5,243 matches
-
al atacurilor oamenilor-broască, folosită inclusiv ca obiect sexual. Fascinat de formele antropomorfe ale mascotei, se apropie de ea ca de un obiect de studiu, învederându-i un al doilea cer al gurii în locul amigdalelor, arhitectura anatomică desăvârșită, musculatura ca de marmură, lipsa părului la axile, pe cap sau pubis, și, în fine, culoarea albastră a sângelui. În schimb, descrierea ochilor este deja un semn al emoției bărbatului în fața unei femei frumoase, chit că aceasta are răceala unui cadavru, cum spune și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
a personajului cu o viziune funestă asupra lumii: "lumina din Setubal printre storuri la fel cu chihlimbarul de la morgă unde un Christos cu față de furnizor de droguri, mort de o supradoză, aștepta autopsia pe perete, perdelele semănând cu giulgiurile mortuare, marmura de pe comodă cu oase din cutii și perii aliniate pentru examenul medicului legist, nevastă-mea liniștindu-se încet așa cum adoarme o caracatiță, înfundându-și tentaculele în nisipul cearșafului". Satira politică, pregnant antitotalitară, atinge culmea sarcasmului și a caricaturii, atât în
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
la diferite publicații ieșene (între care "Convorbiri literare" (după 1989). Membru fondator și co-director al Casei Editoriale Moldova (din 1990). Fondator și director al Editurii Alfa (din 2000). Debutează cu poezii în "Convorbiri literare" (1972), iar editorial cu Norul de marmură (Editura Cartea Românească, București, 1981). Alte volume de versuri: Alergarea copacului roșu, Editura Junimea, Iași, 1985; Semnele și înfățișarea, Editura Cartea Românească, București, 1989; Aproape un cerc, Editura Alfa, Iași, 2002; Vestirea (Antologie ), Editura Alfa, Iași, 2004; Glorie anonimă, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru poezie (2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași (2007). În poezia sa de început, Nicolae Panaite se arată deschis înspre prelucrarea temelor celor mai diverse și experimentarea tuturor stărilor lirice induse de acestea. Astfel, doar în Norul de marmură (Editura Cartea Românească, București, 1981), poetul se preocupă, pe de o parte, de eros și artă, de religie și istorie, de umanitate și temporalitate, de elementar și cosmologic; pe de altă parte, în texte se invocă tot soiul de animale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în dansatorul hidos din Fragment sau în îngrijitorul menajeriei circului amintite în ***. O figură aparte, utilizată adesea, este aceea a orbului, cu simbolistica pozitivă aferentă. Orbii abia amintiți ori, dimpotrivă, descriși pe larg în mai multe poezii din Norul de marmură, joacă și pentru autorul lor rolurile cunoscute, de înțelepți, rapsozi sau poeți itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înțelepți, rapsozi sau poeți itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a lumii. Poetul îl forțează, dimpotrivă, să ia act de cele scrise, "cu litere de purpură", pe zidurile catedralelor sau "la umbra norului de marmură" și să asculte, precum profeții, vocile elementarului, în care se relevă alteritatea radicală. Doar grație acesteia "înălțase-va Turnul Cuvintelor", ne avertizează cu solemnitate autorul într-o luminoasă Odă închinată doar în aparență femeii. Dialogul cu aceasta, destul de frecvent, de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sunt substituite, într-un text emblematic din Semnele și înfățișarea (ediția I, Editura Cartea Românească, București, 1990, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Moldova, Iași, 1995), de un prezent al certitudinii. Marcate de aceleași impulsuri definitorii, Florile de marmură nuanțează hiperbolic convergența celor trei principii poetice fundamentale, anthropos-cosmos-logos: Fața mea: o piramidă învelită/ într-un manuscris./ Ochii mei: două planete/ în derivă./ Mâinile mele: un altoi/ al umbrei/ pe o limbă de clopot./ Capul meu: un templu/ care-și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
abis, "interpretează figuri mitologice" [Sarbu, 2004, p.118] ale scenariului incestului. Iubirea Parizienilor este înlocuită cu dorințe, în care transpare animalicul: "Maintenant un désir net, aigu, l'emplissait" [Zola, La Curée, p.64]. Este semnificativ faptul că doar sfinxul de marmură pare să înțeleagă dorințele ascunse ale lui Renée: "Et, au-dessus d'elle, le grand Sphinx de marbre noir riait d'un rire mystérieux, comme s'il avait lu le désir enfin formulé qui galvanisait ce cœur mort, le désir longtemps
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
