3,499 matches
-
am mai zis, dac-o să avem vreme, o să vă povestesc.) Fusesem Claire, administratoarea. Fusesem Claire, soția. Iar acum eram Claire, soția părăsită. Și pot să vă spun că gândul ăsta nu-mi pica bine deloc. În ciuda liberalismului cu care mă mândream) mereu crezusem că nevestele părăsite erau femei care locuiau în apartamente din blocuri sociale, că soții lor, care luau pauză numai ca să le învinețească ochii, plecau cu o sticlă de vodcă, cu banii de cadouri și cu alocația copiilor, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
scenei din dormitor când Adam practic îmi propusese să facem copii. Adam a spus: — Îți comand eu băuturile. I-am dat banii și i-am comunicat să ia două pahare de vin roșu și orice voia el să bea. Mă mândream cu faptul că nu uitasem de unde plecasem. Nu-mi uitasem rădăcinile. Și eu fusesem odată o studentă lefteră. Îmi aminteam cum îi priveam pe cei care, practic, își aprindeau țigările cu bancnote de cinci lire și cum îmi doream, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
coafeze de două ori pe săptămînă. Mariana s-a conformat, zilnic și În stil african, și-a cumpărat și o mască, am rugat-o s-o ascundă, să se mai coafeze o dată, mă neliniștea. Indivizi dintre cei mai apatici se mîndreau acum cu mine, unii mi-au plătit Întreținerea, alții amenzile pentru parcare ilegală (care veneau Întruna deși după n-am Încă automobil), cei mai mulți voiau să-mi plimbe copilul pe scară. Primăria a promis să-mi asfalteze aleea din fața blocului. DÎndu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
martie NITE OWL REDIVIVUS - NOI DESCOPERIRI ȘOCANTE ARATĂ CĂ AU FOST OMORÎȚI OAMENI NEVINOVAȚI Vă prezentăm o poveste urîtă. Daily News, care, sincer, este unicul ziar din Los Angeles specializat În dezvăluiri și unicul ziar din Southland care se poate mîndri cu titlul de „descoperitor de scandaluri“, nu se sfiește să relateze asemenea povești. Povestea șifonează imaginea de erou a unui om considerat de mulți a fi exemplarul perfect al omului drept, care impune legea și ordinea, iar cînd eroii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui, alături de nevastă-sa, apucând doar să-i spună mi-e rău, mă doare inima și atât. Bătrâna doamnă Marga Pop a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
înfuriat și a desfăcut una, a scos o foiță de țiplă și încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum cu ce se mândrea cândva, dacă acum toate lucrurile acelea nu-i mai plac? Cândva era și tânără și nu mai este. E o prostie să tot strângi lucruri, nu să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
încă una și încă una și dedesubt a dat peste o pălărie oribilă îmbibată de naftalină. I se pare oribilă, dar cândva îi plăcuse foarte mult și se mândrise cu ea. Dar ce importanță mai are acum cu ce se mândrea cândva, dacă acum toate lucrurile acelea nu-i mai plac? Cândva era și tânără și nu mai este. E o prostie să tot strângi lucruri, nu să nu ții la ele, asta e bine, dar ții la ele cât sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
el și ne-a tras către mașina pe care o lăsase într-o străduță dosnică, între nămeți. „Și crezi că ai să poți merge până acolo?“, se interesa Andrei Vlădescu. „Am venit până aici, se poate și într-acolo“, se mândrea Iuliu Sofronie, încăpățânându-se asupra ambreiajului care mi se părea că scoate un zgomot infernal. În cele din urmă mașina s-a urnit dintre nămeți, alunecând ușor. L-am văzut pe Iuliu Sofronie cum se apleacă și apasă nu știu ce butoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ceva n-a fost cum trebuie în clipa aceea. „Nu stau mult, trebuie să mă duc să iau niște torturi pentru maică-mea“, i-a spus. „Are oaspeți simandicoși diseară. Vrea să fiu și eu de față, să se mândrească iarăși cu fiică-sa care a crescut atâta și face și drege.“ S-a uitat în fugă peste hârtiile lui orânduite pe masă. „Doamne, cât mai ai de învățat! Cum de poți? Fă-mi te rog și mie o cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
