2,990 matches
-
nouă sau zece) se lăsau cotropiți de furnici (care erau, cu siguranță, mii) într-un fel de sacrificiu nebunesc încheiat cu o metamorfoză aiuritoare și anume: odată ce furnicile se înfruptau din carnea băloasă și mai mult ca sigur magică a melcilor, se grăbeau să urce spre o scorbură minusculă aflată pe trunchiul copacului cu cruce, intrau cu băgare de seamă în bezna aceea protectoare de unde, nevăzute și neștiute, se descotoroseau de viețile lor plicticoase ca să iasă din nou, la început nesigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați deasupra unor melci sau furnici, acei copii eram noi. De abia când, chirciți din nou deasupra melcilor și a furnicilor, am simțit cum o apă din cale-afară de rece se strecoară printre haine și ne inundă până la piele, când de la balconul unui etaj unu a rânjit chipul ca de căpcăun al lui Șchiopu Bărbosu și când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
palide și pistruiate. Radu mocnea. Am coborât treptele puține până la ieșirea în stradă fără să ne adresăm vreun cuvânt. Ne-am îndreptat apoi, fără să ne privim, spre grădina din spatele blocului. Crucea părea să ne aștepte. În schimb, furnicile și melcii dispăruseră fără urmă. Era liniște și duminică. Începuse etapa. La Vâlcea, Nicolae Secoșan anunța deschiderea scorului. Chimia conducea încă din minutul trei pe Corvinul Hunedoara. Nicolae Secoșan preda legătura. În rest, nimic. Stăteam într-un fel de tăcere posacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scoasă prin ceruri. (Jaf) Este sugerată imagistic opoziția schilleriană finit-infinit, real-idee, generatoare de tensiune lirică. Credința că întreg firmamentul poate încăpea într-un telescop, că luna și soarele pot fi sorbite de privirile unui orb ("Priviri, la matcă vă-nturnați..."), că melcii se pot închide definitiv în "cocioabe", copacii în muguri și oamenii în pietre, fixează demersul poetic într-o atitudine duală: finitul devine o alegorie a infinitului, iar infinitatea se eschivează din fața propriei măreției și își pune pe figură masca finitudinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
una cu pămîntul ori otrăviți, ori un drug de fier le zdrobea țestele. Eu le-am supraviețuit tuturor, dar, În schimb, am murit de o mie de ori. Am mers prin viață ducînd după mine o membrană strălucitoare, ca de melc, țesută din spaimă. CÎnd am să mor, Într-un sfîrșit, n-o să mai am nici o emoție. Într-o noapte, la puțin timp după excursia noastră de orientare turistică În jurul pieței, mama s-a dus sus, ca de obicei, și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
momentul să inițieze contactul cu pămîntenii, deși știau că nu va fi un lucru simplu. Axionii, deși mult mai avansați decît pămîntenii, atît etic cît și intelectual, aveau ghinionul că, din punctul de vedere al unui pămîntean, arătau ca niște melci de grădină. În afară de-asta, erau cam cît poneii de Shetland. Fiind destul de inteligenți, aveau bunul simț de a recunoaște că Înfățișarea lor le-ar putea da pămîntenilor idei greșite despre moralitatea și intelectul superior ale axionilor. S-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
inteligenți, aveau bunul simț de a recunoaște că Înfățișarea lor le-ar putea da pămîntenilor idei greșite despre moralitatea și intelectul superior ale axionilor. S-au gîndit chiar că e posibil ca pămîntenii să refuze să le devină prieteni unor melci de mărimea unor ponei. Din fericire, aceste ființe superioare cu Înfățișare de melci posedau și tehnici avansate de transformare protoplasmatică, și s-au hotărît să trimită pe pămînt o expediție de explorare alcătuită din zece axioni, care În prealabil luaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
da pămîntenilor idei greșite despre moralitatea și intelectul superior ale axionilor. S-au gîndit chiar că e posibil ca pămîntenii să refuze să le devină prieteni unor melci de mărimea unor ponei. Din fericire, aceste ființe superioare cu Înfățișare de melci posedau și tehnici avansate de transformare protoplasmatică, și s-au hotărît să trimită pe pămînt o expediție de explorare alcătuită din zece axioni, care În prealabil luaseră Înfățișarea speciei dominante pe Pămînt. În plus, ca acești exploratori să poată Înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
