16,589 matches
-
avusese acces pentru scurt timp în 1930 și care, în condiții misterioase - ca tot ce ține de Urmuz -, dispăruse. Nu se cunoșteau alte texte și, în ciuda certitudinii lui Sașa Pană cu privire la existența respectivei lăzi - probată, de altfel, de cele câteva manuscrise care, extrase în grabă pentru ediția din 1930, au putut fi salvate, aflându-se azi în arhiva familiei Pană -, nici nu mai sunt speranțe că ar putea apărea noi creații urmuziene. Decepția editorului care, convins că va găsi în „lădoi
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
dea o nouă traducere germană a lui Urmuz (după cea de referință a lui Oskar Pastior), a găsit din întâmplare, într-un anticariat, revista Manuscriptum, nr. 3/ 1975, în care George Muntean consemna existența, la Biblioteca Academiei Române, a unui caiet manuscris, achiziționat prin intermediul lui Dinu Pillat. Verificarea întreprinsă de Jacono a dat imediat rezultate: înregistrat sub numele lui Dinu Pillat, și-a făcut apariția caietul urmuzian. Este vorba de un caiet olograf, intitulat Schițe și nuvele aproape... futuriste, în care se
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
c) Bilete de papagal, pentru Algazy &Grummer (întrucât e chiar ultima versiune antumă), d) revista Punct, pentru Plecarea în străinătate și, respectiv, Cotadi și Dragomir, e) Cugetul românesc, pentru schița După furtună (necunoscută, se pare, de Sașa Pană), și e) manuscrisele din arhiva familiei Pană. Au fost preluate, de asemenea, corespondența și dosarul biografic alcătuit de Sașa Pană în 1970. Ediția Ion Pop nu e, așadar, una care să le anuleze pe cele precedente, ci este o ediție integratoare (contribuția lui
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
Transilvania” revine obsesia Centrului civilizator sibian: „În Sibiu a pulsat una din arterele românității noastre. De ce nu inima ei? De ce n-ar deveni Sibiul o Florență a culturii românești de mâine, sau o Jena?” (Paginile în limba germană nedescifrate din manuscrisele lui Eminescu. O nobilă inițiativă a revistei „Transilvania”, „Transilvania”, 11/1981, citat după Constantin Noica și Sibiul. Ediție îngrijită și prefațată de Mircea Braga. Ed. Imago, Sibiu, 2007). La Păltiniș Noica are prieteni de nădejde. Poate reface prietenii pierdute - în
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
Atât scriam în retrospectiva anului literar care a trecut despre volumul lui Aurel Dumitrașcu (Cine merge în Paradis). Cam puțin. Cartea merită discutată în amănunt. Mai ales că, odată cu ea, seria de inedite a regretatului poet se încheie. Lada cu manuscrise și-a atins capătul valoric. Din nota finală asupra ediției aflăm că mai sunt încă bucăți lăsate pe dinafară. Irelevante, însă, calitativ. O spune Adrian Alui Gheorghe, cel care s-a ocupat cu devotament de toate aceste restituiri. De la Mesagerul
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
lor. În cele mai bune dintre poemele de aici viața bate literatura. Când nu se-ntâmplă așa, imaginile cad în gol. Din trei în trei versuri, ceva strică reușitele anterioare. Impresia e de abundență nefastă: „Într-o noapte/ cuvintele din manuscrise începură să crească/ subțiri și tot mai înalte/ panorame doquijotești punctele/ o uimitoare explozie mă trezise din somn/ (la început speriată o mână se lăsase pe gură:/ semn de primejdie de răspunsuri străine)/ lumina în ciucuri înlemnise pe bârne/ umbre
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]
-
măsuri. Traducerea din Fonction Guerrière e gata. Hiltebeitel mi-o trimite în mai multe reprize. Ea este bună, aproape în întregime. Din nenorocire, în privința Religiei Romane, situația e contrarie. Traducerea lui Krapp conține numeroase sensuri anapoda și nonsensuri. Am înapoiat manuscrisul cu toate corecturile și sugestiile de care sunt capabil, trimițându-l Dlui Jules Kenpencil, rugându-l să încredințeze textul altcuiva decât lui Krapp, de exemplu lui Hiltebeitel, propunându-i să aibă grijă să formuleze opiniile mele într-o engleză corectă
Scrisori inedite - Georges Dumézil către Mircea Eliade by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/5756_a_7081]
-
-i pun o floare pe mormânt... Deși știu că este fals în momentul acesta; după odiseea căutării mormântului și după modul cum l-am zărit întâia oară... Sunt scriitori blestemați care refuză și după moarte florile. Scriitori ce-și ard manuscrisele și care se despart în plină fericire de logodnicele lor iubite... Rătăcisem un ceas în jurul cimitirului iudaic de la periferia orașului Praga, cimitirul cel nou dat în folosință abia în secolul trecut, față de cimitirul catolic, mult mai vechi, și care, pare
Masca de aur by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5771_a_7096]
-
