2,484 matches
-
nu poată atinge cu ușurință profile de echilibru. Condiția climatică este aceea care realizează un regim hidrologic spasmodic, respectiv ploi rare dar de o mare intensitate ce alternează cu perioade lungi de secetă sau chiar ploi de tip musonic (zonele mediteraneene, climatele semiaride și cele musonice). Discontinuitatea păturii vegetale intervine în accelerarea dezagregării și a eroziunii. În timpul secetelor îndelungate, pe panțele zonei muntoase au loc puternice dezagregări; la ploile torențiale, eroziunea fluviatila devine puternică. Afară de condițiile principale amintite, mai pot fi
Relief creat de apele curgătoare () [Corola-website/Science/323637_a_324966]
-
și în cele mai multe lucrări ale lui Aivazovski, ies în evidență trei elemente: marea, cerul și lumina. Lumina lunii înconjurate de nori este întreruptă de crestele valurilor, în care se observă sclipiri luminoase. De asemenea, se observă prezența unei bogate vegetații mediteranene.
Noapte pe insula Rodos () [Corola-website/Science/323693_a_325022]
-
flancul sudic al Europei. Lepanto a fost ultima mare bătălie navală dusă aproape în întregime de galere cu vâsle. După ce au cucerit Constantinopolul în 1453, turcii au invadat Peninsula Balcanică, avansând spre centrul Europei, amenințând statele creștine. Au transformat Marea Mediteraneană într-un "lac turcesc" prin cuceriri navale. Diverși papi au propus de mai multe ori suveranilor creștini să se unească împotriva inamicului comun, dar fără succes. În 1570 papă Pius al V-lea a reușit să adune forțele creștine pentru
Bătălia de la Lepanto () [Corola-website/Science/323759_a_325088]
-
Corylus avellana"), sânger ("Cornus sanguinea"), corn ("Cornus mas"), lemnul câinelui ("Ligustrum vulgare"), păducel ("Crataegus monogyna"), mur ("Rubus fruticosus"), măceș ("Roșa canina"). La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristica diversă, constituită în cea mai mare parte din plante cu specii mediteranene, daco-balcanice, pontice sau panonice (unele endemice sau aflate pe lista roșie a IUCN) enumerate în anexa I-a a "Directivei CE" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică
Grădina Zmeilor () [Corola-website/Science/323772_a_325101]
-
Latină), varianta care circulă înainte de traducerea făcută de Ironim între 390-405 d. Hr. Sacrificarea mieilor făcea posibilă scrierea. Suportul material al copiei este pergamentul, adică o piele (de obicei de oaie sau de miel) special prelucrata pentru scris. În aria Mediteraneană suportul a fost papirusul egiptean. În urma unui conflict comercial între regii elenistici ai Egiptului și regii din Pergam, un rege al Pergamului, Eumenes al II-lea a introdus obiceiul. Pergament vine de la urbea Pergam din Asia Mică. În Evul Mediu
Appendix Probi () [Corola-website/Science/323074_a_324403]
-
în România se pot întâlni 2 specii. </br> </br> Familia Threskiornithidae sunt păsări migratoare de baltă. Sunt zburători buni, În lume sunt 36 de specii dintre care în România se pot vedea două. <br> Țigănușul este o specie de origine mediteraneană, bine reprezentată în Delta Dunării și în bălțile mari ale României. Dieta sa depinde foarte mult de posibilitățile de moment și constă în pești, insecte, moluște, crustacee, șopârle și șerpi. <br> Lopătarul este o specie foarte rară în fauna României
Listă de păsări din România () [Corola-website/Science/323367_a_324696]
-
mea, patria mea), "Baaliyati sham, yafati" (Urcându-ma acolo, frumoasa mea), "Omrim yeshna eretz" (Se spune că există o țară), Hâim Nahman Bialik - "Kumí tzěí" (Hai, vino) care a fost inclus în albumul solistului Yehoram Gaon , Ahava yam tihonit (Dragoste mediteraneană) din 1973 , Avraham Shlonsky - "Bitkhol Hashamiym" (În azurul cerului) și alții. Ea a tradus din poeziile lui Itzik Manger (Al haderekh etz omed) și a mai compus bazate pe texte din tradiția evreiască - Shirat Haasavim ( Cântecul ierburilor) după rabbi Nahman
