22,583 matches
-
la subsol pentru o ceremonie, voma avea cu toții aceeași experiență. Vom spune cu toții aceeași poveste tragică ziariștilor și poliției. E greu de spus dacă domnul Whittier a început să miroasă. Domnișoara Hapciu și Reverendul Fără Dumnezeu duc pungile argintii cu mâncare stricată, din care se scurg sucuri puturoase. Lăsând în urmă picuri și pete de duhoare, cară amândoi pungile prin hol înspre cabinele noastre și le aruncă la WC. — Mă ajută, spune domnișoara Hapciu, trăgându-și nasul, că n-am simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
apă, umflându-se ca bucățile de curcan care i-au făcut felul domnului Whittier, blocând conducta principală astfel încât refulează și toaletele care arată OK. N-o să mai funcționeze nici una. Centrala termică și boilerul sunt defecte. Mai avem cutii întregi de mâncare putrezită. Domnul Whittier nu e cea mai mare problemă în momentul ăsta. După calendarul de pe ceasul Sorei Justițiare și după rădăcinile șatene din părul lui Miss America, suntem aici de vreo două săptămâni. Închizându-o la ultimul nasture de alamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
curentul revine. Revenim și noi. — Stafia, zice Agentul Ciripel dindărătul camerei, cu vocea înăbușită. — Stafia, repetă Contele Calomniei în reportofonul lui ascuns în pumn. Aici, pentru fiecare supratensiune momentană, pentru fiecare curent mai rece sau zgomot ciudat sau miros de mâncare, dăm vina pe stafia noastră. Pentru Agentul Ciripel, stafia e un detectiv privat ucis. Pentru Contele Calomniei, stafia e a un actor copil în mizerie. Crengile de alamă ale copacului, unduitoare, încovoiate, răsucite ca niște vițe de vie scăldate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu povestea nimic despre traiul sau colegii lui de la Casa de copii iar Luana avea gingășia și prezența de spirit să nu-l întrebe. Fără să știe cum, se trezi într-o dimineață că-i cere mamei două pachețele cu mâncare. La întrebarea ei, răspunse că unul este pentru colegul de bancă. Astfel, mâncându-și împreună gustarea, Teodor îi deveni un prieten credincios. Dacă o supăra cineva, Vându îi sărea imediat în apărare. Când Sanda venea la școală, băiatul îi ieșea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Era musai ca verișorul ei să câștige și-l cicălea până la disperare. Îl forța să sară ori să se arcuiască, gata să-l rupă în două. Era cel mai mare chin pentru Dan. Concursul de gimnastică îi tăia pofta de mâncare și-l făcea să spere ca Luana să se mute, împreună cu mama ei, undeva, cât mai aproape de Polul Nord. Ema era singura care scăpa de chin. Incapabilă să se îndoaie în vreun fel, se transforma în arbitrul competiției, unul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Acum putea visa la vacanța de vară cu sufletul împăcat. Era o dimineață însorită, se anunța o zi foarte caldă. Bica trebăluia prin casă îndesând într-o sacoșă pachețele și borcane. Dan și Luana o priveau cu mirare. Iar duci mâncare la azilul de bătrâni? Săptămâna trecută ai fost acolo, încărcată precum Scufița Roșie. Bica pregătea, de data aceasta, pachete pentru câteva rude de la țară și voia să le trimită prin sora sa care pleca de dimineață într-acolo. Copiii s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nu-i avea, îi oferea o dulce mângâiere. Văduvă, singură de dimineață până în seară, sosirea gălăgioasă a oaspeților aducea în viața și casa femeii mult râvnita vânzoleală. Obosiți, copiii și-au parcat bicicletele lângă prispă și-au strigat în cor: Mâncare! Bica și Aneta, sosite cu mașina de dimineață, au dat fuga în bucătărie. Tănțica a scos masa afară, a gătit-o cu fața de masă cea nouă, a scos "argintăria" din bătrâna ladă cu zestre. După zece minute Bica a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
