2,689 matches
-
vreun fel, la cinci metri adâncime. După ce se văzură pe uscat, ridicară canoea și o ascunseră într-un desiș, într-o groapă puțin adâncă, unde aceasta să fie protejată de uragan și, odată sfârșita această treabă, isi căutară adăpost în minusculă peșteră în care Roonuí-Roonuí și cu iscoadele lui se ascunseseră în cele două zile anterioare. —Bine! semnala atunci Căpetenia Războinicilor, care preluase conducerea grupului. Ceea ce contează acum este să ne odihnim, căci mâine vom avea o zi foarte grea. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
galeriilor cu un strat calcaros rezistent, ceea ce le transformă în tuburi perfecte și indestructibile, prin care pătrundea apă. Această îmbiba lemnul, înmuindu-l, pentru că viermele să poată înainta mai departe, învârtindu-și întruna capul, care era prevăzut cu doi dinți minusculi, dar extrem de duri. Capacitatea de distrugere a Teredo navalis din Pacificul Ecuatorial o depășește cu mult pe cea a Teredo megolara sau a Teredo norvegica din apele reci, iar viteza lui de creștere, până ajunge la mărimea unui deget mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
altul, de la cel mai banal până la cel mai de preț, o adevărată comoară pentru colecționarul cel mai exigent. Se întinse pe creangă și privi în sus. Uneori, coborau și de la optzeci de metri, dintre cele mai înalte crengi, precum acvilele minuscule năpustindu-se într-o clipită asupra unei flori strălucitoare. Alții prindeau viață în umbrele pădurii, nehotărâți în zborul lor bezmetic, ezitând în alegerea florii pe placul lor. Cei mai mulți se iveau pe neașteptate, născuți parcă din pământ, sorbind acolo unde cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
liniștea lagunei și se amuză să studieze strădaniile unei furnici isula de a găsi o cale să traverseze un firicel de apă. Până la urmă, insecta se cățără pe un fir subțire de iarbă pe care briza îl apleca peste cursul minuscul și se lăsă să cadă de cealaltă parte. Își continuă drumul: neobosita ei explorare în căutare de hrană. — Și la întoarcere...? o întrebă el cu voce joasă. Cum o să te descurci dacă vântul nu te mai ajută să apleci firul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și lăsă să-i scape o lungă și armonioasă bășină presărată cu tonalități romantice, căreia îi răspunse o altă bășină, de data asta pe un ton ascuțit, izbucnită din desișul adânc al mangrovelor. Silueta cenușie cu corp lătăreț și cap minuscul a „trompetistului“ se îndepărtă domol în direcția aceea și deodată un duet de pârțuri căpătă caracterul unei autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină și lăsă, la rândul lui, să-i scape un bubuit ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
apoi, un negru pe jumătate gol agitând o pușcă; în spate, o încărcătură mare acoperită cu niște prelate murdare și, în sfârșit, doi bărbați, dintre care ultimul mânuia cu îndemânare un motor ruginit, „în afara bordului“. Se îndreptară direct spre plaja minusculă ce servea drept debarcader pentru colibă. Se auziră limpede vocile lor aspre și hohotul pițigăiat al negrului. Cârmaciul opri motorul, lăsă ca avântul să ducă prova ambarcațiunii până pe mal și îi strigă scurt tipului cu pușca să sară pe pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vocabular. Medicii i-au cerut să înceteze să o mai vadă. Prezența ei îi provoca crize de mânie în care încerca să se sinucidă, numai la gândul că o posedase. Apoi, a devenit o umbră tristă, singura ocupantă a unei minuscule celule din Ospiciul de Stat, o fantomă în carne și oase care i-o amintea vag pe Lola care a fost odată. Bărbatul a anihilat femeia care îl dominase timp de douăzeci și doi de ani; masculul a distrus femela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îi mai trebuiau o sută de dolari ca să acopere datoria! Pe vremea aceea, părea o problemă atât de gravă! Și ce ușor era să semnezi o notă de plată când nu aveai bani! Apoi, de a doua zi, un viermișor minuscul începea să ia naștere înăuntru, să îl îngrijoreze cu gândul că trebuia să plătească la sfârșitul lunii și, pe măsură ce treceau zilele, viermele creștea până devenea o gigantică anaconda care îl sufoca, răpindu-i somnul și pofta de mâncare, și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
