3,813 matches
-
repet nu evenimentele exterioare sunt de vină pentru suferința noastră, pentru starea în care ne aflăm ci doar noi. De noi depinde dacă acceptăm să trăim o viață de suferință, sau să ne bucurăm de prezent și de toate lucrurile minunate pe care ni le oferă Creatorul, zilnic. În procesul schimbării, în procesul lucrului pentru crearea zilei așa cum ne-o dorim ne sunt de ajutor câteva unelte: 1. Formează-ți noi obișnuințe Îți poți crea după Niculina Gheorghiță „rețele neuronale noi
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
cărțile. El a făcut toate chipurile ca să joace cu dânsa. El avea noroc și se făcea că nu câștigă, tot ei să-i dee, că nu mai putea de dragă ce-i era. Acu ea, văzând atâția bani, s-o minunat ș-o zis așa tătîni-său: 346 {EminescuOpVI 347} - Hai, tată, să-l poftim pe ista la noi (știi, or de-a noastre or de-a D-lor voastre, care vre să scurgă tot la parale, trage or pe cine). Acu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-o noapte. El numa atunci s-a săturat, da pîn-în ziuă a și crăpat. Da el a mâncat așa cu lăcomie, încît și păreții hambarului i-o ros. Și s-o minunat Împăratul de-atîta putere. - Dacă mi-i be câte fântâne (se află la Curte) de apă, eu ți-oi da fata. El chiamă pe istlalt frate de cruce, care nu se mai sătura de apă, ș-o băut, da o fântână
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
înseamnă foarte mult. Azi face parastas pentru foștii vecini. Firește, m-a invitat la ceremonie. Înțelegeți? Mi se pare că asta numiți dumneavoastră umor negru. N-aveam de gând să vin, dar am ținut s-o cunoașteți. E un prilej minunat pentru ea de-a evolua cu toate pânzele sus. ― Devin din ce în ce mai curios. ― Aveți și de ce, vă asigur. * Melania Lupu întoarse încet capul. Lângă picioare avea o sacoșă cu sticle de vin, pânză și pahare din plastic. "E chiar domnul maior
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Fii atent! Avem de străbătut exact 55 de metri. Pe urmă spargem din nou canalul, săpăm aproximativ 40 de cm și ajungem în subsolul muzeului. Cel puțin așa sper. Trebuie să luăm cu noi târnăcopul și o lopată. Dascălu se minună. ― Săpăm stând în coate? ― Asta-i piesa! Îl bătu, zâmbind, pe obraz: Ne descurcăm noi, ai să vezi. ― Sînteți niște proști! Dacă-mi spuneați, făceam rost de dinamită. ― Și aruncai în aer un cartier întreg. Las-o baltă! Hai să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
La 17 ani îl cunoscuse pe Carlo. Din cauza lui intrase în bandă. Ce ciudat! Debutase în Italia, iar cariera lui se sfârșise tot acolo... Ceva perfect rotund, ca un cerc. Simți o dorință sfâșietoare să vadă din nou țara aceea minunată cu portocale roșii, cu trotuare murdare, cu femei grase și oameni gălăgioși, cu vinuri ușoare și galbene, grele și uleioase, cu soare și cu cer mult, imens care nu semăna cu nici un altul. " Aș vrea să mor acolo... Nu doresc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
bătrânei. Melania ridică motanul în poală. Obrazul i se limpezi dintr-o dată. Ochii îi alunecară peste creștetul cârnului. Povestea în șoaptă, făcând abstracție de Ioniță, de Florence și de Șerbănică care o ascultau cu fețe livide, de strigoi. ― "... o grădină minunată cu copaci și flori și fructe de aur. Și păsări cu ciocul de mărgean, cu ochi verzi de smarald și aripile bătute în nestemate, și fluturi albaștri... ― Și fluturi albaștri... suflă fermecat Dascălu. Inginerul își făcu semnul crucii: Dacă aș
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Îi stătea bine baticul roșu petrecut pe după gât și legat la ceafă. O modă lansată, în anii aceia, de Michele Morgan. Prin geamul scund se vedea câmpul, ici-colo, risipite, coșmerlii care scoteau câte o ață de fum... ― Într-adevăr, e minunat... ― Ce-i cu Valerica Scurtu? întrebă în șoaptă locotenentul. Cristescu îl privi obosit: ― Bănuiesc că a fost asasinată. ― Asasinată?! ― Ca și Panaitescu. Ai ordinul de percheziție? ― Da. ― Scotocește toată casa... Deși cred că e inutil. ― De ce? Azimioară scruta uluit chipul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