frământată cu pâine, cei "ai casei" își făceau "ursuleți" tăvălind bucata de mămăligă în brânză, modelând-o, apoi, în mână, până când aceasta se transforma într-un rulou galben cu pete albe. Brusc, celor doi băieți li se tăie pofta de mâncare. La prânz, au pornit-o spre capătul satului, acolo unde se adunau rațele și gâștele pentru a se scălda în gârla secată pe jumătate. Au stat întinși la soare, bucurându-se de odihna binemeritată. Nici măcar Luanei nu-i mai venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
interminabilă, ca să primească și apoi să predea bulina roșie numită fisă fără de care nu puteai intra în posesia tacâmurilor și încă la una, mult mai cumplită, pentru a intra în posesia cănilor de tablă pline, pe jumătate, cu așa-zisa mâncare. Cine găsea un cartof ori un morcov în ciorbă putea să se considere fericitul câștigător al zilei. Felul doi era, invariabil, garnisit cu pește. Nu mai mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu pește sau macaroane cu sos în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâncase niciodată piure cu pește, pilaf cu pește sau macaroane cu sos în care peștele rahitic era înfipt, pe-o coastă, deasupra. Se adunau pe mese zeci de schelete, numai bune să hrănească armata de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să hrănească armata de câini ce mișunau în campus. Mâncarea cea mai vânată erau macaroanele cu brânză. Atunci furtul de porții atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
atingea cote alarmante. Bucătăresele îi fugăreau pe hoți în jurul meselor și cel care reușea să-și păstreze porția de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Cum majoritatea aveau cursuri și după-amiaza, când se întorceau de la facultate era noapte. În lipsa curentului, erau nevoiți ori să învețe la lumânare, ori să se ascundă la căldura înșelătoare a păturilor și să viseze la vremuri mai bune. La cantină, mâncarea devenise și mai străvezie. Revolta se stârni pe neașteptate. Familiștii, cei mai afectați de situația mizerabilă, ieșiră în stradă. Li se alăturară studenți din toate căminele campusului. Profesorul care asigura continuitatea în marele cămin al Facultății de mecanică dădu ordin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
niciodată nu-mi voi termina școala. Luana, sunt obosit. Hai să continuăm discuția asta mâine. Când? Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de spus? Ce-ar mai fi? Agasată, fata strigă: Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
făcu o pasiune sadică din a dormi în neștire, urând orele dimineții care nu-i aduceau nimic și pe nimeni în preajmă. Ștefan venea și pleca pe muțește, fără s-o certe că zace în pat sau că nu e mâncare gătită în casă. În adâncul sufletului, nu-i înțelegea zbuciumul. Multe femei ar fi fost fericite să aibă banii și libertatea ei de a-și umple vremea după plac. Cu timpul, Crina Țâru se dovedi a fi o femeie obositoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
felul de ordine, ce n-aveau nimic în comun cu postul pe care-l ocupa. O controlă dacă-și ducea coșul de gunoi, dacă ștergea praful de pe mobilier, deschidea geamul când Luana își mânca pachetul, plângându-se de mirosul de mâncare care-o îmbolnăvea pe ea și prin extindere, ca de obicei, pe toată familia ei. Se coborî până la a-i lua oglinda de pe perete, cine știe în urma căror asociații create de mintea ei bolnavă. Ca să puncteze caracterul infect cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
nefondate și Luana se trezi chemată, într-o bună zi, în biroul acestuia. Descoperi așa gogomănii că-și puse mâinile în cap. Domnișoară, încheie Daniel Liga, faptul că-mi vine cu toate mizeriile, legate de coșul cu gunoi, mirosul de mâncare, sau alte năzdrăvănii e una. Dar am aici un referat în care spune că plângeți necontrolat, apoi râdeți pe neașteptate, cântați și..., se scărpină în barbă, cu sprâncenele ridicate, încercând să-și ascundă zâmbetul -, ....citez: "se învârte prin birou, valsând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de-a rostogolul. Astfel, femeie fiind, Luana lăsa vorbele cu miez ale soțului ei să treacă pe lângă ea