3,535 matches
-
politic (cum Însuși Mircea Snegur, fost președine al Republicii Moldova, a recunoscut o), iar nu o realitate lingvistică, În felul acesta luînd atitudine și Împotriva folosirii limbii ruse, limbă purtătoare a unei mari culturi, dar În Republica Moldova limbă a unei populații minoritare, drept limbă de circulație, care subminează statutul de limbă oficială al limbii moldovenești. Așa ajung naționaliști cei care atrag atenția asupra jocului autorităților ucrainene, care au preluat teza Împărțirii românilor, din punct de vedere etnic și lingvistic, după provincii, cultivînd
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de la Suceava. Obiectivele majore Înscrise În programul Anului European al Limbilor erau: salvagardarea patrimoniului comun al popoarelor Europei, limbile naționale; Învățarea limbilor europene, fie ele de circulație largă sau limitată, pentru eliminarea frontierelor lingvistice; protejarea și cultivarea limbilor regionale și minoritare, multe dintre ele amenințate cu dispariția. S-a scris foarte mult despre rolul limbilor materne În dezvoltarea comunităților lingvistice. Românii știu, poate mai bine decît alte popoare, ce Înseamnă să-și apere limba, nu În sensul respingerii ideii de a
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de o parte că, în sistemul atitudinal al individului, atitudini diferite au funcții diferite, dar, pe de altă parte, și că una și aceeași atitudine servește concomitent mai multor funcții. De exemplu, a manifesta o atitudine negativă față de un grup minoritar poate însemna că arăt cine sunt eu (funcția expresivă), obținând în același timp aprobarea grupului din care fac parte, și sunt eventual și recomandat direct (funcția de adaptare, identificare și solidaritate și cea utilitarist-personală). 2) După cum am sugerat prin expresia
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
majoritate cu două treimi. Cercetările arată, totodată, că în viața reală a grupurilor o pondere însemnată o are și regula învingerii adevărului, prin care, folosindu-se persuasiunea, argumentarea rațională ajunge să câștige o opinie, chiar dacă aceasta a fost la început minoritară. De subliniat că respectiva regulă nu trebuie confundată cu impunerea, prin amenințări sau mecanisme autoritare (așa cum se întâmpla în societățile totalitare), a unor decizii, care sunt doar formal colective. Se înțelege că o regulă sau alta depinde în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
neimplicarea într-o identitate sau alta nu înseamnă cu necesitate marginalizare, ci pur și simplu că identitatea etnică nu are la unii dintre indivizi mare relevanță în economia identității de sine. Putem lesne deduce că modalitatea de raportare la identitatea minoritară sau cea majoritară are consecințe pe diverse planuri: în relațiile cu membrii grupului de proveniență, în adaptare și aculturație, în stima de sine și diferite genuri de heteroși autoatribuire. S-a constatat, de pildă, așa cum era de așteptat, că refugiații
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și etnie, care consideră că e mai productiv a aborda respectiva problemă ca pe un proces evolutiv ce parcurge mai multe etape (Helms, 1990, apud Simons et al., 1994) sau stadii: 1) Stadiul preconfruntării este cel în care membrii etniei minoritare acceptă necritic valorile, atitudinile, stilurile de viață ale grupului majoritar. Eventualele semne exterioare ce nu pot fi camuflate, culoarea pielii, spre pildă, constituie la aceștia un motiv de îngrijorare și stres. 2) Stadiul confruntării este cel în care, fie datorită
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
culoarea pielii, spre pildă, constituie la aceștia un motiv de îngrijorare și stres. 2) Stadiul confruntării este cel în care, fie datorită unui eveniment de rezonanță (moartea lui Martin Luther King, de exemplu), fie acumulărilor de episoade experiențiale discriminative, indivizii minoritari își dau seama că nu vor deveni niciodată membri deplini ai curentului cultural dominant. Ei încep să se îndoiască de valoarea multor idei, comportamente, habitudini ale grupului majoritar. În această etapă există o oarecare confuzie în identitatea de sine, indivizii
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
își dau seama că nu vor deveni niciodată membri deplini ai curentului cultural dominant. Ei încep să se îndoiască de valoarea multor idei, comportamente, habitudini ale grupului majoritar. În această etapă există o oarecare confuzie în identitatea de sine, indivizii minoritari vrând să-și dezvolte identitatea etnică proprie, dar neștiind bine cum să o facă. 3) Stadiul numit imersiune/emersiune răspunde tocmai nevoii de a-și găsi identitatea de sine și prin identitatea etnică a grupului de proveniență. La începutul acestui
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
capătă un conținut mai bogat și crește în intensitate în stadiul autonomiei. Acum indivizii albi devin multiculturaliști convinși, identitatea lor etnică este nonrasistă și se încearcă abolirea oricărei forme de agresiune și discriminare. Între stadiile menționate, atât în cazul grupurilor minoritare, cât și al celui majoritar, nu există, desigur, granițe bine delimitate, ele întrepătrunzându-se pe suprafețe întinse. De asemenea, nu toți indivizii, poate nici o majoritate semnificativă, nu parcurg totalitatea stadiilor. Depinde extrem de mult și de socializarea primară. Pot exista printre