separă de o masă unde ședeau vreo zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall! ― Ce e? Apăru imediat ofițerul care trebuia să ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru uimit cînd văzu cine e. Hedrock se minună observînd că urletul lui redusese întreaga sufragerie la tăcere. La toate mesele oamenii încetaseră să mai mănînce, își întrerupseseră conversațiile particulare și-și ațintiseră privirile asupra mesei imperiale și asupra lui. Conștient de faptul că și-a sporit auditoriul, Hedrock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
morților, și viața veșnică. Amin. Datorită faptului, că noi credem într-un Dumnezeu în trei Persoane, profesiunea de credință conține trei părți; ele vorbesc despre Tatăl, despre Fiul și despre Duhul Sfânt. 1. Cred în Dumnezeu Tatăl Viața poate fi minunată. Ne bucurăm la vederea unui apus splendid. Cât de bună este o gură de apă proaspătă, atunci când ne este sete, sau o bucată de pâine, atunci când ne este foame! Nu este la întâmplare faptul că suntem sănătoși. Nu este la
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
decât de tulburare. În societatea de masă în care trăim, nu este oare binevenit să ascultăm un cuvânt care ne este adresat personal? Într-o epocă în care atât de multe întâlniri personale sunt falimentare și fără speranță, nu este minunat să experimentăm prin spovadă o întâlnire sfântă și sfințitoare? 5. Ungerea bolnavilor O boală gravă poate să lovească profund ființa omenească. Aceasta putem s-o experimentăm în mod direct, sau prin cineva care ne este apropiat. În caz de boală
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la purtare". Noroc că tata nu mă mai căuta deloc. Ar fi căscat ochii mari și m-ar fi dat de gol. Mi s-a permis să ies
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ca să nu-l deranjez, am încercat să mă ridic și am constatat cu groază că nu mă puteam desprinde. El râse. 21 Când m-am trezit, era spre amiază. Afară soarele strălucea puternic, incendiindu-mi fereastra. "O baie ar fi minunată acum, mi-am zis, apa trebuie să fie foarte caldă". Apoi mi-am amintit de sala cu oglinzi. M-am întins la loc în pat și mi-am aprins o țigară. De pe coridor se auzeau pași; în general pași obosiți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
II-lea le-a numit „Grădină a Maicii Domnului”. Nici un moment nu am uitat că toate generațiile de evrei a căror existență s-a săvârșit pe aceleași meleaguri au fost înaintași ai mei și că port aceeași profundă dragoste acelei minunate „grădini” în care am venit pe lume, unde am învățat a citi și a scrie, a iubi și a mă bucura. Doamnelor și domnilor, primiți încă o dată mulțumirile mele venite din adâncul inimii pentru „Academia Bârlădeană”, pentru ceea ce faceți, ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
strada Mutannabi, așteptând să vină obiectele la el - și, slavă lui Allah, soseau fără întrerupere - iar apoi le dădea mai departe printr-unul din numeroșii băieți care răsăriseră ca șobolanii din canalizare, în momentul în care căzuse Saddam. Mahmud se minuna de înmulțirea bruscă a acestor adolescenți întreprinzători. Nu plănuise nimeni asta; nici măcar nu discutase nimeni asta. Nu fusese nimeni instruit în privința asta; nu existase nici un zvon că se vor putea face bani din ziua în care știți-voi-cine va dispărea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
văd că mi-ai trimis cel puțin... —Douăzeci, Henry. Fix douăzeci. Da, douăzeci sunt. Chiar așa. Și, prietene, brățările sunt deosebit de încântătoare, nu crezi? Nu-ți aduc aminte, poate, de frunzele din copaci primăvara? Henry nu putea decât să se minuneze în fața ingeniozității acestora. Erau admirabil executate. Jaafar se autodepășise. Înțelesese oportunitatea din 2003, așteptase momentul și apoi găsise o ascuzătoare impecabilă. Henry se simți onorat să ia parte la asta. În ziua următoare stabili o întâlnire cu prietenul său, Ernest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ar trebui să fie o alee de campus. În fața ei era o rampă cu niște cuvinte înscrise pe ea, care deveneau lizibile doar dacă te apropiai. Bine ați venit la facultatea de Studii asupra Orientului Mijlociu. O luă în sus, minunându-se de schimbarea de perspectivă pe măsură ce urca. În hol erau imagini care se roteau când apăsa pe butoanele cu