3,067 matches
-
de programe. Pentru ca locul să nu rămână vraiște, critica s-a folosit de ce putea: de ordonarea pe serii sau generații. E adevărat, pe de altă parte, că acest criteriu colectivist a fost (totuși, numai până la un punct) în beneficiul scriitorilor mediocri, care se și țin de colacul de salvare al generației. Până se afirmă, o "generație" folosește tuturor; după afirmare, numai veleitarilor. Ați înaintat o mediatizată demisie din "generația '80". Nu vă e teamă că pierdeți "vechimea literară"? Dacă vă situați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pentru exil. Doar știi că omul este oaspete și călător pe acest pământ întunecat, ce fel de exil cu pașaport e acela? Provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie, ele sunt anihilate de masa mediocrilor ... Cât e lașitate, cât e comoditate, cât e iubire în faptul că ai rămas la Craiova? Iar începi? Tu nu ai rămas la Piatra Neamț? Ai făcut-o, oare, din comoditate? Crezi că ești născut în locuri "joase" și că nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
București dai la tot pasul de oameni deștepți. E apanajul megalopolisurilor: crema inteligenței, ca și a prostiei, acolo se vede. Prin comparație, provincia e placidă: și dacă are vârfuri în inteligență sau abisuri de prostie ele sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o teorie: poți scrie, de pildă, poeme bune în provincie, dar nu și roman. În provincie, până și femeile par mediocre, dar nu mă întreba
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sunt anihilate de masa mediocrilor, adică a celor practici care nu iubesc gratuitatea inteligenței sau senzualitatea balcanică a prostiei. Am o teorie: poți scrie, de pildă, poeme bune în provincie, dar nu și roman. În provincie, până și femeile par mediocre, dar nu mă întreba de ce. Într-un fel, noi suntem cu toții artiști și dacă nu devenim cu toții ceea ce suntem este pentru că undeva ratăm drumul corect ... Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
oltenii șefi" (cu orice preț?), ca și de moldovenii care caută, în toate punctele cardinale, cuhnia. O fi ceva adevăr în toate, dar e și destulă prejudecată: mă tem că "observatorul" social care a enunțat toate astea e un tip mediocru, cu un ascuțit simț al observației, însă limitat la propriul punct de vedere, unul sarcastic. Sunt mai multe tipuri de olteni, ardeleni și moldoveni decât cunoaște omul din popor, știi bine asta. Pe Fănuș Neagu (o sală de la Hotelul "Jiul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de existență cu o alta lume ajung să dezvolte forme de expresie artistica mult mai pe înțelesul Vestului, decât cei din țară. Mulți scriitori și poeți eminenți în limba româna nu prea sunt înțeleși aici și din cauza traducerilor de calitate mediocră făcute de "experți" pur români. Cei mai buni traducători în engleză sunt englezi care știu și românește ș.a.m.d. În concluzie cred că România ar face bine dacă ar încerca să se intereseze puțin mai serios și de creatorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conturat, din exces de zel, și câteva semigenerații, șaptezeciștii și, la ultima oră, douămiiștii zece. N-ar fi imposibil să avem câte o generație și la fiecare cinci ani! Să mai insistăm pe protecționismul acordat unor autori debili, pe tolerarea mediocrilor de către instituția generaționistă? Un catalog s-a alcătuit în beneficiul fiecărei bisericuțe de acest fel, cu subînțelesul că echivalează, pentru numele trecute într-însul, cu un certificat de valoare. Dar vreau să închei cu semnalarea încă a unei consecințe a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
1990, meteahna a rămas aceeași, doar mediocritățile s-au mai rânduit. Iar don' Cezar se lăsa purtat pe norișorul de osanale, sicofanții își lustruiau imaginea încordându-și mușchii biografiilor proprii cu anecdote din preajma unui poet cu destin sigur. Era influențabil. Mediocrii din jur se răfuiau cu lumea literară autentică asmuțindu-l pe don' Cezar împotriva unuia sau a altuia. Eu însumi am avut dispute fără niciun temei cu don' Cezar din cauza croncăniturilor unuia (sau altuia!) dintre sicofanții din preajmă. Dacă e
