8,611 matches
-
care făptuiesc” . Având în mintea noastră ideea slavei adevărate, vom remarca adevărul că deșertarea a slavei lui Dumnezeu pentru mântuirea oamenilor este o idee destul de des întâlnită la Sfântul Ioan. „Dumnezeu se preocupă mai puțin de slava sa decât de mântuirea noastră” . Există aici un singur mod de a prezenta lucrurile. În realitate, Dumnezeu nu poate să mai renunțe nici Slava Sa, așa cum nu poate renunța nici la esența Sa și cum aceasta este principiul existent în toate, slava este sfârșitul
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
mai renunțe nici Slava Sa, așa cum nu poate renunța nici la esența Sa și cum aceasta este principiul existent în toate, slava este sfârșitul cel din urmă al tuturor lucrurilor. Dar iată exact cum Sfântul Ioan descrie acest fapt: „Oare mântuirea noastră nu este legată foarte îndeaproape de slava Sa pentru că mântuirea noastră Îl slăvește ? Iar mântuirea noastră Îl slăvește pentru că mântuirea noastră este cel mai mare dar al său, darul lui Dumnezeu Însuși. Acest dar al lui Dumnezeu pentru oameni
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
esența Sa și cum aceasta este principiul existent în toate, slava este sfârșitul cel din urmă al tuturor lucrurilor. Dar iată exact cum Sfântul Ioan descrie acest fapt: „Oare mântuirea noastră nu este legată foarte îndeaproape de slava Sa pentru că mântuirea noastră Îl slăvește ? Iar mântuirea noastră Îl slăvește pentru că mântuirea noastră este cel mai mare dar al său, darul lui Dumnezeu Însuși. Acest dar al lui Dumnezeu pentru oameni, în toate momentele vieții lor, duce la slava lui Dumnezeu, căci
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
este principiul existent în toate, slava este sfârșitul cel din urmă al tuturor lucrurilor. Dar iată exact cum Sfântul Ioan descrie acest fapt: „Oare mântuirea noastră nu este legată foarte îndeaproape de slava Sa pentru că mântuirea noastră Îl slăvește ? Iar mântuirea noastră Îl slăvește pentru că mântuirea noastră este cel mai mare dar al său, darul lui Dumnezeu Însuși. Acest dar al lui Dumnezeu pentru oameni, în toate momentele vieții lor, duce la slava lui Dumnezeu, căci „a face în continuu bine
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
slava este sfârșitul cel din urmă al tuturor lucrurilor. Dar iată exact cum Sfântul Ioan descrie acest fapt: „Oare mântuirea noastră nu este legată foarte îndeaproape de slava Sa pentru că mântuirea noastră Îl slăvește ? Iar mântuirea noastră Îl slăvește pentru că mântuirea noastră este cel mai mare dar al său, darul lui Dumnezeu Însuși. Acest dar al lui Dumnezeu pentru oameni, în toate momentele vieții lor, duce la slava lui Dumnezeu, căci „a face în continuu bine înseamnă a-i aduce slavă
PARTEA I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356192_a_357521]
-
separație între credință și viață. Ori viața fără credință ori credința moartă, nelucrătoare:aceasta este dilema inevitabilă care pândește ca un coșmar omul creștinismului medieval apusean. Dualismul augustinian se răsfrânge și asupra eticii lui: „împotriva voinței tale, dar pentru harul mântuirii tale” . Acest principiu este una dintre axiomele fundamentale ale eticii augustiniene. Morala se psihologizează, iar psihologismul religiei este întemeiat de „Origen al Apusului”. Toma d'Aquino întrerupe monopolul agustinianismului , dar și acest corifeu al scolasticilor nu face altceva decât să
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
pedagogice, nu trebuie să ne conducă la nici o separare esențială a lor. Dogma și etosul, teologia și liturghia, credința și viața, mărturisirea și praxis-ul nu se separă în creștinism. Iisus Hristos nu a fost un simplu învățător, ci Arhetipul Mântuirii, Însuși Mântuirea. „Iisus Hristos nu este pentru om un principiu exterior de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic” . Hristos n-a învățat nici dogmatică, nici morală, ci S-a
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
trebuie să ne conducă la nici o separare esențială a lor. Dogma și etosul, teologia și liturghia, credința și viața, mărturisirea și praxis-ul nu se separă în creștinism. Iisus Hristos nu a fost un simplu învățător, ci Arhetipul Mântuirii, Însuși Mântuirea. „Iisus Hristos nu este pentru om un principiu exterior de care omul atârnă arbitrar, relativ și obiectiv, ci este în mod real și adevărat Principiul lui ontologic” . Hristos n-a învățat nici dogmatică, nici morală, ci S-a oferit pe
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
Viața Însăși. Acest este etosul ortodox: Viață veșnică. Prin această jertfă a lui Iisus Hristos există Biserica, ce cultivă credința și împărtășește viața și formulează învățătura dogmatică și morală. „Biserica lui Iisus Hristos nu este un organism modelator-etic, ci trupul mântuirii, comuniunea îndumnezeirii” . Biserica este ea însăși marea taină în care Iisus Hristos restabilește și ridică la o treaptă desăvârșită unirea Sa cu lumea întemeiată în actul creației, dar slăbită prin păcat. Mai mult, Biserica este, prin excelență, extensiunea tainei lui
