3,996 matches
-
vorbim, abia după al doilea război, Americanii, ca și o bună parte din vechile culturi europene, l-au descoperit și venerat târziu, dezgropându-l de sub molozurile unor ideologii extreme, de stînga sau de dreapta, care au făcut din el marele mentor, dar și neobositul diavol! (E adevărat că nici pe solul cultural românesc nimic nu m-a ajutat să-l descopăr pe Nietzsche, În sensul adânc al acestei noțiuni - o descoperire cu valoare de revelație și de ghid cultural absolut, de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și universalul bun-simț, ea, „viața”, are sensul pe care-l arată În fiecare secundă și cu fiecare formă și acțiune: ea Însăși! În acest mod frumos, paradoxal, de a gândi, ne amintim de o frază a lui Herder - unul dintre mentorii lui Goethe și ai marii sale mișcări culturale -, care spunea pur și simplu, Încercând o definiție a omului, a umanului, „practică” dragă clasicilor europeni: „Scopul omului se află În el Însuși - să ajungă la sine!”. Acel „sine” care, se’nțelege
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
face ca unele lucruri să se întâmple. Vocea a coborât, cu toate astea a de devenit mai clară. Te-aș putea implica. Rănile continuau să se deschidă. - Ce vrei să spui? Ce-ai putea să faci? - Păi, i-ai fost mentor. Era o tânără studentă dispusă să coopereze. Și foarte atrăgătoare. Vocea făcu o pauză, luând un alt aspect în considerație. Poate că Aimee Light vroia mai mult de la marele și faimosul profesor pentru care își pregătea disertația. Vocea făcu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
găseau și unele cărți semnate de Tudor Vianu, Estetica, în primul rând, pe care o citeam și reciteam ca pe un roman, Arta prozatorilor români etc. Îl admiram în acea vreme - și acum! - și pe „îndepărtatul” și dispărutul G. Ibrăileanu, mentorul critic al școlii literare ieșene, un formidabil complice al scriitorilor moldoveni, ghid literar și psihologic de o uriașă onestitate, cum, cu excepția bucureșteanului Lovinescu, puțini au trăit în apropierea scriitorilor vii. I-am căutat numărul de telefon în cartea de telefon
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adolescentului, găsindu-și masca sa, dominându-ne pe toți, și nu numai pe prietenii săi apropiați, ci și pe adulții, redutabili, unii, din jur. Iar, cum se întâmplă, prestigiul, pe care l-a dobândit destul de iute, de „compact”, față de unii mentori literari ai momentului s-a întors „înapoi”, în „grup”, și noi l-am sărbătorit, începând cam din anii ’62, ’63, ca pe un critic și istoric literar cu un viitor excepțional în literele autohtone. În glumă, îl numeam, țin minte
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
întâmplat și cu Eminescu cu un secol înainte, îl revela și ca diferit adânc structural, în „instinctivitatea, în obsesia sa poetică”, de spiritul însuși al poeziei și artei românești tradiționale. Ca și Eminescu, într-un fel, care, ascultând de sfatul mentorului său Titu Maiorescu, „a întors spatele” poeziei franțuzești, de care asculta pontiful poeziei românești de atunci, un Alecsandri, și s-a apropiat de nemți, de la Hölderlin la Th. Storm și Lenau, preluând chiar trama unui basm german ca osatură pentru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
anecdotice” și fantastice ca la un Gala Galaction sau V. Voiculescu acaparau atenția și emoția cititorilor. Școala de roman și aspirațiile spre un sincronism psihologic european ale lui Lovinescu au fost învinse și izolate din lipsa de prestigiu social al mentorului, „doar” profesor de liceu și respins la Academia Română de un Iorga care propunea, aproape arbitrar, o cu totul altă literatură, dar și de surparea instituțiilor românești de cultură, după războiul al doilea și implantarea unei școli vulgar-naturaliste de sorginte sovietică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
actanți” nu mai aveau răbdare ca „genul” să-și urmeze și satisfacă etapele firești, organice, și au „sărit” pur și simplu peste un secol de evoluție a tehnicii romanești, așa cum s-a întâmplat „dincolo”, adică în Vestul cultural, oglinda și mentorul nostru neînduplecat... De aici, probabil, și strigătul de alarmă al lui Lovinescu - și ne imaginăm azi bucuria, dar și stupoarea sa când el însuși a trebuit să descopere și să lanseze manuscrisul voluminos al tinerelului deșirat și blond, care avea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
chiar refractară unor astfel de „căutări, experimente”?! Mi se va replica cu saltul spectaculos al poeziei, cu suprarealismul românesc, unul de vârf în Europa! Da, dar poezia română modernă a avut incalculabilul noroc de a fi avut „în față” doi „mentori” ai înnoirii și ai sincronismului european - Titu Maiorescu și Eminescu! Iar suprarealismul... să fim serioși! Tzara sau Brauner, ca și Brâncuși, au avut „norocul” și bunul instinct de a fugi aiurea să-și lanseze arta și intuițiile! Nu-i văd