capăt la celălalt; de la poalele Anzilor la coastele Atlanticului. Se opri câteva clipe ca să-și smulgă un fir lung de păr negru care îi ieșea dintr-o nară a nasului său ascuțit. Reuși la a treia încercare, își șterse o minusculă lacrimă de durere care îi izbucnise și continuă: — Yubani-i sunt un trib temut și respectat. Poate cel mai renumit de pe acest mal al Marelui Fluviu. Dacă se ridică la arme, alte triburi le vor urma exemplul - mișcă din cap, profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
puțin. Râul va fi mai lat, va ajunge chiar să se piardă din vedere malul opus, dar acel mal va fi mereu identic cu sine însuși, o armată de copaci înalți răsărind la malul apei, lăsând din loc în loc o minusculă plajă cu nisip, cu nămol sau cu pietricele rotunde; o lume sută la sută vegetală, în care nici cel mai studios botanist nu ar fi în stare să recunoască și să clasifice nici un sfert din aceste plante. Verde, verde, verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pe sfântul căruia îi purta numele. În „Piață“, se înălțau palatul guvernatorului, Primăria, Comandamentul militar, singura biserică din sat, singurul cinematograf, singurul „hotel“ și chiar singurul magazin care merita un asemenea nume. La capătul dinspre Sud-Est se ivea „portul“, o minusculă ansă a râului, din nisip pestilențial din pricina gunoaielor, în care se împotmoleau, prin forța brațelor și a bețelor unse cu seu, ambarcațiunile și barcazele care îndrăzneau să navigheze pe râul San Pedro. Din „port“, un cablu gros de oțel, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
era ținut de un metis cu mutra acră și uniformă albastră, care purta pe haină un mic ecuson pe care scria „Manager“, deși funcțiile lui mergeau de la recepționer, la hamal, trecând prin camerist, casier și administrator. Odăile erau întunecoase și minuscule, fără o altă ventilare, decât niște ferestruici înalte ce dădeau spre piață sau spre râu, și nici alte mobile, decât un pat vechi de fier, o noptieră rablagită și o oală de noapte ciobită și gălbuie. Hainele se atârnau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum volumul radioului. Zâmbi amintindu-și scena. A lăsat-o pe Lola cu vorba în gură, s-a ridicat nepăsător, a ajuns până la vilegiaturist, a apucat radioul minuscul și l-a aruncat în apă, cum făcea când era copil cu pietrele foarte plate, reușind să le facă să sară de mai multe ori pe suprafața liniștită înainte de a se scufunda definitiv. A fost un spectacol ciudat. La primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
fond verde, iar sinuoasa și strălucitoarea panglică a râului San Pedro rămase în urmă, în vreme ce botul turtit lua înălțime și se îndrepta spre culmile cordilierei Anzilor, zimțată precum dinții de câine, pe cerul furios de un albastru-indigo. Privi rotirea elicelor, minuscula dâră de ulei ce se prelingea printre îmbinările aripii și, mai departe, monotonia obsedantă a selvei, în care verdele era stăpânul absolut, în care nu mai exista nimic altceva decât verdele și nici nu va mai exista atât timp cât locul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
opt ani, Santa Cruz trecuse de la o capitală mică, având un aer provincial, la urbea modernă cu dezvoltare nestăvilită, înțesată de mii de mașini care nu găseau cum să scape din capcana în care se transformaseră străzile înguste și piețele minuscule ale orașului colonial și retras de lume Santa Cruz. Doar marele Bulevard al Republicii, de la Nord la Sud, și Bulevardul Libertador, de la Est la Vest, se deschideau ca niște artere gândite pentru trafic, dar deja după doi ani de la inaugurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu poate adormi. Toate aceste clădiri trebuie că sunt pline de oameni cu griji, cu teama că răsare soarele, că începe o nouă zi.“ Privi cu atenție fațada cenușie a unui bloc mare de locuințe cu ferestre mici și balcoane minuscule. Acolo, trebuie că se înghesuiau peste o mie de familii, suportându-și unii altora țipete, mirosuri și proastă dispoziție, și multe dintre ele vor trăi cu permanenta neliniște că, într-o zi, vor fi dați afară în stradă. Mii... Mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
