2,450 matches
-
cu un aer îngrijorat, obiectă că diplomații de la Roma vor fi opriți la fața locului de gravele evenimente care se pregătesc. Deși, cu jumătate de gură, împărtășeam aceste vederi pesimiste expuse tot timpul în depeșele mele către departament mă prefac mirat și neîncrezător pentru a auzi din gura lui că situația se agravează de la o zi la alta. Și, brusc, Flotow îmi spune, ridicînd tonul: "Păi, stimate coleg, dacă Austria este forțată să declare război Serbiei (mai 1914!), nu este posibil
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o floare)... și culege dimineața un fir de păr feminin pe haină, semn al realității fericirii: În sat cocoșii prind să cânte, Deasupra stelele clipesc. Mișcarea lumii - întreruptă - Reintră-n mersul ei firesc. Și când a doua zi, pe haină, Mirat, găsesc un fir de păr, Pricep că visul ce visasem S-a petrecut în adevăr. În timpul războiului, Vlahuță schiță în câteva versuri un început de evocare a forțelor oarbe, mașiniste: Ard, zi și noapte, marile furnale, În vastele uzine ale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
poate face în cutare lună decât asta și asta. Mișcarea este milenară, neprevăzutul nu intră în ea, ca și în migrațiunea păsărilor. Uneori ți se pare că citești unele din cele mai bune romane ale lui Jack London și rămâi mirat, în ciuda deosebirilor de colori, de aceea și mișcare largă, astronomică. Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povestitor cu o capacitate de a vorbi autentic enormă. Prin gura sa vorbește un singur om, simbolizând o societate arhaică, de o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
supărat pentru că întârziase. Costel scuzat, a promis că nu mai întârzie și a fost iertat.” 27.Unește cuvintele cu înțeles opus: 28.Pune semnele de punctuație necesare: „Ariciul privește frunzele ruginii ale copacilor De ce frunzele nu mai sunt verzi întreba mirat ariciul Cri cri îi răspunde un greieraș A venit toamnă Și te bucuri Nu Trebuie să las de acum cântecul voios al viorii și să mă îngrijesc de provizii pentru iarnă Poate vecină mea furnică va fi mai miloasa anul
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
mă îngrijesc de provizii pentru iarnă Poate vecină mea furnică va fi mai miloasa anul acesta”. 29.Completează după exemplul dat. 28.Pune semnele de punctuație necesare: „Ariciul privește frunzele ruginii ale copacilor De ce frunzele nu mai sunt verzi întreba mirat ariciul Cri cri îi răspunde un greieraș A venit toamnă Și te bucuri Nu Trebuie să las de acum cântecul voios al viorii și să mă îngrijesc de provizii pentru iarnă Poate vecină mea furnică va fi mai miloasa anul
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
se scula, viu, a întreba, a coborî, mort, a răspunde, a veni. 39.Completează cu „sau” ori „s-au ” Doi prieteni dus la film, fără să spună părinților. La un colț de stradă întâlnit din întâmplare cu tatăl unuia dintre ei . Acesta , mirat, i-a întrebat : -Unde mergeți ? -Noi, noi, străduit ei să spună, fără să reușească. -Ați plecat la film la plimbare ? Hai, răspundeți, da nu? (pentru completări puteți folosi un font color blue sau altceva). 40.Scrie propoziții cu cuvintele : celălalt, cealaltă, ceilalți, celelalte
ABC-ul lucrului in Microsoft Word by Aurora Adam () [Corola-publishinghouse/Science/84036_a_85361]
-
aceasta nu sunt, În general, de natură periculoasă. Bolile de copii sau alte friguri, cari sunt provocate de către Încărcarea anterioară, sunt Întotdeauna așa numite cazuri ușoare. Încărcarea anterioară este adesea Înlăturată În câteva săptămâni, prin băile derivative și mulți Întreabă mirați, cu drept cuvânt, pentru ce tocmai la această Încărcare se obțin rezultate așa de repezi, prin cura mea, pe când la altele merge destul de Încet. Astfel, un domn care suferi În timp de 18 ani de pecingine la barbă, provocată prin
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
știe să scrie, probabil că Eminescu a ascultato citindu-i unele scrisori și se va fi enervat. 24 august/5 septembrie: Revenită la Botoșani, își așteaptă fratele. 27 august/8 septembrie: Citind scrisorile primite în lipsa ei de acasă, este foarte mirată cât de mult s-a cheltuit până acum cu Eminescu. Probabil că i se trimisese un raport de cheltuieli. 1 septembrie: Abia ajuns acasă, Eminescu este foarte obosit după drum. „ Doctorul Isac mi a spus că băile au să-i