din Pergamon nu s-ar afla astăzi la Berlin. Considerând că am intrat pe un drum care se înfundă, am abandonat o vreme această cercetare, concentrându-mă pe finalizarea și publicarea celui de al doilea volum cu Miniatura și Ornamentul Manuscriselor din Colecția de Artă Medievală a Muzeului Național de Artă al României. În prezent însă, așa cum spuneam și la începutul acestor rânduri, consider că Sigiliul lui Paolo Taglioni este o piesă prea importantă pentru a rămâne în continuare necunoscută, motiv
Sigiliul lui Paolo Taglioni - O piesă prețioasă păstrată la București by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/5773_a_7098]
-
denigratori dintre amici, dar și mii și mii de lectori din toate straturile sociale; sau Don Juan, cred că unul dintre primele romane „libertine” după război; în ‘84, am publicat, un „op indigest”, care avea vreo mie de pagini în manuscris, romanul numit Drumul la zid. Acolo, în acel „moment”, s-a făcut schimbarea de stil, deși nu în felul în care unii mi-o cer acum, după căderea comunismului, de parcă stilul unui scriitor profesionist și problematica sa pot și trebuie
Nicolae Breban by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5782_a_7107]
-
Răzvan Voncu Criticul și profesorul Mircea Popa este unul dintre acei cărturari care și-au petrecut o mare parte din viață în cel mai fericit mod cu putință, după părerea mea: în liniștea bibliotecilor, printre cărți și manuscrise. De aici și titlul prezentei culegeri de studii și cercetări, care strânge laolaltă contribuții de istorie culturală și literară publicate de-a lungul ultimelor decenii. Lapidar și neutru, ca și discursul autorului, volumul se adresează, evident, în primul rând specialiștilor
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
interes ale lui Mircea Popa, în cartea de față, sunt: tiparul în Transilvania, Școala Ardeleană, mișcarea literară din jurul Revoluției de la 1848, istoria cărții românești dincolo de munți și, deloc în ultimul rând, cântecul de lume ca formă literară. Pe lângă studii, Cărți, manuscrise, biblioteci conține și texte descoperite de Mircea Popa și editate aici pentru prima oară, fapt care nu face decât să sporească interesul filologilor. Este vorba de manuscrise cum ar fi Codicele Erneanul (1749), din care se publică două fragmente, de
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
deloc în ultimul rând, cântecul de lume ca formă literară. Pe lângă studii, Cărți, manuscrise, biblioteci conține și texte descoperite de Mircea Popa și editate aici pentru prima oară, fapt care nu face decât să sporească interesul filologilor. Este vorba de manuscrise cum ar fi Codicele Erneanul (1749), din care se publică două fragmente, de documentele românești aflate în bibliotecile budapestane, din care se dau iarăși, pe lângă descrierile filologice, și mostre de text, ori de un întreg volum de cântece de lume
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
filologice, și mostre de text, ori de un întreg volum de cântece de lume, din care sunt reproduse piesele cele mai reușite. Conținutul poate părea, din această descriere, eclectic. În realitate, nu este: Mircea Popa s-a fixat, în Cărți, manuscrise, biblioteci, pe un domeniu de cercetare destul de bine definit, și anume secolul al XIX-lea românesc. Din care nu iese decât rar, înspre Secolul Luminilor (cu atât de frumoase împliniri în Transilvania), sau chiar înspre Evul Mediu, atunci când cercetarea o
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
statutul disciplinei istoriografice și geografice la acea dată. Comparația cu fragmente similare aparținându-i lui Grigore Ureche, bunăoară, se impune de la sine. Cântecul de lume, spuneam, beneficiază de o atenție deosebită din partea lui Mircea Popa. Drept dovadă, studiile din Cărți, manuscrise, biblioteci: Prima carte de cântece românești tipărită (1768), Un manuscris de cântece de lume din 1834 și Culegeri de cântece populare și de petrecere (în total, 35 de pagini). Putem bănui că ele prefigurează o viitoare monografie dedicată speciei, căci
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
fragmente similare aparținându-i lui Grigore Ureche, bunăoară, se impune de la sine. Cântecul de lume, spuneam, beneficiază de o atenție deosebită din partea lui Mircea Popa. Drept dovadă, studiile din Cărți, manuscrise, biblioteci: Prima carte de cântece românești tipărită (1768), Un manuscris de cântece de lume din 1834 și Culegeri de cântece populare și de petrecere (în total, 35 de pagini). Putem bănui că ele prefigurează o viitoare monografie dedicată speciei, căci în primul dintre studii observăm cum cercetătorul decantează, din materia
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
lipsește, în special de la prăbușirea comunismului încoace, o istorie a cenzurii. Nu numai a cenzurii totalitare, ce începe în timpul dictaturii regale instituite în 1938 și nu se încheie decât în 1989, ci a cenzurii sub toate formele ei, instituția însoțind manuscrisul și cartea încă de la apariția scrisului pe teritoriul românesc. Mircea Popa ne furnizează, în cartea de față, și o valoroasă contribuție la istoria cenzurii în Ardeal. Mai întâi, aspecte ce țin de cenzurarea manifestărilor literare românești de către autoritățile maghiare sunt
