5,997 matches
-
de Thelma și Louise 1. —Salut! zise Sophie, strecurându-se printre doi tipi înalți care stăteau lângă noi și ieșind pe partea cealaltă ca un pitic Munchkin 2. Purta o rochie croșetată, cu dungi în culori vii; de-a lungul mânecilor ei extrem de lungi se găseau niște protuberanțe triunghiulare, de tipul celor care le creșteau dinozaurilor de-a lungul coloanei. În mod ciudat, chiar i se potrivea. Se răsese în cap în cinstea petrecerii și parcă avea niște ochi cât cepele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de după colțul studioului. Am observat că făcuse eforturi la fel de mari ca să-și aleagă hainele ca și pentru a obține cocktailul; purta pantalonii de piele neagră care știma că-i plac, o cămașă sport, strâmtă, marca Dolce and Gabbana, ale cărei mâneci scurte se mulau foarte bine pe zona de deasupra bicepșilor, și curea cu cataramă din argint mat. La mână, purta brățara lui de argint preferată, iar pe față i se putea citi în același timp mulțumirea de sine - pentru că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
calendar și, În spatele mesei, un taur de om al cărui gât era Într-o revoltă fățișă Împotriva gulerului strâmt al cămășii sale de uniformă. Umerii lați Întindeau materialul sacoului de uniformă; până și Încheieturile mâinilor păreau prea puternic strânse de mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti păși Înăuntru, aruncă o privire la ceasul ce-l strângea de Încheietura mâinii și spuse: — Commissario Brunetti? — Da. Zâmbetul care umplu fața carabinierului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
voia, două pungi de plastic. Acoperindu-și din nou mâna cu batista, puse câte o pungă de cocaină În fiecare dintre cele două pungi de plastic mai mari și le vârî În buzunarele interioare ale sacoului său. Șterse cuțitul de mâneca sacoului și-l puse la loc În sertar, apoi folosi batista să șteargă de orice amprente de pe suprafața boilerului. Părăsi apartamentul, Încuind ușa În urma sa. Afară, se apropie de soldații americani din jeep, zâmbindu-le reconfortant. — Mulțumesc, zise el și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Mai ales dacă e să luăm în considerare uriașa piață a celor care urmăresc trenurile, a spus el ca și cum ar fi fost ceva lipsit de importanță. —Piața celor care urmăresc trenurile? —Exact. Hugo și-a scuturat un fulg imaginar de pe mânecă. — Dac-o renovați puțin, n-o să aveți nici o problemă s-o închiriați tot timpul anului. Omul l-a privit încercând să-l citească. O lumină - mică, dar clară - i se aprinsese în ochi. —Piața celor care urmăresc trenurile, a repetat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și câteva trucuri pentru momentele în care trebuia să îmbrace bebelușul. Lui Hugo nu-i trecuse niciodată prin minte să trateze trasul pantalonilor ca pe un joc - de obicei, el și Theo se luptau, printre urlete, cu diversele găuri și mâneci. Cât despre ridicatul copilului în picioare și distragerea atenției cu o jucărie în clipa când venea rândul pantalonilor, asta era o mișcare de geniu! Hugo s-a gândit fericit că, de-acum înainte, Rottweilerul avea să aibă parte de surprize
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai observe și altceva toată seara. Sigur, cu excepția lui Theo. Spera el. Hugo a ridicat mâna ca să mai comande un whisky și a privit leneș la trecerea unei alte tinere femei cu păr scurt, îmbrăcată într-un tricou alb cu mâneci lungi, blugi noi și sandale de luptător care păreau să reprezinte uniforma hotelului. În rândul clientelor, desigur. Personalul angajat arăta cu mult mai distins. Când chelnerul i-a adus băutura, Hugo a observat un morman decrepit de carne, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prada. Apoi l-a strivit de pieptul ei pentru ca în secunda următoare să-l dezlipească de ea și să i-l arunce grăbită lui Hugo. —Of, e dezgustător! Tocmai și-a șters nasul ăla jegos și plin de muci pe mâneca mea. Ia-l! Repede! Amanda a fugit la chiuvetă și a început, agitată, să frece murdăria cu unul din bureții copilului. — Nu-și dă seama că asta e făcută din crêpe de Chine? a mârâit ea. Când s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