de băiat, părăsit într-un colț al marii biblioteci publice, citindu-I pe Stevenson și pe Melville, visând-o pe Moby Dick sau Comoara din insulă. Se gândi apoi la Lola și la singurătatea lui de bărbat, închis în biroul minuscul, umplând pagini de rapoarte și de lucrări, apropiindu-se la amiază de fereastră ca să întrezărească raza de soare ce lumina uneori zidul din față. Și singurătatea lui de soț. Cea mai îngrozitoare, mai absurdă și mai dureroasă, pentru că a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și Președintelui. — O să aibă probleme... Zâmbi: — Da. Probabil. Dar nu-i pasă. Soarta jurnaliștilor este să aibă probleme... José Correcaminos medită. Învârtea în mână o rămurică, o rupse în două, de mai multe ori, până când o reduse la niște așchii minuscule. În sfârșit, ridică din umeri. Nu mă deranjează să vină, dacă nu e bolnav. Știi tu: guturai, gripă, pojar. Dar nu pot hotărî de unul singur. Va trebui să aștepte până când se întorc războinicii, se reunește consiliul și își spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
incapabili să înțeleagă că singurul mod pe care îl aveau de a pierde acel război era să atace pe față. Ocrotiți de desișuri, sarbacanele și curara ar fi pricinuit ravagii printre muncitori și soldați și, totuși, erau acolo, ghemuiți sub minusculele colibe pe care și le construiseră ca să se apere de Taré ale nopții, hotărâți să se arunce în moarte de îndată ce își va face apariția Intié al zilei. Începea să creadă că Planchart era mai viclean decât părea la început. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mitraliere. Trecuseră patru sute cincizeci de ani de când Francisco de Orellana a trecut prin acele ținuturi, dar războiul continua să fie același. Simți că yubani-i începeau să se miște. De parcă un ceas interior i-ar fi trezit la unison, ieșiră din minusculele lor refugii și își luară armele ca să dispară în desișuri. José Correcaminos se așeză pe vine lângă el. — În curând se va crăpa de ziuă - spuse el. — Să mergem acolo...! Se ridică în picioare și înaintă până la pachetul ghemuit care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o mare nedumerire tuturor celor care ar fi asistat la scenă: Pe unde au băgat-o în casă?! Sau s-a îngrășat după ce a intrat? Nimeni n-ar fi acceptat că doamna Mardare ar mai putea ieși pe ușa aceea minusculă de la intrare. Din ușă, corpolenta doamnă, oarecum mirată, îl întreabă din ochi pe omuleț. Mă duc după crengi în pădure... Pe vremea asta, dom' Niculiță? Noaptea pe fulgerătură, atuncea caii se fură. Niculiță face din ochi, dar gestul său pișicher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
soarele dădea să se culce, obosit de încă o zi de muncă și noi stingeam căldura zilei, cuibărită în noi, cu o bere rece. Apoi? Apoi nimic. M-au confundat, cred. Și cățelul? Rex! strigă Ilarion deschizînd o ușă. Rex, minusculul cățel aleargă fericit la stăpîn. Amîndoi se pupă pe bot. Crezînd că și eu trebuie să fiu salvat, Rex se dă cu pupurile și la mine. Încet, amice. Întîi să fiu fugărit și abia apoi... Continui pe un ton serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Rasputin, the russian sex-machine — Guță, te rog, du-o dincolo, fă-i ce știi, mi se face frică. ț... o floare roșie o floare neagră Wanda Anna viață moarte particule mici de agat de onix foc și cărbune un vierme minuscul o larvă o nimfă se coace acolo În uterul fiecărei pietre Întind un deget face ochi vede locul prielnic vede conturul bucuriei povîrnișul abrupt accidentul) — Damentango. Primul dans Îl are amfitrioana! țești odios căpitane mă cutremur de această diloghie, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
a se apăra de moarte cu alt fel de moarte, Întocmai ca În frîntura aceea de conversație dintre doi adolescenți, auzită pe stradă: „Bine, dar viespia nu știe că moare cînd Înțeapă?“ „Ba da, dar se apără.“ Mătur resturile acelea minuscule, se formează o grămăjoară de praf negru În care mai tresare cîte un punct ce se desprinde aproape invizibil din masa de puncte inerte. Recunosc viața după mișcare. Ar trebui să-i respect șansa, dar strivesc iar și iar, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de viteză, nici de distanță, nici de latitudine, nici de longitudine, nu mai depinde decît de acest gol care se comprimă pe sine din ce În ce mai mult. Timp al așteptării fără obiect, absurd care contrazici toate raționamentele absurde ale lumii, această gaură minusculă apărută În cauciucul balonului și balonul găsind resurse de adaptare și scofîlcindu-se și Îngroșîndu-și pielea și Înroșindu-se mai tare și fîsÎind, descoperindu-și forme noi de manifestare, parcurgînd În fond același drum vertical pentru care lusese programat, În sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]