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
este contrapunctată și „negată” în „adevărul” ei de re-inventarea aceleiași „realități”, făcută de poeticul și „mitomanul” Paul, pentru ca la Bunavestire ele se „îmbuce” de-a dreptul, după modelul, dacă vreți, al păpușilor de lemn rusești, Matrioșca: al „doilea Grobei”, dominantul, mentorul ce iese oarecum neverosimil din pulpana unui semidoct, stângaci până la repulsie, comis-voiajor provincial, încât cel ce citește cu atenție primele capitole poate întrezări statura dublă a personajului principal. O mare parte a criticii române nu a acceptat nici până azi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
produs ideologic” al primei perioade de domnie a lui Ceaușescu, „luminată”, când acesta lupta nu numai extrem de dinamic pentru o bună reputație și bune alianțe internaționale, dar și contra vechii echipe a lui Dej, inclusiv cu „imaginea” acestuia, fostul său mentor și „protector”. În această ocazie, ca și în Biroul Uniunii apărasem revista, conform înțelegerii din „acea seară”, conform „contractului”, creându-mi uneori nu puțini inamici; cu atât mai mare stupoarea mea când Geo mă acuză, subit, că „nu muncesc”! Iar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Moșești - Buzău). În colindele de tip 67, Ciutalina.., feciorul apare singur în căutarea miresei-căprioare, căci inițierea propriu-zisă trebuie să fie individuală și izolantă. Orațiile de nuntă formează o treaptă superioară acestui nivel, căci flăcăul și-a dovedit deja virtutea și mentorul său nu face decât să-i asiste finalizarea inițierii cu un gest magic, de transfer al cunoașterii. Decodarea „urmei de fiară” urmează și ea un traseu ascendent, evoluția semnului feminin supus încercării: de la fiara totem, la floarea simbol al statutului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
său, Petru I nu face nici cea mai vagă aluzie la acest „rol mesianic” al Rusiei. Testamentul este cât se poate de pragmatic, cu ideile clar și precis exprimate. Urmașii lui Petru cel Mare au aplicat disciplinat învățăturile marelui lor mentor. Nu este aici locul nici chiar pentru o rapidă prezentare a modului în care politica externă a Rusiei imperiale a materializat Testamentul lui Petru I. Aș aminti, însă, în acest context, un document interesant, și anume Manifestul împăratului Alexandru al
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
martie, decanul Facultății de Medicină Veterinară din Iași, conf. dr. George Drugociu, m-a prezentat rectorului Institutului Agronomic "Ion Ionescu de la Brad", prof. dr. ing. Constantin Pântea, un bătrânel de o bunătate rară, asemănător prof. dr. Mihail Mihăilescu, primul meu mentor, În București. După un călduros și vesel "Bun venit", a dat dispoziție Serviciului Personal să-mi facă adresa către Direcția Spațiului Locativ, pentru repartizarea unui apartament cu 2 camere În zona Podu Roșu, respectiv Aleea Rozelor nr. 24, etj. 2
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
era un bun critic oral, fiind spontan, speculativ, spumos, autor ad-hoc de istorie anecdotică a literaturii române. După numai un an, m-am trezit întrucâtva și am înțeles că adevăratul critic nu doar de cenaclu e altul, adică Daniel Dimitriu, mentorul noii Junimi de la Casa Pogor, Titu Maiorescu al anilor '70-80, care selecta textele cu o lună înainte de a fi citite, lucra cu autorul pe ele, îi lăsa pe toți să vorbească, să critice în legea lor, apoi îi aducea la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Octavian Soviany (o excepție care subliniază regula, Al. Cistelecan!). Și cum i-am putea uita pe scriitorii care au avut intuiții critice profunde, înaintea criticilor "profesioniști", precum B. Fundoianu, Felix Aderca, Ion Pillat? Dar Maiorescu, mă puteți întreba! Ei, cu mentorul "Junimii" lucrurile stau astfel: acesta l-a "descoperit", e drept, pe Eminescu, așezându-l cu gesturi sigure pe soclul pe care se află și azi, ceea ce nu era greu, dată fiind strălucirea frapantă a versurilor sale, însă mai departe i-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de publicații românești de peste hotare, a impus revistei "Contrafort", ca și Editurii "Cartier", linia propriilor sale idiosincrasii. Așa încât Goma s-a văzut radiat din atenția lor, la fel ca și cel ce vă vorbește. Dornic, se vede, de funcții, aidoma mentorului d-sale, diriguitorul "Contrafortului", Vitalie Ciobanu, a ajuns în schimb și președintele PENclubului din Chișinău. Editura "Cartier" n-a ezitat a tipări o carte ce nu-i face cinste, pe bună dreptate refuzată de editurile din România, "Iluzia anticomunismului", care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