întrebe câte astfel de ocazii îi mai rămăseseră. Părinte model sau nu. Pentru că, totuși, părerea Rottweilerului, concluzionase el mohorât, n-avea să conteze prea tare în lupta cu Amanda. Având în vedere trucurile mișelești pe care le ținea ascunse în mâneca hainei de firmă. Poc. În vreme ce Theo, care reușise să înfigă cu succes un inel deosebit de mare și de gros, a izbucnit din nou în aplauze, Hugo și-a alungat grijile și a început să bată din palme și să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
insinuez nimic, domnule, nu-mi arde de insinuări în astfel de condiții. Desfăcu la rândul său doza, căută din priviri un pahar, apoi o duse la gură. Un firișor de lichid i se prelinse pe bărbie și îl șterse cu mâneca. Sughiță dar nu se sinchisi să-și ceară scuze. - Sunt un simplu agent imobiliar, aveam o viață absolut normală până ați apărut dumneavoastră și ați scris că am descoperit un nenorocit de geamantan cu bani... De ce m-ați ales tocmai
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de aur gros, atât de mulat pe gâtul posesorului încât ai fi putut crede că posesorul intenționa să se sugrume, încetul cu încetul. Stinse țigara în scrumieră și își privi Rolex-ul pe care îl purta întotdeauna pe mâna dreaptă. Din mâneca hainei ieșea manșeta cămășii, strânsă de un buton strălucitor. - Mai stăm 10 minute, apoi intrăm la o șuetă! Sper să fie gazdă bună ăsta cu casa. Aș bea ceva înainte să-i sucesc gâtul. De preferat ar fi o tărie
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
peste măsură de beți. I se oferi o sticlă, o duse la gură și înghiți... Țuică. Bătrână. De prune. Nu știu ce să zică. Casă de piatră? Monument funerar de piatră? La cât mai multe pomeni? Îl trase o femeie grasă de mânecă. Era fardată strident, cu coafura numai „sarmale” și îi atârnau dizgrațios vreo trei rânduri de gușe... - E intrarea liberă la petrecere, dragă domnule! Dacă doriți să veniți, sunteți bine primit. La miezul nopții, mirii - ptiu, că frumoși mai sunt, cum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
îl complexa. - De la poliție (ochi bulbucați, fața lungită, bătrânelul pare luat prin surprindere; iar surpriza nu este deloc una plăcută; este îmbrăcat într-o cămașă imposibilă, maron cu buline albe, cu guler răsfrânt, peste care a tras o vestă fără mâneci, albă, din lână, probabil făcută de andrelele nevestei; pantaloni de stofă - un moșulică pedant, râse Detectivul în gând -, cu dungă, papuci din piele sau imitație de piele neagră). - În ce problemă, stimate domn, dacă nu vă este cu supărare? - O
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
normală) și să intru la loc. Ce părere ai despre asta? Deschise ușa frigiderului, apucă o doză de bere, o desfăcu repede și o duse la gură. Nu o lăsă jos până ce aceasta nu fu goală. Își șterse gura cu mâneca de la geacă, apoi se îndreptă hotărât către ușă. Magicianul nu încercă să îl oprească. Dar trimise vocea aceea unsuroasă după el: - Să fii puternic, Scriitorule. Dacă mai poți. Nu zise nimic. Strânse din dinți. Ieși prin spate, traversă grădina, ajunse
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cu gesturi care trădau nervozitatea. Era hotărât să i-l trântească moșului în cap în cazul ar fi descoperit printre filele ude ceva de genul Zâmbește, fraiere, te-am făcut! După ce privi prima pagină, roti ușor mâna stângă, trase de mâneca parpalacului și își privi ceasul. Apoi duse din nou ziarul în fața ochilor. Era vorba despre unul dintre cotidianele de mare tiraj care apăreau în oraș, iar deasupra titlului sângeriu ce anunța cu litere mari un nefericit accident în care fusese
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
a dat mie. Îl purta mereu când se Întâlnea cu mine, pentru că știa cât Îmi place. Puloverul maro era bătrân și Înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era impregnat de mirosul bine-cunoscut de Ureche-În-fum-de- -țigară. Am lungit mânecile Puloverului și le-am cuprins În pumni, apoi am intrat În Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu mă atingă. Ezita să-și bage degetul În ureche să mă scoată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