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
se pot înscrie necritic în cultura majoritară sau pot păstra o identitate separată. Între modelul tipologic și cel stadial se pot găsi asemănări și complementarități, cititorul putând identifica și altele decât cele expuse mai sus. Dacă ne referim la condiția minoritară etnică văzută ca entitate colectivă, păstrarea identității ei depinde, desigur, în primul rând de dorința și voința de a o păstra. Dar, pentru psihosociologi și sociologi, chiar aceste date subiective sunt determinate de o serie de factori exteriori, mai precis
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
competență (informații, cultură, politică, subtilitate și claritate în gândire) mult sporit comparativ cu masa mare de oameni. Deopotrivă în formula directă și în cea reprezentativă, o dificultate teoretică, dar mai cu seamă practică, este legată de raportul opinii majoritare - opinii minoritare. Așa cum am arătat, deși opinia publică se definește mai degrabă ca un diapazon larg de păreri decât ca opinie majoritară, luarea de decizii înseamnă de regulă, până la urmă, reducerea complexității de puncte de vedere la răspunsuri de „da” și „nu
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
îl poate juca personalitatea liderilor și formatorilor de opinie, mass-media influențează semnificativ opiniile marelui public și prin alte mecanisme. Dintre acestea, notabile sunt (Chelcea, 2002): 1) Teoria „spirala tăcerii”, formulată de cercetătoarea germană E. Noelle-Neumann (1980/1984), asertează că opiniile minoritare dintr-o societate tind să se alinieze celor majoritare, făcute publice prin mass-media, sau, în tot cazul, să nu se facă auzite. În concepția autoarei, fostă directoare a Institutului de Demoscopie din R.F. Germană, publicarea rezultatelor la diferite sondaje constituie
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și sunt citați și mai mult, în vreme ce alții, care au intrat în „spirala tăcerii”, rămân cvasinecunoscuți.) În concepția autoarei teoriei „spirala tăcerii”, există un factor care ar putea contrabalansa determinarea mass-media, și anume rețeaua interpersonală din interiorul grupului cu opinie minoritară. După cum vedem, suntem astfel la intersecție cu teoria curgerii informației în două trepte și, mai ales, cu cea a capitalului social, a potențialului de solidaritate și afirmare socială a grupurilor minoritare. De altfel, nu trebuie uitat că teoria „spirala tăcerii
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
și anume rețeaua interpersonală din interiorul grupului cu opinie minoritară. După cum vedem, suntem astfel la intersecție cu teoria curgerii informației în două trepte și, mai ales, cu cea a capitalului social, a potențialului de solidaritate și afirmare socială a grupurilor minoritare. De altfel, nu trebuie uitat că teoria „spirala tăcerii” a fost elaborată și consacrată în anii ’70-’80; or, de atunci, lumea a evoluat în sensul încurajării diversificării socioculturale și a exprimării opiniilor neconsensuale cu ale majorității. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
a exprimării opiniilor neconsensuale cu ale majorității. Pe de altă parte, în orice vremuri istorice, și cu atât mai apăsat în cele modern-democratice, constatarea unui curent majoritar a avut ca reacție nu doar renunțarea sau tăcerea, ci și activarea poziției minoritare. Mai trebuie luat în seamă, apoi, faptul că „tăcerea” poate fi strategică, evitând riscuri și costuri prezente și așteptând ocazii prielnice de viitor. 2) Efectul „încadrării” (framing) este unul foarte solicitat în psihosociologia americană, în psihologie în general. El desemnează
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
etnică sau, mai blînd, de discriminare a minorității rrome. Că întreaga etnie este considerată infractoare reiese și din apelativele cu care autoritățile se adresează deținuților: "băi țigane", "mișcă țigane", "cioroiule", "coloratule" etc. Deși reprobabilă, centrarea excesivă pe delincvența unei etnii minoritare este întîlnită și în alte țări. În Statele Unite ale Americii sînt mult mai dur sancționate infracțiunile negrilor, hispanicilor și asiaticilor, decît cele ale albilor. În Franța și Germania există o numeroasă populație turcă și arabă încarcerată, în Spania o populație
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
rezerve că problematica prezentei lucrări nu este nouă. Printre lucrările de referință în domeniu amintim doar pe cele mai reprezentative. Aspectele teoretice, utilitatea și obiectivele situațiilor financiare consolidate au fost abordate încă din anul 1953 de Simons, iar problematica intereselor minoritare a fost abordată de Sapienza în anul 1960. Spiller, în anul 1962, și Perry, în anul 1963, tratează problematica tehnicilor de consolidare, concluzionând necesitatea eliminării operațiunilor intragrup. Contribuții substanțiale privind situațiile financiare consolidate au fost aduse ulterior și de Walker
