4,910 matches
-
De Paște toată familia își cumpăra haine noi iar de la masă nu lipseau friptura de miel, cozonacul, plăcintele și sarmalele. În seara Învierii, toți membrii familiei mergeau la Biserică pentru a lua Lumină. Tot ea mărturisește că, după ce s-a măritat, și-a făcut propriile tradiții. În fiecare an, copiii acesteia o ajută la curățenie și la vopsitul ouălor, făcând din încondeiatul lor un concurs plăcut. Pentru copiii aflați în plasament la Toderița Violeta, Sărbătorile Pascale reprezintă un moment de bucurie
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Coman Bianca () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2077]
-
Copii umblau cu ‘Hristos a Înviat’ prin sat și primeau ori câte un ou ori o felie de cozonac sau câte un bănuț de la oamenii mai înstăriți. Pe atunci băieții umblau cu Valaritul, adică umblau pe la fetele care erau de măritat. Duminică la ora 8:00...Plecăm la Biserică veche din sat și asistăm la slujbă. După câteva ceasuri în care preotul a slujit cu evlavie și a predicat cu hâr credincioșilor. Biserică Sfinților Voievozi a fost ctitorita de oamenii satului
COMUNA TANACU. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by STANCU ROXANA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2089]
-
tradiții. Ț in minte că atunci când eram mică, de sarbătoarea Paștelui, mama ne cumpara haine noi la toți. Făcea în fiecare an friptură de miel, cozonac, plăcinte și sarmale. Mergeam la Biserică pentru a lua lumina. Însă, când m-am măritat, am hotarât să-mi fac propriile mele tradiții. În fiecare an, copiii mă ajută la treabă. Ei vopsesc ouăle. În ultimul timp, fac împreună cu copiii mei un concurs. Dau fiecăruia un ou pentru a-l picta. Cine face cel mai
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN GURA BUSTEI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Suflet Alina () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2083]
-
tine. Mi se pare foarte ciudat că vorbim despre asta, așa că, după un moment de tăcere, grăiesc: — Nu cunosc subiectul, lasă o informare la secretara mea... — Băi... Mă rog, da, tipa e drăguță, dar e cam mireasă... MÎine s-ar mărita... E genul vampir casnic... După alt moment de tăcere, În care eu reflectez la acest concept nou: — Și atunci despre ce vorbim? Și, după un alt moment de tăcere, continui: — Dacă dorești sifilis, să-mi spui. Te trimit la fix
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
exact accentul... eu sînt maghiar, a zis cum Îl cheamă, dar am uitat, sînt din Salonta, bănuiesc că nu puteți să-mi arătați pe hartă orașul meu... prietena mea e româncă, e asistentă la spitalul municipal, și am o mătușă măritată cu un român și trăim Între români... românii mei sînt oameni... acum ați cunoscut un ungur, că asta ați vrut... iar dacă mai vreți și altceva, vă aștept În spatele corpului de gardă, ca să mi-o beliți... A ieșit livid, tremurînd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
totul altceva! Ești nebună? — Dacă ți-aș fi spus că te urăsc, n-ar fi fost adevărat. Așa că mai bine îmi țin gura. — Îți ții gura. Viața noastră în doi e ca la casa de nebuni. De ce dracu te-ai măritat cu mine? Toată lumea era uluită. Taică-tu a rămas stupefiat. De ce-ai făcut-o? — Ah, n-are importanță. — N-are importanță. Asta-i tot ce știi să spui. Asta-i ce-ai să spui și când am să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o văzuse niciodată plângând, nici măcar nu și-o putuse imagina plângând. Cele două femei nu erau prietene intime și nu erau aliate, dar se plăceau una pe cealaltă. Stella ar fi putut presupune că Gabriel o compătimea, întrucât ea se măritase cu Brian cel bun, în timp ce Stella îl luase pe George cel îngrozitor. Pe de altă parte, însă, Gabriel și-ar fi putut-o închipui pe Stella gândindu-se că George era interesant, în timp ce Brian era anost. Relațiile dintre Stella și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