Transilvania e o bibliotecă by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5873_a_7198]
-
nu va fi deci altceva decât confesiunea unui învins, adresată unei posterități incerte, scrisă de-a lungul unei nopți, înainte de a se sinucide, „povestirea unei agonii zbuciumate, zvârlită pe hârtie într-o grabă înfrigurată, în ultimele ceasuri ale scriitorului”. Un manuscris însângerat e recuperat ca o mărturie acuzatoare pentru un timp nefast: „În urma poetului mort de bunăvoie a rămas un teanc de file stropite cu sânge”. Remus Lunceanu își descrie calvarul moral cu pistolul pe masă, gata să-și pună capăt
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
sa din Ardeal s-ar putea să fie zadarnică. Acest gând al eșecului total, ca scriitor, îl zdrobește definitiv. De spectrul suspiciunilor există o vagă speranță că s-ar putea elibera tocmai prin narațiunea postumă a disculpării care va deveni manuscrisul Calvarului, dar cum va putea recupera și reconstrui șansa de a fi scriitor român din moment ce și-a pierdut creditul? Remus Lunceanu e proiecția unui Rebreanu ratat, având, în același timp, funcția unei exorcizări a răului și a nenorocului. Dar personajul
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
La noi suspiciunea fiind aproape o metodă de interpretare.) Sigur, se vede de la o poștă că lui Vakulovski poezia optzeciștilor îi place. Altminteri, n-ar fi citit-o așa, de la titluri până la virgule. Nimic n-a iertat. Impresia e că manuscrisul acestei cărți a fost redactat pe hârtie milimetrică. Să comparăm selecția lui Mihail Vakulovski cu aceea, tradițională deja, a lui Alexandru Mușina, din cunoscuta lui Antologie. Cifrele ne-ar putea înșela. Vakulovski alege 31 de autori, Mușina 32. Comuni, însă
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
țara”. În anii următori, Rebreanu lucrează, cu intermitențe, la alte două romane, pendulând între Valea Mare și București. Cu mari ezitări, concepe versiuni de laborator din Mojarul iluziilor - cum se intitula inițial romanul psihologic Jar (după alt titlu rămas în manuscris: Scara fericirii) - în care va transfigura modele tipologice din realitatea publicistică bucureșteană. „Firește, însemnările vechi s-au răsturnat complect. În loc de o construcție în scară, cam didactică, cum o văzusem odinioară, vreau ceva simfonic, cu acțiune multiplă, cu progresiune simultană (...) Un
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
din deceniul al șaselea. Însăși exigența acestei trieri spune multe. Filologic vorbind, ediția n-are cusur. O cronologie excelent documentată, o serie de facsimile strict necesare (în cazul poemului Avantajul vertebrelor, redactat sub formă de colaj, sau al desenelor din manuscrisul Căii Șearpelui). De asemenea, o consistentă secțiune de referințe (în care apar, cu foarte bune observații, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, Ioana Pârvulescu, Mircea Cărtărescu, Ion Pop, C. Rogozanu și alți câțiva). Meritul îi revine, din nou, Simonei Popescu, cea care
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
s-a desfășurat ediția a XXXI-a a Festivalului „Tudor Arghezi”. Cu acest prilej, un juriu prestigios a ales câștigătorii diferitelor secțiuni ale concursului literar: pentru volume de debut în poezie, pentru grupaje de poezie, pentru volume de poezie în manuscris și pentru eseuri critice consacrate operei lui Arghezi. Ca o noutate, de anul acesta există și un premiu internațional, care i-a revenit scriitorului Cengiz Abdullayev (Azerbaidjan). Dar, evident, evenimentul cel mai însemnat al festivalului l-a constituit decernarea Premiului
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5531_a_6856]
-
a le reintroduce (măcar) în circuitul dezbaterii academice. Unul dintre demersurile cele mai recente, în acest sens, îl constituie editarea, în premieră, a tezei de doctorat susținute de Zenovie Pâclișanu la Universitatea din Viena, în 1912, rămasă până acum în manuscris*. Consacrată relațiilor confesionale din Transilvania Reformei, teza, intitulată Relatio Rumenorum e terris coronae Sșanctiț Stephani ad Reformationem saecșulisț XVI et XVII, a fost o lucrare de pionierat, atât prin munca de arhivă pe care a presupus-o - și care a
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
particulară importanță pentru cunoașterea istoriei Ardealului în secolele al XVIlea - al XIX-lea, a rămas în întregime interzisă, fragmente din ea apărând doar în publicații din exil, în special în cele catolice de la Roma. Zenovie Pâclișanu a mai lăsat în manuscris și o monumentală Istorie a Bisericii Române Unite, tipărită abia în 2006, precum și o lungă serie de studii care așteaptă încă o reeditare critică. A fost un expert incontestabil în chestiuni cum ar fi: biserica românească din Ardeal în perioada
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]