4,293 matches
-
M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353). Același autor vorbește despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze" (ibid., p. 361). 3 W. Dilthey, Das Wesen der Philosophie în ***, Systematische Philosophie, Berlin/Leipzig, Teubner Verlag, 1908, p. 60. 4 Mircea Flonta, Metafizică a cunoașterii și sistem metafizic la Lucian Blaga în Revista de filozofie, nr. 5-6 din 1995, p. 509. În acest studiu, autorul analizează ce îi apropie și ce îi desparte pe Dilthey și Blaga în concepția lor despre filozofie. 5
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a concepțiilor despre lume care duce la concluzii sceptice, anarhice și iraționaliste" (s.n. ibid.). Astfel de accente extreme nu apar totuși la Dilthey. Ele sunt proprii mai degrabă "relativizării radicale a semnificației construcțiilor metafizice" întreprinse de către O. Spengler (M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 510), iar apoi pentru a păstra ordinea accentelor nihilismului nietzschean și, în fine, intuiționismului lui Bergson, pe linia cunoașterii, și al lui Croce, pe linia actului de creație, fiindcă, așa cum observa Wellek însuși, Dilthey a pus "aproape
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
principiile rațiunii teoretice și practice rămân totuși pentru Kant universale și atemporale. Dincolo de rigiditatea criticismului în raport cu mobilitatea romantică, trebuie să subliniem însă că, o dată cu accentuarea rolului creator al subiectului, Kant deschide într-un fel calea eliberării romantice de dogmatismul unei metafizici clasicizante. În ciuda faptului că este rezultatul "conștiinței personale" nemaifiind dat din afară, ca dintr-o lume a ideilor, existentă independent de noi -, totuși adevărul nu se subiectivizează încă la Kant, deoarece despre subiectul transcendental continuăm să avem o cunoaștere obiectivă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a legilor); 2) în cazul în care acceptăm inconsecvența lui Comte, filozofiei i se atribuie și în cea de-a treia etapă a evoluției sociale rolul de a realiza un Gesamtweltbild, de a reuni și corela rezultatele cunoașterii într-o metafizică inductivă. Vom constata că prin acreditarea definitivă a etapei pozitive, Comte își vădește de fapt inconsecvența, de vreme ce filozofia sa, care tinde să devină chiar mai mult decât o imagine totală a lumii, intră în dezacord cu intențiile și cu poziția
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Dilthey îl citează în motoul la Einleitung... (vezi I, nota 72), accentuase deja faptul că o cunoaștere obiectivă mizează aproape exclusiv pe intelect. 56 L. Blaga, Fețele unui veac, p. 151. Ulterior (ibid., p.158), Blaga vorbește despre "oroarea de metafizică" a pozitiviștilor. În subcapitolul în care vom analiza relațiile dintre Dilthey și pozitiviști (I, 3F), vom constata însă "nefilozofia" lor nu se poate sustrage exigențelor filozofiei atunci când, o dată cu Comte, își pierde caracterul pur scientist și că "oroarea de metafizică" eșuează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de metafizică" a pozitiviștilor. În subcapitolul în care vom analiza relațiile dintre Dilthey și pozitiviști (I, 3F), vom constata însă "nefilozofia" lor nu se poate sustrage exigențelor filozofiei atunci când, o dată cu Comte, își pierde caracterul pur scientist și că "oroarea de metafizică" eșuează finalmente tot într-o construcție metafizică, adică în ceea ce fusese repudiat în mod programatic. 57 Blaga se referă la "pasivitatea" naturaliștilor, înțelegându-i prin aceștia atât pe pozitiviști, cât și pe realiști, pentru că el are mereu în vedere știința
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
lor de gândire este atât de opus, încât spiritul uman înainte de a renunța la una, spre a se adresa exclusiv celeilalte a trebuit să se slujească de concepte intermediare, capabile să faciliteze trecerea dincolo de caracterul lor conflictual". Astfel, potrivit lui Comte, metafizica apare ca o "provizorie", dar necesară "etapă de tranziție" între stadiul teologic și cel pozitiv (ibid., p. 279). Și Dilthey consideră metafizica "un stadiu necesar în evoluția spirituală a popoarelor europene" (Einleitung..., p. 129). 62 Georg Henrik von Wright, Explicație
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
trebuit să se slujească de concepte intermediare, capabile să faciliteze trecerea dincolo de caracterul lor conflictual". Astfel, potrivit lui Comte, metafizica apare ca o "provizorie", dar necesară "etapă de tranziție" între stadiul teologic și cel pozitiv (ibid., p. 279). Și Dilthey consideră metafizica "un stadiu necesar în evoluția spirituală a popoarelor europene" (Einleitung..., p. 129). 62 Georg Henrik von Wright, Explicație și înțelegere, București, Editura Humanitas, 1995, traducere de Mihai D. Vasile, p. 29. 63 "Tradiția galileană în știință merge paralel cu progresul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
se precipită anumite stiluri de viață. Pentru romanticul cu porniri patetice spre altă lume, decât aceea a simțurilor, diferențierea adevărului de realitate era un inevitabil proces de dialectică, cum inevitabilă deveni identificarea acestor noțiuni pentru naturalistul cu oroare fiziologică de metafizică și cu dragoste pătimașă de materie" (ibid.). Tot astfel procedează și Dilthey, care, așa cum vom vedea, nu judecă axiologic tipurile de Weltanschauungen pentru a le ierarhiza în funcție de gradul apropierii lor de adevăr. 74 W. Dilthey, Einleitung..., p. 109. 75 L.