distrugă pe toți“. De bună seamă, acest din urmă gând era irațional, deși ar fi fost la fel de irațional să-l consideri pe George pur și simplu „predispus la accidente“. „Urăsc tiranii, se gândea Gabriel, slavă Domnului că nu m-am măritat cu un tiran.“ Cu o noapte în urmă, părintele Bernard Jacoby le telefonase lui Brian și lui Gabriel, anunțându-i despre accident, despre mașina prăvălită în canal, despre faptul că Stella și George scăpaseră cu viață, Stella fiind transportată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George și Brian s-au grăbit să se însoare. George s-a căsătorit cu Stella Henriques, nu din Ennistone, fiica unui diplomat englez, unevreu sefard la origine. Se spunea despre Stella că e „academică“, „înspăimântător de deșteaptă“, deși de îndată ce se măritase a renunțat la studii. Brian s-a însurat cu Gabriel Bowcock, o verișoară a lui Percy Bowcock care ține magazinul cel mare (și cei din familia Bowcock sunt tot quakeri). Trebuie să mai menționăm alți doi McCaffrey: Adam, fiul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
De ce-și făcuse singură rău cu atâta ingenuozitate? De ce nu avusese atâta minte și imaginația creatoare de a-l cultiva pe acest bărbat atât de neobișnuit? De drept, îi aparținea ei, fără îndoială! Ea ar fi trebuit să se mărite cu el.“ Nu l-a mai întâlnit pe Rozanov decât mult mai târziu, când o Linda ușor jenată a venit în vizită Ennistone împreună cu soțul ei. Dar pe atunci Alex era logodită cu fermecătorul și atât de popularul Alan McCaffrey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
popularul Alan McCaffrey și își revenise din episodul ei paranoic. Soții Rozanov au plecat mai târziu în America, unde Linda a murit, lăsând o fată cu care, din câte se spunea, Rozanov nu se putuse împăca niciodată. Fata s-a măritat cu un obscur universitar american, Meynell, după care a murit; soțul a murit la rândul lui sau s-a făcut nevăzut, lăsând în urmă-i un copil, fetița neglijată de care vorbise Gabriel și de care, pare-se, Rozanov se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
bucătărie, apoi se întoarse din nou în cameră, la fereastră. Făcea adeseori acest lucru. Culcată pe canapea, cu picioarele descălțate atârnându-i în jos, Diane îl urmărea. Diane Sedleigh era cea mai distinsă prostituată din Ennistone. (Bărbatul cu care se măritase cândva, din nesăbuință, se numise Sedley, dar Diane își spusese că Sedleigh sună mai elegant.) Era o femeie scundă, mlădioasă, cu un păr negru foarte drept, tuns scurt și arcuit într-o curbă terminată într-un șpiț de fiecare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Muzeului din Ennistone. Această broșură, aflată încă în librării, e bine scrisă, dar de o importanță cu totul limitată.) De fapt, George era un bărbat inteligent, era omul talentat și promițător de care se îndrăgostise Stella și cu care se măritase. (Stella n-ar fi putut niciodată iubi un prost.) Numai că nu izbutise în nici un fel să-și valorifice talentele. Dimpotrivă, pornise cu înverșunare să se autodistrugă. Nimeni nu s-a arătat prea surprins când a pus capăt carierei lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întrebându-se ce naiba căuta ea, ea, în locul ăsta și printre oamenii ăștia. „Vanitatea, își spuse în sinea ei, nici măcar mândria, ci vanitatea. Sunt împietrită de vanitate, ultima mea zdreanță de orgoliu nu-mi îngăduie să mă arăt doborâtă. M-am măritat cu George din vanitate, și am rămas lângă el din vanitate.“ Și totuși, Stella îl iubea pe George. De multe ori poate și-a ca George să moară, să dispară fără efort, să se evapore, ca și cum nici n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lui Emma. Ambele ramuri ale familiei erau de religie protestantă și alcătuite din mari iubitori de cai. Emma era singurul lor copil. Tatăl murise când băiatul avea doar doisprezece ani, iar mama lui se mutase la Bruxelles, alături de o soră măritată cu un arhitect belgian. Emma își petrecuse copilăria la Dublin. Într-o casă georgiană, lângă Merrion Square, cu un ventilator mare, semicircular, și cu o ușă neagră, lăcuită, pe care era prins un ciocan de bătut, în formă de delfin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu apartamenul lui Margot, căci, pe vremea aceea, modul de viață al acesteia nu era tocmai potrivit pentru o copilă inocentă. În drumul ei spre New York, Margot ajunsese abia la Denver, în Colorado, unde, în cele din urmă, s-a măritat cu un avocat evreu, Albert Marcovitz, și și-a întemeiat un cămin respectabil, în care Hattie putea fi adusă. Dar asta s-a întâmplat ceva mai târziu. Între timp, însă, în viața lui Hattie a survenit ceva neobișnuit, chiar ciudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iarba udă îi muia pantofii. O străpunse o durere veche, al cărei duh dăinuise, poate, undeva în grădină, fantoma