să urmeze aveau să se înșire indistinct una după alta, ciudat de asemănătoare între ele, părând clonele altor clone. Dimineața, tata m-a sunat îngrijorat să îmi spună că la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
le este rușine cu el. Peste câteva zile Îl văd pe copil meșterind ceva și-l Întreabă ce face. El le răspunde senin că face o troacă. La ce-ți trebuie troaca? Întreabă părinții mirați. Să vă dau vouă să mâncați din ea când veți ajunge ca bunicul. Părinții au Înțeles morala, s-au rușinat, au plâns și l-au readus pe bunic la masa comună. Aceasta este povestea și morala ei este profundă. Indiferent de vârstă, nu aruncați bătrânii la
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]