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
bătutul la tălpi, bătutul la stomac, sugrumatul, lovitul testiculelor, Înțepatul sub unghie cu ace... Le-am trăit pe toate... Și vă spuneam că erau anchetele de zi și cele de noapte. Anchetatorul de noapte, locotenentul Enăchescu, se arăta totdeauna foarte mirat că sunt bătut... Cum este posibil să fiu bătut? Nu-și putea imagina ce s-a Întâmplat... Când Îl auzeam, aproape că nici nu știam ce să mai cred. Deși și el vroia același lucru, Întreba aceleași lucruri ca și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
tractoriști și așa mai aflam câte-o veste... Și făcusăm un brâu, și-l băgam Înăuntru... Dar dacă te prindea, 14 zile de izolare. Atunci au venit, pare-se, doi colonei de Securitate, ne-a adunat În curte și, foarte mirați, ne Întreba: „Cine ne-a bătut? Cine ne-a forțat la muncă?”. Parcă erau străini de astea (râde - n.n.). Și a Întrebat cine vrea să se ducă să dea declarații. Unii s-au dus, Însă eu nu m-am dus
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
exclamă toți într-un glas. Pe vremea aceea magazinul care avea cea mai bună încălțăminte gata era „Steaua albastră“, iar perechea de ghete de întâia calitate, marca Polak de la Viena, costa 12 lei. — Mă, nu minți? întreabă cei de față mirați. — Să n-am parte de copii, să mor aici pe loc dacă spui o minciună! Eu am plătit 6 lei. 154 bucureștii de altădată 297. Începând din 1858 au apărut mai multe broșuri cuprinzând maximele lui Cilibi Moise, printre care
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și-a dat pălăria pe ceafă. Surîzînd și cu brațele deschise, în timp ce venea spre mine, m-a strigat pe nume. Nu i-am răspuns. Neîndrăznind să fug, m-am ghemuit, speriat, la apropierea lui. „Nu-l cunoști?”, m-a întrebat, mirată, mama. Am clătinat din cap că nu. „Era prea mic cînd am plecat”, m-a scuzat tata și m-a luat în brațe. Mustața lui mi-a înțepat obrazul. Apoi, încet-încet, chiar în aceeași zi, ne-am împrietenit, iar noaptea
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
luni», a socotit el, fără să zîmbească. «Ba să mă scuzați, îmi sînt mie datori alții cu cei patru ani și șase luni, căci am fost condamnat pe degeaba!», i-am zis eu. «Cum pe degeaba?», s-a prefăcut el mirat”. „Chiar așa, moș Anani, - l-am întrerupt, sperînd să aflu un lucru pe care nu l-am discutat niciodată cu dînsul - , de ce te-au condamnat?” întrebarea mea l-a descumpănit: nu-i venea să creadă că într-adevăr nu știu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
bun, nu suporta să întîmpine nici cea mai mică rezistență. „și tu ce faci, mă rog, în timpul ăsta: arzi gazul de pomană, plimbi «tulumba» de ici-colo?”, l-a cercetat el, de sus, ironic nevoie mare. „Care «tulumbă»?”, s-a prefăcut mirat S.A., rostind cu subînțeles cuvîntul care știa că-l delectează pe șef. înveselit dintr-odată „în forul său interior”, acesta a admis că, într-adevăr, logic, de recenzii se ocupă „sectorul de critică”. „Ian cheamă-l încoace pe Vasile, să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
față de ele te face suspect. Ca-n toate, trebuie să te mulțumești cu „cît ți se dă”. *„Nu cumva bărbatul tău mătură străzile Münchenului?”, ar fi întrebat-o Petru Zugun pe dna Constantinescu. „și doar pe Petrică - îmi spune ea mirată - îl aveam, și eu și Nelu, la suflet”. „Fiți convinsă că - i-am zis - ceea ce pentru el era doar îndoială, pentru alții i certitudine. Imaginația noastră despre exil e unilaterală, săracă”. Cînd am ajuns în dreptul său, copilul începuse să coboare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
fi autorul articolului pe care ar urma să-l scrie, ci Maria Rusu, șefa sa de la Direcția Sanitară: așa figurează în sumarul revistei! „Nu vă supărați, nu noi v am băgat în chestia asta...” „Să mă supăr?”, s-a prefăcut mirat, zîmbind pe sub mustață, doctorul. „Nu-mi dă voie tema!” Scena e caracteristică nu numai pentru lipsa de convingere a celor doi, ci și pentru duplicitatea la care sînt constrînși numeroși intelectuali. *A stîrnit haz în redacție gluma (un joc de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de exemplu, hârtia igienică, ca după câteva zile să fie rafturile pline cu acestea până la refuz. Iată un caz autentic: într-un magazin alimentar din Piața Șulea din București, într-o zi de luni, nu s-a găsit ulei. Foarte mirat, am întrebat într-o doară ce s-a întâmplat. Vânzătoarea mi-a răspuns, în loc să se scuze, foarte supărată, ca și cum vina ar fi a mea: Ei, se întâmplă, și ce-i cu asta? Nu se dărâmă lumea! Lăsând la o parte