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]
-
o orientare mai mult occidentală decât patristic-răsăriteană,urmările resimțindu-se în ruperea legăturilor dintre Biserica Greciei și Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, desființarea a 425 de mănăstiri, înființarea multor asociații pietist-protestante, dintre care mai importante sunt:„Zoi” (Viață), în 1907, „Sotir”(Mântuire), în 1959, și „Stavros” (Cruce), în anul 1966, și a Facultății de Teologie din Atena (1837) - fără controlul Bisericii și cu dascălișcoliți în Occident. Rezultatul: Dogmaticile celor mai de seamă profesori ai ei, Christos Andrutsos (1869-1935) și Panayotis Trembelas (1886-1976
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
român, care nu este familiarizat cu limbile în care patrologul rus și-a scris vasta sa operă, are șansa să consulte mai multe traduceri în limba română (p. 110-113). Partea a II-a a lucrării se referă la Creație și mântuire (p. 115-161) și este structurată pe patru capitole. Primul se referă la Cadrele creației. O antropologie teologică (p. 115-129), unde se prezintă faptul că doctrina despre creație la părintele G. Florovsky se sprijină pe gândirea Sfântului Atanasie cel Mare și
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
existenței creștine și continuitate organică a Bisericii adevărate. Prin conștiința primilor creștini că sunt adevăratul Israel de continuitate unică și autentică a Vechiului Legământ s-a făcut accesibilă și grecilor, prin traducerile chiar reușite, dar și tuturor neamurilor pământului universalitatea mântuirii. Deși se resimte un duh occidental în gândirea florovskiană - administrarea corectă a Tainelor aparține ființei Bisericii, pe când ortodox înseamnă că administrarea ține și de evlavia primitorului -, Tainele sunt mijloace de transmitere a harului prin preot și credința lucrătoare a credinciosului
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
Stăpâna noastră”, Maica Domnului, și Pururea Fecioara, în duhul Sinoadelor I, II și V Ecumenic. Sunt foarte interesante și cuceritoare speculațiile florovskiene surprinse de domnul Ciprian Toroczkai, mai ales în ceea ce privește relația mamă-copil și participarea Sfintei Fecioare Maria la opera de mântuire. Mai departe, în capitolul Val celei de-a treia părți, intitulat Sobornicitatea Bisericii (p. 199-212), se leagă de termenul sobornicitate/catholicitate. Lui Florovsky nu i-a prea plăcut găselnița slavofilă sobornost. Catholicitatea[14]Bisericii trimite și la prelungirea dimensiunii hristologice
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
între ecleziologiile celor prezentați biobibliografic la început: Vladimir Lossky (p. 310-324), Panayotis Nellas(p. 325-339), Iustin Popovici (p. 340-357) și Dumitru Stăniloae (p. 358-383). Pe lângă multe altele, Vladimir Lossky este tributar celor două aspecte ale Bisericii, cel hristologic - care privește mântuirea naturii în întregimea ei- și cel pnevmatologic - care privește mântuirea persoanei umane -, astfel că Biserica este „chip”al Trinității, intimitatea lui unu la multiplu prin armonie și nu universalitate. Lucrarea hristologică este baza obiectivă a harului Duhului Sfânt. Ce este
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
310-324), Panayotis Nellas(p. 325-339), Iustin Popovici (p. 340-357) și Dumitru Stăniloae (p. 358-383). Pe lângă multe altele, Vladimir Lossky este tributar celor două aspecte ale Bisericii, cel hristologic - care privește mântuirea naturii în întregimea ei- și cel pnevmatologic - care privește mântuirea persoanei umane -, astfel că Biserica este „chip”al Trinității, intimitatea lui unu la multiplu prin armonie și nu universalitate. Lucrarea hristologică este baza obiectivă a harului Duhului Sfânt. Ce este frumos la Vladimir Lossky este surprinderea fină a speculației de
CIPRIAN IULIAN TOROCZKAI, TRADIŢIA PATRISTICĂ ÎN MODERNITATE: ECLEZIOLOGIA PR. GEORGES V. FLOROVSKY (1893-1979) ÎN CONTEXTUL MIŞCĂRII NEOPATRISTICE CONTEMPORANE, EDITURA ANDREIANA, SI de STELIAN GOMBO [Corola-blog/BlogPost/356226_a_357555]
-
scopul acestei lecții, precum și-n general scopul lecției de religie, este de a-i ajuta pe elevi să frecventeze Biserica, să se împărtășească și să participe la tainele și viața Bisericii. Comunitatea eclezială nu este un organism modelator-etic“, ci „trupul mântuirii”. Scopul vieții creștine este cultivarea vieții în Iisus Hristos și acest fapt se realizează prin tenacitate și prin raportarea vieții morale la nivelul ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh. Biserica este, după cum spune Geoarge Florovsky, locul și modul prin care Dumnezeu