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literară, e mai mult sau o critică de întâmpinare sau o critica partinică (unui grup sau grupări) ori distructivă. Criticul trebuie să evidențieze, să scoată esențele, iar dacă nu are ce sau de unde, atunci să tacă. Un poet slab sau mediocru despre care nu se scrie, nu există. În momentul în care un "nume" critic îl distruge cu atât mai multă apă la moară îi dă slăbuțului sau mediocrului. Prea mulți critici români se ocupă de prea mulți creatori și de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu are ce sau de unde, atunci să tacă. Un poet slab sau mediocru despre care nu se scrie, nu există. În momentul în care un "nume" critic îl distruge cu atât mai multă apă la moară îi dă slăbuțului sau mediocrului. Prea mulți critici români se ocupă de prea mulți creatori și de prea multe... altele! În Germania criticii așteaptă ceva mai mult ca și vinul care nu se bea tulburel și dacă consideră că e ceva de spus atunci o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
unor critici de a mă recepta s-a transformat într-o înjurătură, ei mă arată cu degetul și mă fac să mă resemnez că nu sunt decât ceea ce văd ei în mine, de fapt, un autor ratat sau un personaj mediocru din literatura română. E groaznic, azi criticii literari se cred infailibili cu gusturile lor estetice și judecățile aruncate cinic pe piață, fără scrupule (nu mai pun la socoteală aroganța criticilor tineri, "fără operă", aroganță care a ajuns deja o regulă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
simt nu o dată un intrus în literatura română, un cabotin, un veleitar, un impostor în literatura pe care o scriu (nu mai pun la socoteală dușmăniile, jignirile publice, reaua-credință dusă la extrem, acuzarea că sunt supraevaluat, sau fără talent, sau mediocru), motiv să mă gândesc la ratare, că sunt un ratat dar mă agăț iar de faptul că am avut noroc, de-a lungul vieții am primit premii acordate de jurii literare extraordinare (cu critici mai mult decât credibili), și asta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
presa din țară, fiind un ins competitiv, n-am reușit "să promovez" nici măcar în funcția de director al unui cămin cultural comunal, sau al unei case a pionierilor, toate posturile erau ocupate pe bază de dosar de cadre, de către activiști mediocri ai partidului comunist. În plus, nu ne mai dădeau căldură iarna, nu veneau buteliile de aragaz, ne luaseră și curentul, zi și noapte, aveam patru copii mici și simțeam că mă scufund în cea mai adâncă și izolată groapă a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
autorii au putut observa dacă nivelul excesului de încredere și performanța individuală pe piață sunt legate. Rezultatele arată foarte clar că cu cât individul este mai prost calibrat în predicțiile sale, cu atât performanțele sale pe piața experimentală sunt mai mediocre. În timp ce în experiment profitul median și profitul mediu sunt nule, cei 25% care au fost cei mai calibrați dintre participanți au afișat un profit mediu de 131,40 de euro. Cei 25% care au fost cel mai puțin calibrați au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
mai avizate în particular decât cele ale investitorilor individuali deoarece în medie acțiunile vândute de acluburi au depășit acțiunile cumpărate de cluburi cu 4,2% pe an. Dacă facem un total, cluburile de investiții au afișat performanțe (nete de cheltuieliă mediocre, fiind cu 3,7% pe an sub nivelul pieții și cu 2,3% mai puțin decât investitorii individuali pe an. Investitori individuali Cluburi de investiții 20% 15% 10% 5% 0% Performanțe brute Performanțe nete Sursă: Barber și Odean (2000Ă Concluzie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1954_a_3279]
-
fiind rupt de ceea ce înseamnă într-adevăr poporul rus. Revoltatul dostoievskian este mereu lucid, admirat, dar nu iubit, întruchipând principiul negării. Primul din această serie a revoltaților dostoievskieni este Raskolnikov, protagonistul din Crimă și pedeapsă. El este un tânăr, deloc mediocru, dar forțat să renunțe la studii din cauza sărăciei. Va ucide, așa cum singur recunoaște, pentru a proba dacă este un păduche, la fel ca toți ceilalți, sau este un supraom, un individ în afara seriei. Crima este comisă din motive ideologice; tânărul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
de lume, Paleologu era și om de teatru, frecventându-l deopotrivă cu expozițiile și cu concertele), ar fi putut fi unul din comentatorii cei mai urmăriți ai fenomenului, într-o țară în care cronicarii dramatici au fost totdeauna numeroși, dar mediocri." (pag. 907) Mai cu seamă ultima observație merită reținută. Competența lui Paleologu e mai presus de îndoială. Reproșul e că aceasta se manifestă ca virtualitate, nu ca act. Adică exact invers decât se întâmplă, algoritmic, în situațiile de veleitarism. (Multe