umezelii, al sevei de sub cojile trunchiurilor... Priveam minute-n șir furnicile suind pe scoarța pătată de rășină, răsturnam cîte-o piatră ca să găsesc vreo scolopendră decolorată... încercam 52 să scot din cochilia lui uscată, lipită pe-o frunză, fragilă ca hârtia, melcul care se străvedea înăuntru ca o încîlceală de firișoare verzui și negre... pipăiam sporii aspri de pe dosul frunzelor de ferigă... Mă ghemuiam acolo, în cel mai umed, cel mai secret ascunziș al grădinii, și rămâneam așa, privind libelulele și păianjenii
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Dar cum? în ce fel se leagă toate lucrurile astea? Pentru că mai simt că legăturile sânt oblice, că acolo, în obscuritatea de nepătruns unde se ating molatic sinapsele, unde chemoreceptorii se întind în cărnița transparentă ca firicelul negru din coarnele melcului, Lulu nu este el însuși un mesaj, ci trimite la un mesaj, Lulu e numele unui tunel, al unui coridor aflat adânc sub țeasta mea, un loc obligatoriu de trecere spre adevărata Enigmă. Pe culoarul Lulu sânt uși încuiate, cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și scârbă, am apucat lacătul și l-am smuls din vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vergele. Sângele cafeniu a țâșnit în toate părțile, stropind ușa până jos și udîndu-mi mâinile. Am simțit satisfacția vinovată și îngrozită pe care-o aveam în copilărie, când apucam cornițele melcilor și le smulgeam din carnea perlată. Dădeam apoi cu melcul de pământ, priveam cuprins de frisoane cum se scurge lichidul bălos prin carapacea pleznită și fugeam știind că voi fi pedepsit, așteptând dintr-o clipă într-alta o răzbunare nedeslușită. Am deschis ușa. Era mama, tânără, cu părul buclat, într-
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ușa glisantă, cu geam arzător, și mă trezeam în plin vis. Cunoșteam holul cel larg, vopsit în verde sumbru, știam ușa mirosind a culori de ulei prin care intrasem și ieșisem de atâtea sute de ori, iar scara melancolică, în melc, ducând la etaj era parcă sculptată în substanța cenușie a creierului meu. Un leșin, o fascinație dulce și tristă mă cuprindeau acolo, în holul întunecat (și totuși iradiind lumina vrăjitorească a amintirilor mai vechi decât memoria), în fața fostei mele case
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la vocale și consoane, și din porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii ciulit. Te năpădește o iederă regală, mulgi raze în șiștare de Murano, melci romantici robotesc în folosul obștei, cumpene fine urcă și coboară singure, nemuștruluite de nimeni, înciuturate delicat. Cuprins într-un glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
formă de X pe care se juca remy sau se mânca. Dar noi ne apucam să desenăm acolo, cu cretă colorată, șotroane complicate, labirintice, unele în forma clasică de om cu mâinile întinse în lături, altele ca niște spirale de melc. Fiecare căsuță o desenam cu cretă de altă culoare, culori pure, strâmbe, filiforme: roz pembe, azuriu și oranj, galben citron... Cifrele și numele din căsuțe le făceam cu alb sau cu purpuriu, după cum erau binefăcătoare sau nefaste. Țin așa de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
vorbea puțin behăit și avea tendința să-și înfunde capul între umeri, dar cusururile astea erau compensate de frumusețea părului auriu-purpuriu care-i venea până la brâu, de privirea verde a ochilor ei înțelept-jucăuși. Ea desena complicatele șotroane în formă de melc, cu pătrățele faste și căsuțe periculoase, pe care, dând cu ciobul și bolborosind repede cuvinte ciudate: "înkara-nînkara-astarot-țefirah-sabaot-sabaot-sabaot", trebuia să le parcurgem sărind într-un picior. Vai de cea dintre noi care nimerea într-un pătrățel nefast: simțea atunci că o
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