unui peisaj natural, uneori nocturn, mereu armonios. Așa cum silueta feminină din Seara zilei de sărbătoare, cufundata deopotrivă în somn și în tabloul cu luna prilejuia perspectiva contemplativa, iubita eului din poezia ermetica, pradă somnului, uneori împietrita, ca o statuie de marmură din antichitate, transmite tihna, pace, liniște: posa dolce, abbandonata, serenità. Întâi Leopardi, apoi Quasimodo opun seninătății clasice a aparițiilor feminine tulburarea eului exclus din armonia ce o caracterizează pe iubita și pe natură deopotrivă și în care ar dori să
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
acidifiere și eutrofizare (oxizi de azot, dioxid de sulf) care, în urma reacțiilor cu vapori de apă din atmosferă dau naștere la ploi acide, al căror impact asupra mediului natural și construit se manifestă din ce în ce mai pregnant. Clădirile, sculpturile și monumentele din marmură sunt deosebit de vulnerabile, deoarece acizii reacționează cu carbonatul de calciu, producând o degradare semnificativă de-a lungul timpului. Combustibilii fosili, în mod special cărbunii, au în componență și materiale radioactive, în special toriu și uraniu, care sunt emise în atmosferă
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
fel de literatură. Subterana e o încăpere tipic romantică, încât lui Richter i-a putut trece prin cap să facă educația micului erou din Unsichtbaren Loge sub pământ. În povestea dramatică a lui Raimund, Moisasurs Zauberfluch, există chiar sala de marmură neagră (ibidem, 315). Pânza de imagini, dar mai ales registrul de personaje din paginile eminesciene, sunt răscolite într-un traseu critic reconstructiv, pentru a identifica toate corespondențele posibile cu literatura dinainte. Tipurile literare ce au intrat în alcătuirea nuvelei Sărmanul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sa: este, deci, un sistem semiologic secund. Ceea ce în primul sistem este semn (adică, totalitatea asociativă dintre un concept și o imagine), devine, în cel de-al doilea, simplu semnificant. 3.2. Eminescu și gândirea indiană Limba sanskrită, sala de marmură neagră anticamera filosofiei indiene. Abordarea mitului/simbolului în opera eminesciană ne conduce către o altă relație intertextuală, și anume cea stabilită cu spiritul culturii indiene. Sergiu Al-George merge până la nivelul prediscursiv al operei lui Mihai Eminescu, iar continuatoarea muncii universi
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
prin figura androginului: (H6a) Era aninat într-un cui bustul în mărime naturală a unui copil ca de vro optsprezece ani, cu păr negru și lung, cu buzele subțiri și roze (s.n.), cu fața fină și albă, ca tăiată-n marmură, și cu niște ochi albaștri mari sub mari sprâncene și gene lungi negre (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 37). (H6b) Dar asupra cărților culcate-n colț era aninat în cui bustul în mărime naturală, lucrat în ulei, a unui copil
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
H6b) Dar asupra cărților culcate-n colț era aninat în cui bustul în mărime naturală, lucrat în ulei, a unui copil ca de vro optsprezece [ani], cu păr negru și lung, cu buzele supțiri roze (s.n.), cu fața albă ca marmura și cu niște ochi albaștri mari, sub mari sprâncene și lungi gene negre (Geniu pustiu Eminescu: 2011, II, 101). În schimb, în hipotext, roz colorează un melanj de seninătate și bucurie ce depășește atmosfera idilei fericite și atinge lipsa cugetărilor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
de adevăr din speculația călinesciană cumcă [Archaeus] este introducere la [Avatarii faraonului Tlà] va concepe același [Archaeus] ca încheiere pentru Sărmanul Dionis. Prezentul capitol propune o abordare neîncercată încă pentru citirea nuvelei : Archaeus alegorie a intertextualității. În această "sală de marmură albă" a cugetării au fost convocate ideile legate de semiosis-ul ilimitat lingvistic, respectiv intertextual, de medierea literară, inclusiv intertextuală, de faptul că intertextualitatea transcrie literar verbul infinir (vezi supra). "Archaeus este singura realitate pe lume, toate celelalte sunt fleacuri Archaeus
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
încet cu mâna din fiecare frunte de val câte o stea, ca și când ar fi prins albine de aur, apoi punându-le în poale le aduse în casă și le vărsă pe masă. Astfel jucam cărți pe o frumoasă masă de marmură, și jocul nostru era o poveste lungă și încurcată 55 căria nu-i mai dam de capăt până ce nu încetam, beți de somn (Umbra mea Eminescu: 2011, II, 264). (H1c) Vorbe! vorbe! vorbe! S-ascultăm poveștile, căci ele cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