Câteva piese de rezistență (VII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7359_a_8684]
-
mă curtează cu delicatețe, ba chiar Îmi trimite În fiecare zi câte o scrisoare de dragoste politicoasă, dar nu Încearcă niciodată să mă atingă. Un om muncitor și cinstit. Îi place să-mi amestece cafeaua. Consideră că e o persoană mediocră, obișnuită. Un medic Începător care muncește ca un sclav multe ore pe zi sau face, la cerere, multe gărzi de noapte. Are trei-patru prieteni destul de asemănători și niște părinți refugiați din Europa, cultivați și manierați ca și el. După mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și isteriei care ne pândește acum pe toți. Se simți rușinat de grosolănia sa, de faptul că Își jignise prietenul din adolescență, un erudit corect și inteligent, una din ultimele voci Încă raționale. Deși Îl Întrista puțin gândul că cercetătorul mediocru care va deveni acum șeful catedrei și se va așeza În scaunul marilor săi Înaintași nu valora nici cât degetul lor mic. În acea clipă, Își aminti cum, În urmă cu un an și jumătate, când fusese operat de apendicită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
carte mai nouă de un an; 2. Să nu citești niciodată altceva decât cărți faimoase; 3. Să nu citești niciodată decât ce-ți place. Ralph Waldo Emerson 184. „O carte cu succes de public este mormântul poleit al unui talent mediocru.” L. Pearsall Smith 185. „N-am cunoscut nici o fată care să fi fost ruinată de o carte.” James J. Walker 186. „Poate că dragostea nu poate trăi în altă parte decât în cărți.” William Faulkner 187. „Un prost învățat este
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
dezvoltării sale și să câștigăm astfel marea experiență.” P. Haris 472. „Cultura poporului fără cărți pentru dânsul nu se poate. Și fără cultura poporului, orice alcătuire economică, orice formă politică nu au nici o valoare.” Nicolae Iorga 473. „Ne-am interesa mediocru de aventurile micului popor grec, dacă Heraclit, Aristotel sau Euclid n-ar fi semnat pagini strălucite în cartea științei sau filozofiei. Ce-ar însemna Evul Mediu fără catedralele sale? Epoca elisabetană fără Shakespeare, August fără Vergiliu și Horațiu, Ludovic al
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
V-ați cheltuit douăzeci de ani ca să faceți o carte proastă și lor le-a trebuit doar un moment ca să o uite!” Rivarol 573. „La Bruyere spune un lucru foarte adevărat, și anume că mai lesne dobândește faima o carte mediocră datorită renumelui pe care și l-a câștigat deja autorul ei, decât un autor printr-o carte excelentă. La aceasta se mai poate adăuga că drumul cel mai drept pentru a dobândi faima este acela de a afirma cu siguranță
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
paradis în care mulți oameni vor să intre. Cel al cărților.” Vasile Ghica 585. „O carte valoroasă înseamnă un ghem de drumuri.” Vasile Ghica 586. „Timpul nu părăginește decât cărțile cu malformații congenitale.” Vasile Ghica 587. „Până și o carte mediocră îți poate consuma timpul destinat, poate, răutăților.” Vasile Ghica 588. „Unele cărți capătă iz de oțet încă din tipografie.” Vasile Ghica 589. „Și-a pus spiritul la regim. Citește cărți de umor fără pic de sare.” Vasile Ghica 590. „O
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
obligatoriu să scrii un volum.” Eugen Frunză 698. „Sunt cărți care spun o dată ceea ce au de spus și pe urmă tac o sută de ani în biblioteca lumii.” Eugen Frunză 699. „Autorii mari citesc cu regret o carte proastă. Autorii mediocri o citesc cu satisfacția superiorității.” Eugen Frunză 700. „Omul fără prieteni e ca o bibliotecă fără cărți.” Eugen Frunză 701. „Ca să pătrunzi ironia sufocantă a prozei lui Kafka e recomandabil să o citești cu gâtul vârât într-un guler habsburgic
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
mei ele au o valoare infinit mai mare decât banii.” George Cârțan 707. „O prefață proastă lungește considerabil o carte proastă; dar ceea ce este bine gândit este bine gândit, și ceea ce este bine scris este bine scris.” Vauvenargues 708. „Lucrările mediocre trebuie să le scurtăm : n-am văzut niciodată vreo prefață plictisitoare în fruntea unei cărți bune.” Vauvenargues 709. „O carte pe care o susținem este o carte care se prăbușește.” Rivarol 710. „Când a apărut lucrarea doamnei de Staël despre
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]