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ultime, la care nu se poate ajunge pe cale pur experimentală. Blaga vorbește în acest sens despre "realități substanțiale": materie, atom, putere, legi obiective etc. De altfel, anterior Blaga îi așezase chiar și pe impresioniști sub semnul unui anume tip de metafizică, "a retinei care se mărginește să <<înregistreze>>". Acest fapt valabil, cu diferențierile de rigoare, și pentru pozitiviști îl face să conchidă că antimetafizica lor declarată este "ea însăși o metafizică" (ibid., pp. 147-148). 80 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 81
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
chiar și pe impresioniști sub semnul unui anume tip de metafizică, "a retinei care se mărginește să <<înregistreze>>". Acest fapt valabil, cu diferențierile de rigoare, și pentru pozitiviști îl face să conchidă că antimetafizica lor declarată este "ea însăși o metafizică" (ibid., pp. 147-148). 80 W. Dilthey, Einleitung..., p. 10. 81 A. Comte, op. cit., p. 277. La "îngemănarea teoriei cu observația", Comte, ca și Dilthey, se referă în multe rânduri. Este o dovadă în plus că dezideratul declarat al unei totale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sub numele de <<psihologie>>, ba chiar încearcă să reformeze acest fenomen, fiindcă psiholgia nu mai era în stare să susțină programul de fundamentare epistemologică a științei spiritului" (ibid., p. 159). 93 E. Spranger, Der Sinn..., p. 21. 94 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 507. "Filozofia transcendentală trebuie să premeargă orice metafizică", întrucât "se cade ca ea să constituie mai întâi posibilitatea acesteia", spune Kant în Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten können (Leipzig, Verlag Philipp
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fiindcă psiholgia nu mai era în stare să susțină programul de fundamentare epistemologică a științei spiritului" (ibid., p. 159). 93 E. Spranger, Der Sinn..., p. 21. 94 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 507. "Filozofia transcendentală trebuie să premeargă orice metafizică", întrucât "se cade ca ea să constituie mai întâi posibilitatea acesteia", spune Kant în Prolegomena zu einer jeden künftigen Metaphysik, die als Wissenschaft wird auftreten können (Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1979, p. 30). 95 L. Blaga, Despre conștiința filozofică
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de Max Scheler: "Filozofia nu poate fi o simplă slujitoare a științelor, nici a unei credințe religioase" (Philosophische Weltanschauung, p. 1). 96 Pentru o orientare sumară în ceea ce privește poziția lui Dilthey, încercăm aici să rezumăm principalele tendințe. Dilthey venea în tradiția metafizicii inductive (inițiate de Lotze și continuate de Fechner, Wundt și Eduard von Hartmann), încercând să concilieze neoromantismul cu pozitivismul. El susține printre primii o Lebensphilosophie, care generează, la rându-i, o tradiție remarcabilă (Nietzsche, Simmel, Spengler, Spranger, Keyserling), merge în
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
metodologică" la care se referea Blaga în Despre conștiința filozofică (p. 108) și la care ne vom reveni chiar în capitolul de față. 106 L. Blaga, Censura transcendentă în Opere, 8, București, Editura Minerva, 1983, pp. 440-441. 107 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 517. 108 Pentru o expunere mai nuanțată a raportului dintre planul existenței și cel al gândirii, precum și pentru înțelegerea modului în care acestea ajung să se identifice la eleați, redăm o explicație bine articulată a lui Hermann
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
doar discontinuitate, progresul implică și conservare. 160 M. Riedel, op. cit., p. 37. 161 Ibid. 162 Am văzut că în principiu este vorba despre o explicație a posteriori, rezultată în urma unui demers preponderent inductiv. 163 Ibid., p. 39. Făcând distincția între metafizică și știință, Blaga arată că această deosebire "nu ține de dimensiunile ariei tăiate în obiect", ci "de mod și de articulație interioară a construcțiilor". Aici, totul se reduce de fapt la atitudinea față de existență în genere și față de experiența proprie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Blaga arată că această deosebire "nu ține de dimensiunile ariei tăiate în obiect", ci "de mod și de articulație interioară a construcțiilor". Aici, totul se reduce de fapt la atitudinea față de existență în genere și față de experiența proprie în special: metafizica "posedă totdeauna prin natura ei implicațiile unui <<sens>>", în vreme ce știința "e neasemănat mai neutrală" în atitudinea pe care o adoptă (Censura transcendentă, pp. 442-443), adică lipsită de valorizări (vezi I, 2C). La această distincție metodologică se referă și Virgil Drăghici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cazul lui Comte avem de-a face, în fond, cu o recunoaștere a existenței absolutului. Ceea ce neagă Comte spune autorul citat este doar posibilitatea noastră de a cunoaște absolutul, însă aceasta nu înseamnă că nu-i recunoaște, în mod implicit, metafizicii "un obiect real". Admițând incognoscibilul, "pozitivismul formulează o afirmare metafizică pe care nu o justifică. Această afirmare nu reiese din nici o știință particulară, nici nu poate să fie stabilită ca un fapt particular, nu este iarăși nici vreun fapt general