unui gând neguros îngropat în trecut, acea remușcare geloasă, răscolitoare, obsesivă, pe care o încercase când auzise că Linda Brent se mărită cu John Robert Rozanov. Iubirea pe care nu o putea dărui nimănui se dilata dureros în inima ei. Cântă-mi! — Nu. — Haide, zău, Emmanuel! — Nu. — Ai de gând să-l vizitezi pe profesorul tău de canto? — Am amânat vizita. — Iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Londra... Asta nu-i adevărat... Mă rog, nu-i adevărat, dar... Aș fi bucuros dacă am putea aranja acum... Dar de ce, ce înseamnă asta, de ce tocmai eu, și ce-i cu ea, e un copil, n-o să vrea să se mărite, și chiar dacă da, n-o să mă vrea pe mine. Lucrurile nu se întâmplă în felul ăsta... Mult mai des decât ne închipuim, răspunse filozoful. Putem face ca lucrurile să ia cursul pe care-l dorim noi. Dar de ce... de ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
știa că n-o va face. Ce s-a întâmplat? întrebă Emma. Ce-a vrut? Să mă însor cu nepoata lui. Ce? Nu. Îți bați joc de mine. Pe cuvântul meu. Vrea să se descotorosească de ea, vrea s-o mărite și m-a ales pe MINE. Nu-i o nebunie, nu-i un banc bun? Tom izbucni în râs și continuă să râdă în timp ce-și vârî brațul sub cel al prietenului său și începu să-l conducă îndărăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la capătul călătoriei, de parcă era lui apusese și John Robert Rozanov era un om sfârșit. Singurul lucru care rămăsese teribil de viu era viitorul și viitorul era Hattie. În dezolarea lui, ideea nebunească, tipică pentru asemenea stare, de a o mărita repede pe Hattie îi picase ca un balsam. De ce n-ar încerca să-i aranjeze căsătoria, să intervină în viața și în viitorul ei? Una dintre cele mai ascunse și mai caracteristice dintre suferințele lui, un gând care se reconstituia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care însemnase pentru el un simbol al opulenței și puterii sociale. Poate că însăși ideea de a-l alege pe Tom izvorâse pe undeva din dorința, abia formulată în mintea lui, de a-și vedea nepoata „aplecându-se“ să se mărite cu un McCaffrey. John Robert nu intenționase, conștient, să-l domine și să-l prindă pe Tom în cursă, dar, subconștient, o făcuse cu oarecare satisfacție. Acestea constituie, desigur, o sumă de motive mai obscure. Dar filozoful era informat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
inoportuna fantomă a lui Whit, John Robert își spuse că era extrem de important că discutaseră despre America, de parcă ei doi, împreună, își departajaseră și dispuseseră de acest continent, soluționându-i astfel problemele. Pe urmă își mai spuse: „Dacă Hattie se mărită cu Tom, ar putea locui chiar aici, la Papuc. Pearl se afla în hol, cu paltonul lui John Robert, acum cald și uscat. Își pocni călcâiele și-i ținu paltonul; trebui să se înalțe pe vârfuri ca să-l ajute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fusese iarăși o zi ploioasă cu un cer greu, gălbui. Dominic Wiggins, părăsindu-și lucrul, pe care oricum nu-l mai putea continua, urcă la fete cu două luminări aprinse. Își adora fiica, dar ar fi vrut s-o vadă măritată cu un catolic și să aibă șase copii. Îi plăcea și Valerie. Zăbovi puțin pe lângă ele și, până la urmă, coborâră toți trei să-și fiarbă un ceai pe primus. Părintele Bernard se afla la domnișoara Dunbury. Bătrânica suferise o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în această seară, rolul ei îi cerea să arate șleampătă, lipsită de cochetărie și de o vârstă incertă. Vizita lui Tom, purtătorul strălucitei idei a lui John Robert, i se părea de rău augur. Dacă John Robert voia s-o mărite pe Hattie atât de curând, ce se va alege de ea, de Pearl? Mai avea impresia, inspirată poate de Ruby pe parcursul scurtelor vizite pe care le făcuse ea la Ennistone, că Tom e o mică vedetă locală și nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Ennistone, că Tom e o mică vedetă locală și nu-i plăcea să-l vadă tocmai pe tânărul ăsta oferit pe farfurie lui Hattie. De bună seamă, Hattie, care refuza să ia întreaga poveste în serios, n-o să se mărite cu el. Dar spre deosebire de stăpâna ei, Pearl intuise strania seriozitate a lui John Robert, neobișnuita intensitate a acestuia cu privire la Hattie, pe care n-o observa pentru prima oară și care o tulbura adânc. Se simțea alarmată, îngrijorată, geloasă. Și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]