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
creștine este cultivarea vieții în Iisus Hristos și acest fapt se realizează prin tenacitate și prin raportarea vieții morale la nivelul ontologic, prin comunicarea Sfântului Duh. Biserica este, după cum spune Geoarge Florovsky, locul și modul prin care Dumnezeu împlinește planul mântuirii în mijlocul umanității. Biserica în „plenitudinea vieții și a existenței” , este misterul, însăși taina a Creștinismului, creația cea mai nou altoită în Iisus Hristos și făcută vie de Duhul Sfânt care se propagă de veacuri în Tainele prin care trăiește Biserica
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
de veacuri în Tainele prin care trăiește Biserica: „Cele săvârșite liturgic sunt o mistagogie în misterul acestei înomeniri a Domnului.” Biserica este o mișcare transfiguratoare: Iisus Hristos se prelungește prin lucrarea Sfântului Duh, Care pătrunde în sufletele noastre reînnoite spre mântuire prin Sfântul Botez. Nu mai trăiesc eu, spunea Sfântul Apostol Pavel, - ci Iisus Hristos trăiește în mine (Gal. 2, 20). Prin Duhul lumea este veșnic asumată, transfigurată, izbăvită de păcat și moarte, devine vie și o sfințește: „Prin aceste Taine
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
un suflet uman, datorită mândriei lui pentru virtuțile, împlinirile lui duhovnicești în lupta vieții evanghelice. Așadar, „fericiți cei săraci cu duhul” sunt acei care nu cunosc și nu au nimic chiar dacă și cunosc și au. 3. „De voia noastră depinde mântuirea noastră” Acest principiu soteriologic fundamental al vieții patristice ortodoxe este formulat de Sfântul Maxim Mărturisitorul, ca concluzie finală a îndemnurilor lui pentru practica adevărurilor evanghelice ce se referă la relațiile interpersonale, în spiritul reciprocității iubirii, a îndelungii - răbdări, a iertării
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
Mărturisitorul, ca concluzie finală a îndemnurilor lui pentru practica adevărurilor evanghelice ce se referă la relațiile interpersonale, în spiritul reciprocității iubirii, a îndelungii - răbdări, a iertării păcatelor și a milosteniei. După o astfel de îndemnuri, care de fapt arată că mântuirea creștinului depinde în final de propria intenție și de propria lui capacitate de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
și a milosteniei. După o astfel de îndemnuri, care de fapt arată că mântuirea creștinului depinde în final de propria intenție și de propria lui capacitate de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și mântuirea stă în voința noastră” . Această afirmație-sentință a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o primă
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
creștinului depinde în final de propria intenție și de propria lui capacitate de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și mântuirea stă în voința noastră” . Această afirmație-sentință a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o primă vedere că nu se potrivește cu duhul patristic, ce se exprimă prin sentimentul nevredniciei
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
de străduință, Sfântul Maxim își exprimă părere că: Iată Domnul ne-a dăruit modul mântuirii și ne-a dat puterea veșnică de a devenii fiii lui Dumnezeu. Și mântuirea stă în voința noastră” . Această afirmație-sentință a Sfântului Maxim, conform căreia mântuirea noastră depinde de voința și de intenția noastră, poate să pară la o primă vedere că nu se potrivește cu duhul patristic, ce se exprimă prin sentimentul nevredniciei personale, a judecării de sine, a smereniei desăvârșite și în principal a
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
în principal a neputinței omului de a face ceva duhovnicesc fără ajutorul și puterea dumnezeiască. Într-adevăr, din orice punct de vedere, în spațiul patristic al gândirii și vieții duhovnicești, pare să domine opinia care consideră ajutorul dumnezeiesc în lucrarea mântuirii omului ca unică condiție a acestei mânturii, care se încadrasează în climatul de semnificație alstihului psaltic „De n-ar zidi Domnul casa în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” . Cu toate acestea omul patristic discerne ca factor principal
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
ca unică condiție a acestei mânturii, care se încadrasează în climatul de semnificație alstihului psaltic „De n-ar zidi Domnul casa în zadar s-ar osteni cei ce o zidesc” . Cu toate acestea omul patristic discerne ca factor principal al mântuirii, în principal pentru motive de protejare a lui de microbul aducător de moarte al vanității și slavei deșarte, între trăirea personală a lucrării mântutirii și a încredințării mânturii obiective, prin revelarea adevărului în Iisus Hristos, a principiului soteriologic, conform căruia
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]