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
tropice și subtropice în America de Sud și Mexic, această insectă trăiește pe cactușii din genul "Opuntia", hrânindu-se din seva și nutrienții plantei. Coșenila este un cuvânt derivat . Mai vezi și cuvântul înrudit kermes care este sursa unuia dar mai slab colorant Mediteranean care este numit tot crimson, care era utilizat pentru a colora haine roșii înaintea descoperirii coșenilei în Lumea Nouă. Unele surse identifică cuvântul spaniol pentru cochineal ca coșenila "ar pierde" (un diminutiv din cuvântul spaniol înrudit, cerdo și chancho, într-
Dactylopius coccus () [Corola-website/Science/326687_a_328016]
-
care a devenit în 2012 Școală înaltă de muzică din Kiriyat Ono, avându-l tot pe el că decan. Noam Sheriff integrează în creațiile sale inspirate de tradiția muzicii culte europene, elemente muzicale evreiești și din cultura popoarelor din bazinul mediteranean. Lucrări ale sale au fost înregistrate de orchestre însemnate precum Filarmonica din Berlin, Filarmonica israeliană, Orchestră Radio Bavaria, Orchestră BBC. După "Akdamut la moed", au devenit cunoscute creații că "Shir Hamaalot" 1959 "Suita israeliană" 1965, "Chaconne" 1968. Dintre lucrările sale
Noam Sheriff () [Corola-website/Science/326707_a_328036]
-
urma să trimită o forță expediționară de 13.000 de soldați în Moreea pentru alungarea forțelor otomano-egiptene din Peloponez. Inițiativa premierului a fost întâmpinată cu entuziasm de publicul parizian. Chiar în timpul în care francezii începuseă pregătirile de război în porturile mediteraneene, Ibrahim Pașa îi transmitea tatălui său că este sigur că poate respinge forța expediționară franceză. Numai că, după distrugerea flotei sale militare, pentru care cheltuise sume foarte mari de bani, Muhammad Ali nu mai era dornic să continue conflictul cu
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
să-i supună nouă arhiepiscopie ilirica în 536. în 545 prin Novela 131 din 18 martie dap uteri egale ambilor patriarhi din romă veche și nouă, iar în cap. 3 preve aotucefalia deplină a Justineanei Prima cu jurisdicție în Dacia mediteraneană, Dacia ripensa, Prevalis, Dardania, Mesia superioară și Panonia; de acești episcope să fie rânduit, de propriul lor sinod și în locurile acestea supue lui să obțină locul ce-l are și sediul apostolic român după cum a hotărât papă Vigiliu. Acest
Iliric () [Corola-website/Science/325548_a_326877]
-
fiind consumate conservate.. Alte specii de "" sunt de asemenea culese impreuna cu C". spinosa" pentru muguri sau fructe.. Alte părți ale plantelor "" sunt folosite în produsele medicinale și în cosmetice. Planta "Capparis spinosa" este prezentă în aproape tot cercul țărilor Mediteraneene și este inclusă în compoziția floristică a celor mai multe dintre ele, dar este incert dacă este indigenă acestei regiuni. De altfel, flora regiunii Mediteraneene are endemism considerabil, iar arbustul de capere ar fi putut avea originea la tropice și mai târziu
Capere () [Corola-website/Science/325642_a_326971]
-
folosite în produsele medicinale și în cosmetice. Planta "Capparis spinosa" este prezentă în aproape tot cercul țărilor Mediteraneene și este inclusă în compoziția floristică a celor mai multe dintre ele, dar este incert dacă este indigenă acestei regiuni. De altfel, flora regiunii Mediteraneene are endemism considerabil, iar arbustul de capere ar fi putut avea originea la tropice și mai târziu să fi fost naturalizat la clima bazinului Mediteranean. Caperele sunt apreciate pentru gustul lor acrișor asemănător cu lămâia, picant, ușor iute, pe care