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
din vreun grup de fapte". Autorul trage de aici concluzia că admițând absolutului, "nu putem vorbi despre un fenomenism absolut în cazul filozofiei pozitive" (op. cit., pp. 80-81). Argumentarea lui Antoniade este însă cel puțin problematică, întrucât ne putem întreba: Dacă metafizica pretinde a fi o cunoaștere a absolutului, iar o atare cunoaștere este declarată imposibilă de către pozitiviști, cum se mai poate susține că aceștia îi recunosc metafizicii "un obiect real"? 196 A. Comte, op. cit., p. 277. 197 Th.S. Kuhn apreciază că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
80-81). Argumentarea lui Antoniade este însă cel puțin problematică, întrucât ne putem întreba: Dacă metafizica pretinde a fi o cunoaștere a absolutului, iar o atare cunoaștere este declarată imposibilă de către pozitiviști, cum se mai poate susține că aceștia îi recunosc metafizicii "un obiect real"? 196 A. Comte, op. cit., p. 277. 197 Th.S. Kuhn apreciază că astfel de momente extraordinare sunt "adaosurile-distrugătoare-de-tradiții la activitatea-constrânsă-de-tradiții a științei normale" (Structura revoluțiilor științifice, București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1976, p. 49). Vezi și I, 2
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
devină autonome în raport cu filozofia clasică, înțeleasă ca știință a totalității; ele încearcă să se sistematizeze pe cont propriu, ignorând ostentativ orice model cu pretenții imperiale de universalitate. Ceea ce le imprimă această tendință centrifugă, care le împinge să se desprindă de metafizica tradițională, este tocmai conștiința istorică recent dobândită. Ele își redescoperă propria istorie și încep să-și creeze propria filozofie. b) Accepțiunile termenului Pe lângă această utilizare 8, termenul de Historismus a capătat uneori și alte accepțiuni. Referindu-se la ele, Schnädelbach
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
condiționate spațio-temporal în detrimentul valorilor eterne și unanim recunoscute, iar o ipotetică și mult dorită Mathesis universalis s-a scindat în științe particulare autonome, care din ambiția autojustificării, au căutat să-și creeze, fiecare în parte, propria-i epistemologie. Declinul modelului metafizicii generale a favorizat elaborarea filozofiilor diverselor științe. Scientismul a impus o alunecare spre empirie, fără a impune pretenții axiologice cu putere de generalizare, ci doar, cel mult, de interes "local", menite a îndreptăți o serie de fundamentări teoretice particulare. În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eșecuri" ale filozofiilor anterioare, inclusiv al transcendentalismului kantian -, Dilthey deplânge faptul că nici măcar speculația germană postkantiană 73 nu fost capabilă să găsească "puntea care să conducă de la necesitate, ca fapt al conștiinței noastre, la valabilitate obiectivă". El adaugă că "noua metafizică germană", care pornește de la Kant, "caută zadarnic un drum care să ducă de la corelația conștiinței la înțelegerea faptului că în aceasta ne este dată legătura intimă cu realitatea însăși"74. Socotim că relativizarea apriorismului tradițional reprezintă tocmai încercarea de a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
întemeietorul teoriei relativismului percepțiilor"91; spiritul sceptic al școlii eleate "a transformat școala lui Heraclit [...] într-o arenă a scepticismului" care "a inundat apoi toată știința greacă", până ce aceasta "s-a apropiat astfel de începuturile unei teorii a cunoașterii"92; "metafizica în înțeles mai restrâns" s-a născut nu o dată cu Aristotel, care a impus termenul, ci cu Heraclit și Parmenide, adică în secolul în care s-a înregistrat "cel mai mare progres al inteligenței umane"93; Pyrrhon "constată liniștit" că nici
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în înțeles mai restrâns" s-a născut nu o dată cu Aristotel, care a impus termenul, ci cu Heraclit și Parmenide, adică în secolul în care s-a înregistrat "cel mai mare progres al inteligenței umane"93; Pyrrhon "constată liniștit" că nici metafizica, nici cunoașterea pozitivă nu dețin "adevărul obiectiv"94; dreptul natural, "oricât de paradoxal sună, nu este făcut, ci descoperit" încă din antichitate 95; "metafizica formelor substanțiale" începe cu Platon, care continuă în mod conștient ceea ce limba a început doar intuitiv
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]