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
să spunem, al povestirii.” Tema limbii ca „Înrădăcinare” definitivă ne apropia, Într-adevăr, ca și nu puținele contradicții care rezultau din acest domiciliu, chiar dacă eu dusesem limba maternă peste mări și țări, departe de țara de origine. Nu fusesem deloc mirat, deci, de accentele biografice și literare pe care le regăsisem În cuvântarea lui Imre Kertész la Stockholm. De data asta, semnatarul se baricadase, evident, Împotriva oricăror Încercări, fie și prietenești, de perturbare. Înțelegeam bine starea. Soția lui Vidia Naipaul Îmi
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
M-am dus să-i cumpăr înghețată. Nu se întorsese cu cărțile până am ajuns eu, așa că am așteptat-o în fața biroului ei cu înghețata în mâna stângă. Doi bătrâni care citeau ziare îmi aruncau din când în când priviri mirate. Din fericire, înghețata era bocnă, așa că mai avea până începea să se topească. M-aș fi simțit cumplit de prost dacă ar fi început să-mi picure la picioare. Pe biroul ei stătea deschisă, cu fața-n jos, o cărticică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aveam de zis ca să nu existe dubii, așa că am continuat, neîntrebat: Am divorțat de mult, sunt singur, nu am copii, nu am iubită. — Eu am douăzeci și nouă de ani. Mai exact, peste cinci luni împlinesc treizeci. Am privit-o mirat. Nu-și arăta vârsta. Nu-i dădeam mai mult de douăzeci și doi sau douăzeci și trei de ani. Avea o ținută frumoasă. Nici urmă de riduri. Am impresia că mi-e din ce în ce mai greu să apreciez vârsta femeilor. Știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
se afla în exil, Stalin preluase puterea. Nu prea călărea lumea în Leningrad. Fostul proprietar de grajduri își vânduse jumătate din teren, iar pe cealaltă jumătate își înălțase un magazin în care se vindeau articole de hochei. — Hochei? am întrebat, mirat. Jucau rușii hochei în anii ’30? — Nu știu. Așa scrie aici. Leningradul s-a schimbat mult după Revoluție. Probabil că hocheiul era la modă. — Posibil. — În timp ce-și făcea inventarul magaziei, fostul proprietar de grajduri a dat peste cutia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cu cheia, dar n-am vrut. Sper că nu ți-ai făcut o părere prea proastă despre noi. Nu cred că am în casă ceva care să vă intereseze. N-aveți decât să căutați, am zis. — Să căutăm? întrebă Pitic mirat. Ce să căutăm? E ceva de căutat... zise el, cu țigara între dinți, frecându-și palmele. Nu știu ce căutați, dar din moment ce ați spart ușa, înseamnă că vreți voi ceva. — Nu prea înțeleg ce vrei de la noi. Cred că e o greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai valoroase? — N-am nimic de valoare. Doar lucruri ieftine... — Da, înțeleg. Dar tot trebuie să existe ceva care nu ți-ai dori să fie distrus. Chiar dacă e ieftin... În fond aici îți duci traiul, nu? — Distrus? am întrebat eu mirat. Adică... cum distrus? Așa cum se distrug lucrurile. Ca ușa aceea, de exemplu, zise Pitic arătând spre ușa ieșită din țâțâni și doborâtă la pământ. Toate se strică până la urmă. Dar de ce să distrugeți? — De dragul distrugerii. Fie că-ți explicăm, fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dezamăgesc, dar Orașul e puternic. Tu ești slab. Ai simțit-o pe pielea ta. Bătrânul privi în ceașca goală pe care o ținea încă în mâini. Dar poți să pui mâna pe ea. — Să pun mâna pe ea? am întrebat mirat. — Poți să te culci cu ea. Puteți locui împreună. În orașul acesta poți să faci tot ce dorești. Da, dar nu există suflet. — Da, așa e. Suflet nu există. Dar până la urmă se stinge și al tău, iar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre 22 dec). Casian Maria Spiridon își amintește că preț de 10 minute, cât a ajuns în fața complexului Super Copou, nu a aflat că Ceaușescu fugise . “Eram descheiat la pantofi, fără șireturi, (ce amănunt terifiant!) În dreptul librăriei m-am oprit mirat văzând pe cineva care devasta rafturile și rupea cărțile scrise de dictator și “Omagiile” L-am recunoscut pe George Pruteanu (actualul senator PNȚCD) cu care eram prieten . De la el am aflat că se sfârșise . M-a luat în mașina lui
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]