săgeți. Zări un birou de recepție și, la nivelul umărului, o serie de indicatoare. Maggie se luă după cel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să te reclam, domnule. — Mi-a trebuit mai mult de o oră ca să o fac. Și acum uite cum arată. — Vreau șunca mea de Paști, se rățoi domnișoara Trixie. Și unde-i curcanul pentru Ziua Recunoștinței? Am lăsat o slujbă minunată de casieră la un cinematograf ca să vin să lucrez pentru firma asta. O să mă țineți aici până am să mor? Trebuie să spun că angajații nu-s bine tratați la voi. Mă pensionez chiar acum. De ce nu te duci să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
cu care să scrie Dumnezeu și Afacerile. Ignatius le avea pregătite și începu să le lipească în partea de jos a crucii. După ce aplică și inscripția, făcu un pas înapoi și îi spuse domnișoarei Trixie: — E gata. — O, Gloria, e minunată, îl lăudă sincer domnișoara Trixie. Ia privește la ea, Gomez. — E foarte frumoasă, spuse domnul Gonzalez, privind crucea cu ochi obosiți. — Și acum registrele, spuse Ignatius aferat. Și apoi mă duc în fabrică. Nu pot tolera nedreptățile sociale. — Da, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
June Wyman. Și ea-i drăguță. — Și ea-i bună. Mi-amintesc filmu’ unde a jucat-o pe bleaga aia care se lasă violată. — Doamne, bine că nu m-am dus și eu să-l văd. — Cum? Da’ a fost minunat, fetițo. Foarte dramatic. Pricepi? Să fi văzut ce faț-avea săraca fată când a violat-o! N-am să uit niciodată. — Mai vrea cineva cafea? întrebă domnul Robichaux. — Mda, mai dă un pic aici, Claude, spuse Santa, împăturind ziarul și aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Boetius îți va demonstra că a te strădui nu are până la urmă nici un rost, că trebuie să înveți să accepți. Întreab-o pe domnișoara O’Hara despre el. — Da’ ție ț-ar place să fii vagabont juma’ din timp? — Ar fi minunat! Eu însumi am fost un timp vagabond. Eram fericit. De ce nu sunt eu în locul tău? M-aș urni din cameră doar o dată pe lună să caut în cutia poștală cecul de șomer. Fii conștient de norocul pe care îl ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
bani ai adus azi? Un sfert de dolar? țipă doamna Reilly. Sări de pe scaun și băgând mâna într-unul dintre buzunarele halatului scoase afară ilustrata lucitoare. Ignatius! — Dă-mi-o imediat înapoi, tună Ignatius. Cum îndrăznești să mânjești imaginea aceasta minunată cu mâinile tale de precupeață? Doamna Reilly mai aruncă o privire spre ilustrată și apoi închise ochii. De sub pleoapele plecate lunecă o lacrimă. — Am știut de când te-ai apucat să vinzi cârnați c-ai să te-nhăitezi cu oameni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lucru. — Mamă Doamne, spuse Ignatius. Termină cu obscenitățile astea dezgustătoare. — Mai mulți dintre ei vor fi pe de-a-ntregul ruinați după seara asta. Va urma un exod în masă spre Mexico City mâine dimineață. Dar Mexico City e atât de minunat de sălbatic! — Sper din tot sufletul că nimeni dintre cei prezenți nu a încercat să strecoare vreo instigare la război. — Nici pomeneală de așa ceva. Sunt bucuros să aud acest lucru. Dumnezeu știe ce opoziție va trebui să înfruntăm chiar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pong, sau orice fac ei în micile lor case, ar putea să se lege unul pe altul în lanțuri pentru un timp. Toți ar fi încântați. Soțiile ar spune: „Soțul meu m-a pus în lanțuri noaptea trecută. A fost minunat! Soțul tău ți-a mai făcut așa ceva în ultimul timp?“ Și copiii s-ar grăbi să vină de la școală acasă, la mamele lor, care i-ar aștepta ca să-i pună în lanțuri. I-ar ajuta pe copii să-și dezvolte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
locu’ mutrei alea grase? Oare ce-o să se-ntâmple cu unu’ ca el? * Domnul Levy se așeză pe divanul galben și despături ziarul care era distribuit pe coastă, în fiecare dimineață, pentru cei care plăteau un abonament mai mare. Era minunat să aibă divanul numai pentru el, dar dispariția domnișoarei Trixie nu era de ajuns ca să-i însenineze spiritul. Nu închisese un ochi toată noaptea. Doamna Levy era pe planșeta ei de gimnastică, tratându-și grăsimea cu câteva salturi matinale. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]