Capere () [Corola-website/Science/325642_a_326971]
-
celor mai multe dintre ele, dar este incert dacă este indigenă acestei regiuni. De altfel, flora regiunii Mediteraneene are endemism considerabil, iar arbustul de capere ar fi putut avea originea la tropice și mai târziu să fi fost naturalizat la clima bazinului Mediteranean. Caperele sunt apreciate pentru gustul lor acrișor asemănător cu lămâia, picant, ușor iute, pe care îl dau preparatelor culinare din legume, pește, sosuri reci și calde, dar și pentru nenumăratele beneficii pe care le aduc organismului. Caperele se culeg la
Capere () [Corola-website/Science/325642_a_326971]
-
mamifere: urs brun ("Ursus arctos"), lup ("Caniș lupus"), vulpe ("Vulpes vulpes crucigera"), râs ("Lynx lynx"), vidra ("Lutra lutra"), mistreț ("Sus scrofa"), liliacul cărămiziu ("Myotis emarginatus"), liliacul cu urechi mari ("Myotis bechsteini"), liliacul cu potcoava a lui Blasius ("Rhinolophus blasii"), liliacul mediteranean ("Rhinolophus euryale"), liliacul mic cu potcoava ("Rhinolophus hipposideros"), liliacul comun ("Myotis myotis"), liliacul cu urechi de șoarece ("Myotis blythii"). Păsări: lăstun de stâncă ("Hirundo rupestris"), corbul comun ("Corvus corax"), șerpar ("Circaetus gallicus"), rândunica roșcata ("Hirundo daurica"), pietrarul bănățean ("Oeananthe hispanica
Coronini - Bedina () [Corola-website/Science/325817_a_327146]
-
obținerea cernelii negre (folosită la majoritatea textelor), din ocru (oxid de fier extras din argila din Egipt) se obținea cerneală roșie (folosită la sublinierea și încadrarea unor părți ale textului - din latinescul "ruber" „roșu” derivă termenul modern "rubrică") În zona mediteraneană evoluția formelor de scriere a atins punctul final prin apariția unui sistem alfabetic: adică un sistem care conține o listă de 20-30 de litere care indică cele mai simple sunete în care se poate descompune o limbă și care permit
Istoria scrisului () [Corola-website/Science/325838_a_327167]
-
și varza albă, varza de Bruxelles și broccoli. Mai poartă și denumirea de "borecole", lucru care, în limba olandeză (Boerenkool), înseamnă varza țăranilor. Varza creață derivă din varza sălbatică ("Brassica oleracea"), care își are originea în Sud-Vestul Europei și regiunea mediteraneană. Solurile benefice creșterii ei sunt țărmurile stâncoase. Cu timpul, varza sălbatică a fost descoperită de oameni, iar, mai apoi, a început să fie cultivată, dezvoltându-se astfel mai multe varietăți comestibile ale acesteia, printre care și varza creață. Deși originea
Varză creață () [Corola-website/Science/325035_a_326364]
-
substanțe hrănitoare. În zonele unde roca mamă o constituie löessul, au evoluat cernoziomurile tipice și cernoziomurile levigate. Unele cernoziomuiri au evoluat și pe nisipuri. Clima este semiumedă, cu ierni mai blânde decât în alte zone ale Olteniei. Influența centrului depresional mediteranean imprimă climatului o nuanță mai dulce. Această influență se reflectă și în regimul eolian. În timpul verii, vântul bate dinspre vest către sud-est, aducând mase de aer cald și uscate . Primul îngheț se înregistrează pe 7 noiembrie, iar ultimul pe 31
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
se prelungesc în lunile următoare, provoacă o uscare a atmosferei, ceea ce determină secete prelungite. La sfârșitul lunii octombrie și începutul lui noiembrie, vânturile au o frecvență mai mare. Zona Calafat se caracterizează printr-un climat temperat cu o slabă nuanță mediteraneană, semiumed, cu ierni nu prea aspre, cu veri lungi și călduroase. Fluviul Dunărea, care curge prin partea de sud a comunei, la o distanță de 14 km, are o mare influență asupra apelor freatice din luncă. Între Calafat și Rast