munte, nu de mână [de om]" din Daniel, 2:34, 35, 45, ar fi astfel desemnat ca fiind piatra prețioasă prin excelență în cazul când verdeleancă ar proveni din italianul "verde antico", folosit ca atare în textele culte ("praguri din marmură de cea mai fină și verde antic" Alecsandri) și adaptat fonetic în textele populare până la forma citată de Tudor Pamfile; ipoteza s-ar putea susține și prin faptul că "verde antico" înseamnă matostat, iar matostatul era considerat o nestemată, ca
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Monografie istorică și socială ilustrată, ediția a III-a anastatică (reprodusă după ediția a II-a din 1904), îngrijită de Olga Rusu și Constantin Ostap, Editura Tehnopress, Iași, 2004, p. 260. 26 Ibidem. 27 Dumitru Vitcu, Inadvertențe istorice gravate în marmură la Cazarma Mare de la Copou, în AIIX, tom LI, 2014, pp. 361-368. 28 SJIAN, Secretariatul de Stat al Moldovei, dosar 754/1840-1860, ff. 7, 13. 29 "Albina Românească", XII, nr. 48, 19 iunie 1841, p. 200. 30 Ibidem, p. 201
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
aur, migălindu-și îndelung fiecare frază, răsfățînd-o și alintînd-o pînă ajunge să strălucească în toată complicata ei frumusețe, menită să încînte ochi și urechi (mai cu seamă din cele potențial aducătoare de premii). Djian e pe dos. El nu lucrează marmura cuvîntului cu dalta, nu o șlefuiește, nu o mîngîie, ci o lovește cu ciocanul, potrivit unui desen pe care îl are în minte, cu mare precizie însă, fără nici o eroare de proporții sau de linii, dar lăsîndu-i apoi toate asperitățile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mai ales cum rostim și-ntr-un târziu, dinspre coline adie dangătul clopotelor, acolo sub neodihna unei înfrunziri într-o împăcare de iarbă prin care susură soarele, ușor pământul diluat în sevele urcând, rămâi Nu atât liniile rostirii tale în marmură, nu atât trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât mai ales firea ta, o rugă fără de gând într-o lume debusolată. doar, și numai în vis o luăm agale prin empatia pădurii fără de grabă, abia auzit ca murmurul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
D'Annunzio, Péladan, Ratchilde etc., dar și în pictură. Chiar criticul precizează tensiunea tipic decadentă dintre corpurile statuare ale acestor femei falice, lipsite de afect și o senzualitate rece pe care o degajă această corporalitate desprinsă parcă din blocul de marmură. Figurii spiritualizate de intensitatea afectului, transportată oniric în paradisul artificial, precum cea a lui Beata Beatrix, prototip al unei femme fragile, îi corespunde Ofelia, pentru care suicidul (ca act impur care o condamnă damnării veșnice) și ingenuitatea (transpusă în nebunia
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mult, arta industrială îndeplinind cele mai înalte exigențe a intrat și în expoziții. Prin exemplele oferite se află și sculptorul finlandez, Ville Vallgren, care se dedică sculpturii miniaturale transpunând Tanagra în bronz și ornamentelor simboliste, Jean Auguste Dampt care abandonează marmura pentru lemn și își direcționează interesul către design de mobilă și giuvaergie. Un argument în plus îl constituie ecloziunea de reviste de artă aplicată în Anglia, Franța, Germania și Țările de Jos. Urmărind introducerea artelor aplicate și în România, Bachelin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
marcată în acest caz de amestecul unei senzualități difuze, într-o notă ușor morbidă, cu atitudinea pioasă, spiritualizată, de reculegere a gesticulației hieratic-ceremoniale. Sfânta bizantină, a cărei variantă în bronz nu i se cunoaște locația actuală, prezintă o variantă în marmură care omologhează denominația printr-un element decorativist vestimentar de origine bizantină: o friză de cruci circumscrise unor cercuri. Ideea de spiritualitate reprezintă numitorul comun al acestor două opere și nota care le circumscrie unei sensibilități simboliste unde religiosul este reinvestit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prezidat nu doar la nașterea tragediei, ci și a culturii moderne. Sensul sacrificial se regăsește simbolic în această osmoză superioară, având ca expresie capul poetului, adică vizionarismul propriu creației artistice. Fritz Storck realizează un bust Eminescu, Mihai Eminescu (ronde-bosse în marmură, 74 x 42 x 36 cm, semnat pe postament în dreapta cu monograma: F S, nedatat, inventar 915486, 1927), și Monument Mihail Eminescu (ronde-bosse în ghips, 61 x 23,5 x 20 cm, nesemnat, nedatat, inventar 916212, 1910). Bustul poetului, ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]