gură, mergeam voioasă, sărind într-un picior, lăsîndu-mă pe burtă ca să sorb apa ușoară a vreunui izvor cristalin. Aceea era lumea mea, din care n-aș fi vrut să ies niciodată. Sub o frunză murdară de noroi am găsit un melc cu cochilia spână. Între doi copaci își întinsese plasa plină de boabe de apă un păianjen cu cruce. O cracă uscată mi-a zgâriat brațul gol. Nu căutam ieșirea, cărările nu erau drumuri spre ceva, spre altceva, ci bucuria pură
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mașinii. Se aprindeau și se stingeau ritmic, exercitând asupra saxofonistului un efect hipnotic. Se apropie și privi înăuntru. Acolo se afla arhitectul. Corpul său, care trebuie să fi cântărit cel puțin patru sute de kilograme, ajunsese să umple literalmente, cum umple melcul o cochilie, diform, gol și alburiu, căci hainele plesniseră de mult pe el, toată partea din spate a mașinii, revărsîndu-se puțin și prin ferestre. Capul i se sudase de torace, trăsăturile i se mai vedeau doar ca niște linii fine
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
era o „minune“. Dar, ca întotdeauna, mă împotriveam din toate puterile acestei bucurii care mă invada. Când am trecut de Iar și au început să se vadă stâlpul de la stația de tramvai și ghereta ca o prăjitură în formă de melc, ca să treacă pe centură, birjarul s-a lăsat cu spatele pe noi și, strângând tare hățurile, a început să cânte cu un glas firav de femeie - prrră, prrră, prrră Am intrat pe pasaj la pas, zăpada a încetat să cadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
fără mecanici, fără fochiști, cu tenderele nimicite de rugina galben-pai-de-păpădie-destrămată. Debara năpădită de metamorfoze (Gregor Samsa ți-a trebuit?; na, ține o mie de Gregori! gâdilându-te cu lăbuțele), cercevea de lele dulce, polonic poltron, pezevenghiule și ghiujule, șchiopârlă de melc cu dioptriile în sos remoulade, scriitor de vagonete abandonate pe linia moartă, crin vitros, bulion cu bube verzi, coropișniță scopită, lenevoi cu petecile-n creier, prag putred de casă scursă în uitare, protoplasmă la tigaie, cacadâr zbicit de vânturi de catâr
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
Nu e frumoasă, și ochii mei au obosit repede îndreptându-se spre silueta ei bicisnică. Nu e savantă, și am ostenit vorbind singur, inutil și ridicol. Nu e bogată, și mi-ar îngreuna mersul purtând-o pe umerii mei, ca melcul cocioaba. Dar e îndrăgostită, căci pentru dragoste nu e nevoie de frumusețe , de minte sau de bani. Am simțit- o că trăiește numai din gândul la mine, că singură s-ar usca întocmai ca o floare neudată.” Acest scurt fragment
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
pe echipe - vor primi sarcini diferențiate, ca: alegerea/crearea cadrului suport pentru reprezentarea mediului ambiental al temei; completarea acestuia cu elemente plastice specifice, colecționate sau construite prin tehnica origami sau prin alte tehnici (pietriș, nisip, plante de apă,cochilii de melci, bărcuțe, vaporașe, poduri); construirea figurinelor reprezentând fauna specifică, figurine învățate în orele anterioare (broscuțe, pești), utilizând o multitudine de culori, modele și mărimi. În finalul activității pe echipe, prin reunirea tuturor elementelor realizate și prin plasarea lor corespunzătoare în spațiu
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
soi de organizație menită să înfricoșeze populația de pe strada Economilor, și de acolo până departe spre strada vecină cu gura Văii Moratului, locuită de familii de rromi care mult se zbuciumă ei pe la cules de ciuperci de pădure, aleargă după melci pentru cooperația de consum, strigă pe străzi și tentează gospodinele cu un troc în care oferă oale smălțuite, roșii cu buline albe, contra pene de gâscă. Asta-i tot ce-mi răsare înaintea ochilor la toate afirmațiile acelea cu adevărat
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ele, cu aurii petale,-a fost cel mai râvnit mic adăpost. Poți, astăzi, s-o admiri la Rennes, unde-admirat-o-am și eu, în cel mai cunoscut muzeu al principeselor... Alt gen ar fi Tornada de Manilla, care aduce cu cochilia de melc, - ca și, din nacru roșu cu perle veșnice, cocoșu’ de la Bangkok. Și,-așijderi, cam ca un balon din chewing-gum de străvezie (iar nu ca la balet, un alb tutu), cea a prințesei Matüvü. Pe-a cincea nu pot s-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]