Poiana Mare, Dolj () [Corola-website/Science/325209_a_326538]
-
comercial ai cărui negustori dominau la un moment dat Marea Mediterană, înainte de a fi depășiti și înlocuiți de către rivalii din Republica Genova. La începutul secolului al XI-lea, orașul Pisa devenise deja un foarte important centru, a cărui flotă controla comerțul mediteranean. El și-a extins puterea în urma jefuirii portului Reggio di Calabria din sudul Italiei în anul 1005. Pisa s-a conflict continuu cu sarazinii pentru controlul Mediteranei. În alianță cu Republica Genova, pisanii au întreprins o expediție asupra Sardiniei în
Republica Pisa () [Corola-website/Science/324520_a_325849]
-
rezistență activă împotriva ocupantului. Unul dintre cele mai importante centre ale rezistenței elene din Peloponez a fost zona muntoasă a peninsulei Mani. În deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, Rusia a început să-și manifeste interesul pentru regiunea mediteraneană și pentru impunerea sa ca putere protectoare a popoarelor creștine din Imperiul Otoman. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, o serie de agenți țariști au vizitat Grecia de sud și unele insule din Marea Egee , printre aceștia aflând
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
agenților economici să cunoască "pe de rost" raporturile de schimburi dintre ei, care erau, în general, fixe, iar uneori exprimate în mercuriale. Indemnitățile judiciare erau și ele bazate pe rapoarte de valori fixate între diferite obiecte uzuale, deseori, în spațiul mediteranean antic, capul de vită (cel mai adesea boul). Trocul nu este incompatibil cu marile civilizații care au durat multe secole sau chiar milenii. Trocul a precedat comerțul bazat pe monedă care l-a înlocuit în societățile moderne, însă niciodată nu
Troc () [Corola-website/Science/322590_a_323919]
-
probabil sub acțiunea sucurilor digestive ale tonului. Nu este vorba, prin urmare, de o putrefacție. "Garumuri" de o mai slabă calitate, preparate pornind direct de la carne de ton, sau de alt pește (de exemplu, macrou), erau fabricate în întregul bazin mediteranean. Toate aceste garumuri erau comercializate în amfore de mici dimensiuni, ca urmare a prețului ridicat al conținutului. Se pare că savoarea garumului ar fi apropiată de cea a "nuoc-mâm"-ului cunoscut din bucătăria vietnameză. Garumul este la originea sosului provensal
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
în vila unui producător și negustor de garum, "Aulus Umbricius Scaurus", pentru a confirma luna, august, în care s-a întâmplat celebra erupție a Vezuviului, în anul 79. Acest lot, neterminat, era, în întregime, pe baza unei specii de pește mediteranean, care se adună vara. Analizele de laborator au confirmat faptul că Vezuviul a erupt, cel mai probabil, la data de 24 august 79, așa cum notase istoricul roman Plinius cel Tânăr, în mențiunile sale privitoare la erupție.
Garum () [Corola-website/Science/322801_a_324130]
-
Tringa stagnatilis") este o pasăre migratoare limicolă din familia scolopacidelor ("Scolopacidae"), ordinul caradriiformelor ("Charadriiformes") care cuibărește în pajiștile umede și mlaștinile cu apă dulce sau salmastre din Europa de Est (mai ales în Ucraina și Rusia), Asia Centrală și Siberia. Iernează în regiunile mediteraneene din sud-vestul Europei, pe coastele jumătății sudice ale Africii, din sudul Asiei și al Australiei. Are o talie de 23 cm, spatele este cafeniu-lutos cu pete lunguiețe mai închise, pieptul și abdomenul sunt albe. Ciocul este fin și drept. Picioarele
Fluierar de lac () [Corola-website/Science/329598_a_330927]