n-o iubește, iarăși să-i spună. O privea fără să-i răspundă, își făcea jocuri cu mâinile, împletindu-și degetele, se simțea mic și fără putere, rău și obosit. El care știa să pună totul în cuvinte și se mândrea cu asta era incapabil să vorbească. Cum să-i spun, se gândea, că de luni de zile îmi pun aceleași probleme, că de luni de zile încerc să mă conving că trebuie să fac acel pas? Parcă mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
patolog a celui care le-a furnizat) - nu mi-a făcut nici o plăcere; dar publicul are dreptul să aibă acces și la cele mai dezagreabile amănunte ale acestui caz. E o chestiune de principiu, pe care noi, editorii, am fost mândri s-o susținem. M-am mai gândit, în calitatea mea de redactor, că sunt anumite pasaje în manuscrisul lui Michael, scrise pe un ton academic lăudabil, riguroase în perspectiva lor istorică și poate că ele s-au dovedit a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și a durerii cauzate de relele ce frămîntau Biserica (unde impietatea triumfă, iar numele lui Cristos este profanat), pana sa nu a mai zugrăvit acele rele, resimțite din plin, care ar fi putut leza în mare parte Clerul căruia se mîndrește că îi aparține. El cinstește întru totul sfințenia, doctrina și zelul neobosit al atîtor prelați și preoți care luptă curajos în războaiele Domnului și conduc neobosit sufletele spre însănătoșire; și a fost departe de inima sa dorința de a le
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
că timpul e finit și nu ni se mai pare de la sine Înțeles să avem totul, nu? — Exact. (Mă bătu ușor pe braț, bucuros să-mi ureze bun-venit În turma lui.) Formăm comitete de supraveghere, alegem un consiliu local, ne mîndrim cu cartierele noastre, intrăm În cluburi de sport și societăți de istorie locală, redescoperim lumea de zi cu zi pe care n-am știut s-o prețuim pînă acum. Știm că e mult mai important să fii un pictor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și-și freacă mâinile cu o veselie care mi se pare destul de forțată (nu-i stă în fire să fie ve sel). îmi spune cu un glas ușor pițigăiat: — Bine-ai venit, Clara! Te așteptam! Felicitări pentru diplomă, suntem foarte mândri de tine! Mă uit la ei nedumerită. Pentru o clipă nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care o car cuminte în servietă. Răsuflu ușurată. Bine că asta-i tot
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
târziu În secolul al XIX-lea, și chiar și atunci cu mari intermitențe. Secolul nostru, ultimul din acest mileniu, este primul care dă dovadă de o oarecare preocupare generală și internațională; și nu cred că ar trebui să fim prea mândri de acest lucru. Viitorul ar putea să considere, și pe bună dreptate, că am avut la Îndemână atât cunoștințele științifice cât și organizarea politică, potențialul necesar, pentru a face mult mai mult decât am făcut. Nu degeaba, la Începuturile medievale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
nu știu ce, o forță enormă care să cuprindă totul, toate laolaltă, nu drama unui singur om, a unei singure familii, ci a tuturor, a miilor de destine pustiite, după care asasinii se spălau pe mîini cu petece de conștiință rămase, unii mîndri chiar, ce a fi făcut ordinea de care erau convinși a fi necesară În numele doctrinei din care cei mai mulți nu puteau rosti o idee. Paznici ai Închisorilor și ai societății ea Însăși transformată În Închisoare. Ar trebui un scriitor... Numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ci despre mișcarea, nu la noi ci În străinătate, a ideilor politice și sociale, cu care domnul Pavel era la curent de la posturile În limba română de peste graniță, pe care le asculta seară de seară, declarîndu-și competențe de care se mîndrea În familiala noastră societate. Intervenea din cînd În cînd și doamna Pavel, care, oftînd, Își amintea de „bunele maniere, astăzi uitate” ale școlii evanghelice din copilărie, cu toate că nu aveau nici o legătură cu știrile posturilor de radio străine, pe care soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