le recunoști, după expresia feței, punctele slabe și calitățile, poveștile fiecăruia dintre ei. Îmi petreceam timpul liber plimbându‑mă cu metroul, mergând din vagon În vagon În căutare de personaje pitorești, compunând zeci de fișe hilare („pe Ăsta crăcit cu mânecile suflecate trebuie să‑l cheme Marinică, e un leneș și un bețiv și jumătate, slabul Ăsta și fărĂ dinți e SĂndel, are o soră grasă care‑l bătea de‑i suna apa‑n cap când era mic, fetele astea vesele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Îl văzusem vreodată În viața mea. Era Înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu În ochii verzi, ca și cum ar fi avut Încontinuu febră. Purta Întot- deauna cămĂși albe, largi, cărora le Întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. o folosea când Îi curgea sânge din nas, ceea ce se Întâmpla des. S-a culcat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cu fața În sus ca să se oprească. FĂră Îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut În capul ușii, În nelipsita lui cămașă albă cu mânecile Întoarse, așa cum Îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că Îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva sau de ceva, ca un parfum sau ca o mâncare sau ca un oraș vechi, cu dale pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
performanță, fărĂ pic de grăsime pe el - complet diferit de eschimoșii din poze - a Început prin a se lăuda că a mai organizat expediția la care urma să participăm de zeci de ori. Șaman 193 Era Îmbrăcat În tricou cu mânecă scurtă care Îi lăsa descoperiți mușchii de oțel - În timp ce majoritatea noastră (În afara neamțului) purtam pulovere de lână. — mâine veți părĂsi lumea civilizată și nimic din ce veți vedea În următoarele zece zile nu va semăna cu ceea ce v-ați obișnuit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea și două- trei găuri de molii și era impregnat de mirosul bine-cunoscut de Ureche-în-fum-de-țigară. Am lungit mânecile Puloverului și le-am cuprins în pumni, apoi am intrat în Urechea Stângă. El m-a strigat o vreme, dar eu am tăcut chitic, de teamă să nu mă atingă. Ezita să-și bage degetul în ureche să mă scoată
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
le recunoști, după expresia feței, punctele slabe și calitățile, poveștile fiecăruia dintre ei. Îmi petreceam timpul liber plimbându-mă cu metroul, mergând din vagon în vagon în căutare de personaje pitorești, compunând zeci de fișe hilare („pe ăsta crăcit cu mânecile suflecate trebuie să-l cheme Marinică, e un leneș și un bețiv și jumătate, slabul ăsta și fără dinți e Săndel, are o soră grasă care-l bătea de-i suna apa-n cap când era mic, fetele astea vesele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care îl văzusem vreodată în viața mea. Era înalt, bine făcut, cam palid, cu un fel de luciu în ochii verzi, ca și cum ar fi avut încontinuu febră. Purta întotdeauna cămăși albe, largi, cărora le întorcea o dată sau de două ori mânecile, și un sul de hârtie igienică de cea mai proastă calitate la brâu, din aia aspră, de la care te ustură fundul dacă o folosești zilnic. O folosea când îi curgea sânge din nas, ceea ce se întâmpla des. S-a culcat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu fața în sus ca să se oprească. Fără îndoială nu putea rămâne totul astfel, perfect, nu, nu putea ține, ar fi fost neomenesc. Deodată pianul s-a oprit. Ștefan a apărut în capul ușii, în nelipsita lui cămașă albă cu mânecile întoarse, așa cum îl văzusem prima oară. Abia atunci mi-am dat seama că îl cunoșteam de foarte mult. Îmi amintea de cineva sau de ceva, ca un parfum sau ca o mâncare sau ca un oraș vechi, cu dale pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
sportiv de performanță, fără pic de grăsime pe el - complet diferit de eschimoșii din poze - a început prin a se lăuda că a mai organizat expediția la care urma să participăm de zeci de ori. Era îmbrăcat în tricou cu mânecă scurtă care îi lăsa descoperiți mușchii de oțel - în timp ce majoritatea noastră (în afara neamțului) purtam pulovere de lână. — Mâine veți părăsi lumea civilizată și nimic din ce veți vedea în următoarele zece zile nu va semăna cu ceea ce v-ați obișnuit
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]