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
vot în adunarea generală a unei alte societăți (deci nu avem controlul exclusiv de drept), însă are puterea de a dirija politicile financiare și operaționale ale acesteia; control exclusiv de fapt - apare în situația când societateamamă dispune de un procent minoritar semnificativ de drepturi de vot (sub 50% din totalul drepturilor de vot), iar celelalte drepturi de vot (până la 100%) sunt dispersate, iar deținătorii lor nu s-au organizat în așa fel încât să exercite împreună mai multe drepturi de vot
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
drepturi de vot (sub 50% din totalul drepturilor de vot), iar celelalte drepturi de vot (până la 100%) sunt dispersate, iar deținătorii lor nu s-au organizat în așa fel încât să exercite împreună mai multe drepturi de vot decât deținătorul minoritar semnificativ; există un acord cu alți investitori, în urma căruia societatea-mamă posedă peste jumătate din drepturile de vot; societatea-mamă deține puterea de a numi sau revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație sau ai organului de conducere echivalent sau poate reuni majoritatea
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
limitat de asociați sau acționari între care se împarte controlul; împărțirea controlului înseamnă că nici un asociat sau acționar nu este capabil să exercite un control exclusiv singur. În cazul existenței controlului comun nu este exclusă existența unor asociați sau acționari minoritari, care să nu participe la controlul comun și existența acordului contractual în care sunt prevăzute exercitarea controlului comun asupra politicii economice, financiare și operaționale a societății guvernate în comun și deciziile esențiale necesare realizării obiectivelor societății, guvernate în comun, aceste
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
consolidés Normes IFRS, Editura Dunod, Paris, p. 8. footnote>. În primul rând, face posibilă participarea unor investitori pentru a finanța o afacere, fără a fi nevoie să împartă controlul la nivelul capitalului investit. Figura 1.1 ilustrează cazul unei participații minoritare. Societatea-mamă (SM) are două filiale F1 și F2. F1 este deținută 100% de SM, are o cifră de afaceri stabilă și o bună rentabilitate. Societatea-mamă dorește să investească într-o activitate și creează pentru aceasta filiala F2. Pentru finanțarea acestei
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
de afaceri stabilă și o bună rentabilitate. Societatea-mamă dorește să investească într-o activitate și creează pentru aceasta filiala F2. Pentru finanțarea acestei noi investiții, societatea-mamă se asociază cu alți investitori care vor deține 49% din acțiuni. Prin participarea acționarilor minoritari în F2, societatea-mamă își realizează proiectul limitând atât aportul său de capital, cât și riscurile de acționariat. Ea limitează partajul controlului și beneficiile societății F2, în schimb continuă să dețină controlul asupra lui F1. Această organizație permite unui acționar să
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
acționariat. Ea limitează partajul controlului și beneficiile societății F2, în schimb continuă să dețină controlul asupra lui F1. Această organizație permite unui acționar să-și păstreze controlul asupra activităților sale, chiar și favorizând majorarea aportului de capital provenit de la acționarii minoritari. Societatea-mamă, așa-numitul holding principal, creează unul sau mai multe niveluri de filiale holding și face posibilă participarea la fiecare nivel a unor acționari minoritari diferiți. Grație graficului reprezentat în figura 1.2, societatea mamă controlează filiala 2 care are
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
păstreze controlul asupra activităților sale, chiar și favorizând majorarea aportului de capital provenit de la acționarii minoritari. Societatea-mamă, așa-numitul holding principal, creează unul sau mai multe niveluri de filiale holding și face posibilă participarea la fiecare nivel a unor acționari minoritari diferiți. Grație graficului reprezentat în figura 1.2, societatea mamă controlează filiala 2 care are un capital de 2000 u.m. cu un aport de capital de numai 520 u.m. Societatea-mamă controlează deciziile la fiecare nivel de participare, grație majorității drepturilor
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]
-
2, societatea mamă controlează filiala 2 care are un capital de 2000 u.m. cu un aport de capital de numai 520 u.m. Societatea-mamă controlează deciziile la fiecare nivel de participare, grație majorității drepturilor de vot. Acest grafic presupune că acționarii minoritari acceptă să investească de manieră semnificativă în filialele F1 și F2 fără a putea exercita controlul asupra lor. Ei o fac dacă au încredere în acționarul care controlează holdingul principal și dacă perspectivele rezultatelor holdingului constituie motivația lor principală. Un
PERFORMANŢA GRUPURILOR.Modele de analiză by Ioana VIAŞU () [Corola-publishinghouse/Science/201_a_434]