și tânjea după înșelătoarele dulcegării zilnice. Radu era incapabil de așa ceva. În schimb, o dădăcea zilnic, stându-i în coastă când făcea mâncare, îngrijea copilul sau se ocupa de alte activități gospodărești. Unde înainte tânjise după un bărbat care să-i fie aproape, acum Luana se simțea sufocată de prezența sâcâitoare a soțului ei în orice colț al casei. Sătulă de cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu inima cât un purice. Conviețuirea cu ginerele o umplea de groază. La scurt timp, spaimele ei se adeveriră. În vreme ce Luana se școlea, cei doi se luau în coarne, desfășurând adevărate coride prin toată casa. Se certau de la bani, de la mâncare, din pricina copilului sau a apei lăsate să curgă în neștire la robinet, se războiau până și pentru cel mai mic boboc de floare ieșit peste noapte în ghiveciul din bucătărie. Luana îi găsea epuizați. Fericită că avea unde să iasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se întâmplase ceva deosebit. La serviciu se comportă cu un calm și-o indiferență dezarmante. Își salută șefa și îi zâmbi, lăsând-o cu gura căscată. Intuia că se petrece ceva neînțeles dar nu-i păsa. Simțea o poftă de mâncare teribilă și o oarecare durere de cap, căreia nu-i dădea nici o importanță. Radu își luase liber două zile și ea bănui că el își strânge lucrurile și se mută la Rebeca. În lipsa unui sentiment real de gelozie, ea gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
picior și părea la fel de rezervat ca Adam. Se ținea la distanță, și, În ciuda zâmbetului său blajin, Adam băgase de seamă că se uita la el cu stinghereală, de parcă i-ar fi fost teamă. De trei ori pe zi Îi lăsa mâncarea pe măsuța din apropierea patului. — Mulțumesc, domnule, Îi spunea Adam când, la ieșire, Îl lăsa să contemple de unul singur lucrurile noi care Îl Înconjurau. Într-o zi, acest om, al cărui nume, Karl, Îl aflase Între timp, a șovăit când
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
măsuța din apropierea patului. — Mulțumesc, domnule, Îi spunea Adam când, la ieșire, Îl lăsa să contemple de unul singur lucrurile noi care Îl Înconjurau. Într-o zi, acest om, al cărui nume, Karl, Îl aflase Între timp, a șovăit când așeza mâncarea pe măsuța pătrată. Mirosul iute al supei de legume a umplut camera și i-a făcut poftă. — Nu-mi mai spune domnule. Zi-mi tată! a spus Karl. Apoi a ieșit din cameră Încă și mai iute decât de obicei
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
simțit un val de iritare la gândul că totul era scris În oraș doar cu majuscule. La hotelul Java, unde se ducea uneori să ia masa, meniul era tipărit cu litere enorme care-i săreau În ochi, fiecare fel de mâncare Încercând să atragă atenția, să fie el ales mai Întâi și disputându-se cu toate celelalte din jur Într-o cacofonie de reclame. DELICATESĂ FAVORITĂ ÎN SUMATRA DE NORD, ORIGINARĂ DIN BANDUNG, CEL MAI POPULAR FEL DE MÂNCARE AL REGILOR
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fel de mâncare Încercând să atragă atenția, să fie el ales mai Întâi și disputându-se cu toate celelalte din jur Într-o cacofonie de reclame. DELICATESĂ FAVORITĂ ÎN SUMATRA DE NORD, ORIGINARĂ DIN BANDUNG, CEL MAI POPULAR FEL DE MÂNCARE AL REGILOR DIN TORAJA. De parcă acea agresiune nu ajungea, prețul era și el scris cu cifre supradimensionate. Margaret nu pricepuse totuși dacă aceasta era o manieră de evidențiere a unui preț convenabil sau doar Încă una dintre modalitățile cotidiene de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
acel subiect. Ar fi dorit să-l simtă destins În prezența ei. I-a și trecut prin minte felul În care s-ar desfășura seara dac ar fi fost după ea. Ar fi putut să ia un fel simplu de mâncare la vreo masă așezată În fața unei bodegi pe trotuar, apoi să bea câteva pahare, ceva mai multe, până când el ar Începe să-i vorbească despre iubita lui din sat, despre fetele pe care le-ar fi cunoscut În Olanda, să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]