conștient, nu mai știu. Cert e că mi-a trebuit ceva de ce să mă pot prinde și printr-o fericită întâmplare, în anii `60 am avut norocul să-l cunosc pe Tudor Arghezi care, alături de Vasile Copilu-Cheatră, mi-au devenit mentori. Gravele mele probleme au început să se amelioreze; distingeam foarte bine o limbă de alta, acasă însă nu s-a schimbat nimic. Tata vorbea cu mama maghiara, fratele cu mine româna, noi cu mama maghiara și cu tata germana... Așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cred ca nu este altceva decât o profanare a Acesteia. Poezia este, cred, un text, purtător de semnificație estetică, unic. În rest nu-i decât o întâlnire ratată între Cuvânt și Intimitate. Care ți-au fost, care îți (mai) sunt mentorii? Cât le datorezi, cât îți datorează? Nicolae Labiș, George Bacovia, Mihai Eminescu, Gellu Naum și folclorul maramureșean. Lista este aleatorie. Apoi nu vreau a nedreptăți pe cineva și mai zic: toți poeții care îmi plac. Nu le datorez și nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Luceafărul", pentru că era de fapt redactor șef al acestei reviste și mai târziu am aflat că era și președinte al Uniunii Scriitorilor. Îmi amintesc și de prima călătorie pe care am făcut-o la București pentru a-l întâlni pe "mentorul" meu. Eram deja în clasa a noua de liceu și m-am dus la sediul revistei "Luceafărul" care era pe bulevardul Ana Ipătescu, devenit acum Lascăr Catargiu. Am făcut anticameră undeva la etaj, cu mai multe persoane, și la un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
critică. Să însemne asta că, în cultura noastră, cel puțin, critica e importantă? În mod paradoxal, Maiorescu, întemeietorul ei, nu era de aceeași părere. Prin simplul fapt al apariției scriitorilor adevărați (Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici), spunea la un moment dat mentorul junimist, necesitatea criticii încetează. Nu avea desigur, dreptate, chiar dacă el se referea mai degrabă la critica de tip normativ, aceea care se ocupă cu consacrarea valorilor și cu descurajarea nonvalorilor, decât la critica propriu-zisă, analitică, al cărei rol începe de-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o dată, credibilitate celor care afirmau că l-au cunoscut. Gheorghe Pricop își amintea despre Ilie Pintilie ca despre un om „plin de dragoste pentru tineret”, muncitor cu „o ținută morală ireproșabilă”, „un om de la care se putea învăța multe”. Un mentor pentru tineretul comunist. „El [Ilie Pintilie - n. ns. - SP] a fost acela care mi-a pus în mână cărți să citesc, care mă muștruluia atunci când mă vedea că citeam cărți pe care burghezimea le pune la dispoziția tineretului, cărți cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
teren”, în cadrul orelor de istorie. S-au atașat de munca în echipă, învățând unii de la alții. A fost salutară ideea de a integra și un elev de la învățământul seral în grup, deoarece el a dat curaj coechipierilor săi, devenind un mentor al grupului, în absența profesorului, stabilind el însuși legături și pregătind interviuri. Fără a-mi propune acest lucru în chip programat, am folosit resursele educației de la egal la egal, cu rezultate surprinzătoare, în sens pozitiv. De asemenea, elevii au învățat
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
într-un loc pe unde a trecut "El"! În aprilie 1939, întors din Europa cuprinsă de război, avea să-și schimbe "locația", mutându-se pentru următorii 21 de ani la "Finca Vigia", situată la 15 kilometri în afara Havanei. Unul din mentorii săi din perioada începuturilor parisiene, Gertrude Stein, declara cândva că "Hemingway a avut întotdeauna un simț special pentru a găsi locuri bune de trăit și mâncat"! "Finca" avea să fie un loc bun și de trăit și de mâncat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
opera. Bibliografie: „COPILĂRIA, UNA SINGURĂ ȘI NEVINOVATĂ...” Prof. înv. preșc. Daniela Smeu Colegiul Tehnic „Petru Poni” Grădiniță P.P. Nr. 5 Ion Creangă face parte din cea mai importantă generație de scriitori a literaturii române , generația marilor clasici, alături de Titu Maiorescu ,mentorul ei , Mihai Eminescu , Ion Luca Caragiale și Ioan Slavici . Una dintre temele întâlnite în ,, Amintiri ’’ este și cea a copilăriei , jocului și joacă , si semnificațiile ei . Această temă este evidențiata cel mai bine prin limbajul folosit de autor, prin tehnică
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]