27). Iată și reprezentarea pe celelalte domenii: lumea artistică (11), lumea medicală (8), industria modei și a înfrumusețării (5), profesii liberale (5), organisme internaționale de renume (4), televiziune (4), sport (2), diplomație (2), învățământ (2), politică (1). Banatul se poate mândri doar cu trei reprezentante care, într-un fel sau altul, și-au legat activitatea de această parte de țară. Dna Maria Grapini, care ocupă locul 3, cu 47 de puncte, îndeplinește o serie de funcții importante, printre care cea de
Agenda2006-13-06-economic () [Corola-journal/Journalistic/284896_a_286225]
-
știm noi că suntem în toată virtutea și că avem ce ne trebuie. Căci soarta armelor este-n mîinele lui Dumnezeu și, daca s-au îndurat să răsplătească dușmanului relele ce le-am suferit în trecut, nu trebuie să ne mândrim mult, ci să ne bucurăm în liniștea sufletului c-au ieșit gâlceava la capăt bun pentru noi și s-avem nădejde că în curând vom avea pace, căci "pace preste pace" zice Domnul prin Isaia prorocul, și cine cunoaște ce
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
drepți și generoși pentru noi, cari ne iubim Patria ca și ceilalți. Dați-ne și nouă loc în cetatea Patriei ca să putem și noi lucra cu vigoare pentru întărirea și strălucirea ei. Dați-ne și nouă voie să ne putem mândri cu falnicul nume de cetățeni români. Noi evreii pământeni, pacinici industriași și muncitori, avem în sânul nostru o inimă românească care tresare de bucurie când Patria prosperă și care se întristează când se află în nevoi. Nu tolerați ca să fim
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
plăcea poate celor de la " Timpul" să fie. Apoi urmează: Toată lumea știe că nu aceia au fost cei cari au luptat pentru realizarea marei idei naționale a Unirii. Din contra, această idee n-a aflat antagoniști decât printre cei cari se mândreau cu titlul de conservatori. N-avem nevoie a spune că toată lumea știe contrariul. Toate actele Divanului ad-hoc pentru unirea principatelor sânt iscălite de d-nii Lascar Catargiu și P. Mavrogheni alături cu Anast. Panu și A. Hurmuzachi, încît partidul conservator de
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
să plângem și să ne îmbrățișăm: Victor Petro-vici, să exclame el cu glas gâtuit, unde am ajuns, ce trepte ale josniciei am coborât, Piotr Nicolaevici, să-i răspund și eu strangulat de emoție, o iubim, o iubim amândoi, să fim mândri de ea... Să uităm totul, da, Piotr Nicolaevici, nu te mira, asta trebuie să facem, să fim demni de ea și să-i sărutăm piciorușele... Brusc, mă ridicai... "Mă scuzați, doamnă, spusei eu rece, trebuie să plec." În aceeași clipă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în reuniuni tovărășești... Cine nu se duce acolo unde poate auzi muzică și poate dansa? Cei de o vârstă. Nu-ți pasă dacă la un moment dat observi că un oarecare Ghiță sau Costică devin onctuoși și insistenți, arătîndu-ți foarte mândri dinții lor lați de mămăligă. Organizatorii... Asta ar fi prea de tot, ei și-au dat osteneala, au organizat totul, și chiar pe ei să-i refuzi când te invită la dans? Mai ales că dincolo de înfățișarea lor șoldie erau
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
-o pe gură, răpindu-i și ultimele picături de apă. Stropii n-aveau ce căuta acolo, carnea nu trebuia să mai fi fost atinsă, vorba lui Holban. Bineînțeles că eram mulțumit. Fusesem înzestrat cu un miros excepțional, de brac. Mă mândream cu el, dar numai în sinea mea, să nu afle nimeni. Adulmecam pe stradă parfumurile dintr-o mulțime: puteam să le sortez pe căprării, cu tot cu bărbații sau femeile care le purtau. Deosebeam dieselul de benzina fără plumb. Dacă apărea vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de la Abba (bruneta, nu blonda; aparențele înșeală, tot cartierul știa că „aia bronzată-i mai bună“); Leana, vânzătoarea de pâine de la colț. Tanti Leana (cum îi spuneam cu respect) te întâmpina cu niște țâțe uriașe, frații Montgolfier ar fi fost mândri de ea. Te luau pe sus, albe, lăptoase, ca halatul comunist care le-acoperea pe trei sferturi. Sfertul ăla rămas ne sucea nouă mințile: am fi sărit cu toții pe el, l-am fi smuls din strânsoarea nemernică a uniformei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]