2,994 matches
-
mediatic al Bisericii: "Mesajul jurnalisticii bisericești se constituie din adevărurile de credință ale Bisericii, aplicate în societate. Maniera în care acest mesaj este prezentat în presa bisericească nu se ridică întotdeauna la standardele de calitate cerute de un jurnalism eficient misionar. Aceasta derivă în primul rând din neprecizarea publicului căruia se adresează o publicație oarecare și, drept urmare, din neadecvarea mesajului jurnalistic în funcție de segmentul de populație căruia i se adresează. Este necesară o adecvare a mesajului jurnalistic, în sensul unei renunțări la
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
Biserica să fie cea care să folosească mijloacele de comunicare în masă, și nu ea să fie cea folosită în scopuri politice sau economice 44. Cred că o poziție echilibrată între avantajele și riscurile acestei utilizări a mass-media în scop misionar a avut-o Cuviosul Ieromonah Porfirie, despre care Arhimandritul Daniil Gouvalis, teolog, scriitor și realizator de emisiuni Radio, spunea de mult: "Impresionant era mai ales că Părintele Porfirie admira și se folosea de invențiile tehnicii. Era uimit de faptul că
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
inspector de poliție pensionat. Dacă ar fi putut descoperi la care dintre zecile de lagăre din jurul Shanghai-ului fuseseră trimiși mama și tatăl lui! Se ridică de la locul lui și Încercă să stea de vorbă cu domnul Partridge, dar bătrînul misionar era cufundat În gîndurile lui. Jim se apropie de cele două femei eurasiatice care ședeau la cîteva bănci În spatele lui. Dar, ca Întotdeauna ele clătinară din cap și Îi făcură brusc semn să plece. — Dezgustător...! — Băiat murdar...! — Pleacă...! În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
podeaua magaziei, cu pielea Întinsă peste coaste, ca hîrtia de orez În jurul unei lanterne. Știa că soldatul murise de aceeași febră pe care o luaseră el și mulți alți deținuți. Dar Jim trăgea deja cu coada ochiului spre cei doi misionari mai În vîrstă, așteptînd ca febra să-l dea gata pe bătrîn. Odată ce el și cu Basie Își recunoscuseră partea În această schemă a rațiilor suplimentare, orice sentiment de vinovăție dispăruse. Jim observă cît de diferit era Basie față de tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gardieni și alergă pe trepte. Se alinie lîngă ceilalți deținuți - domnul Partridge cu valiza soției lui, de parcă voia să-și ia amintirile legate de ea Într-o lungă călătorie, Paul și David, olandeza și tatăl ei și cîțiva dintre bătrînii misionari. Basie stătea În spatele lor, cu obrajii albi ascunși după gulerul hainei de marinar, atît de șters Încît să pară aproape invizibil. Se retrăsese din mica lume a centrului de detenție, pe care o manipulase timp de cîteva săptămîni și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
aleagă deținuții care aveau să fie transportați În lagăre. Clătină din cap spre domnul Partridge și lovi exasperat cu piciorul În valiză. Arătă spre olandeză și tatăl ei, spre Paul și David și spre două perechi mai În vîrstă de misionari. Jim Își linse degetele și Își șterse funinginea de pe obraji. Sergentul Îi făcu semn lui Basie spre camion. Fără să arunce vreo privire spre Jim, stewardul trecu printre paznici, punîndu-și brațele În jurul umerilor celor doi băieți. Sergentul Uchida Își apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii misionari, stăteau În stradă, lîngă camionul militar deschis, urmăriți de la o distanță de o mulțime de hamali de ricșe și de țărănci. — Basie...! strigă Jim. Tot am să mai lucrez pentru tine. Dar stewardul Își pierduse interesul față de el. Deja se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
gîndi o clipă. — Nu chiar. Pur și simplu n-au capturat hărți. — Bun - să nu confunzi niciodată harta cu teritoriul. O să ne duci la Woosung. N-am putea să ne Întoarcem la centrul de detenție, doctore Ransome? Întrebă unul dintre misionari. SÎntem foarte obosiți. Medicul se uită la orezăriile abandonate și la femeia bătrînă Întinsă la picioarele lui. — Ar fi cel mai bun lucru. Sărmana, nu mai poate suporta mult. Camionul porni din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cu vederea, mai cu seamă cînd se uita la Jim, pe care Îl privea sașiu, Într-un mod ciudat. Jim hotărî că intrase În război mai tîrziu decît Basie și el Însuși. Probabil că venise dintr-una din așezările de misionari din interior și nu avea deloc idee de ce se Întîmpla la un centru de detenție. Dar se rătăciseră oare sau erau pe drumul cel bun? Direcția umbrelor aruncate pe stîlpii de telegraf de pe marginea drumului nu se schimbase mult - pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Împrieteniseră cu el Într-un fel, dar Jim știa că pe englezi nu-i interesau cu adevărat copiii. Aduse vasul cu apă caldă pentru el și Basie și le oferi și celorlalți din lichidul plin de sevă. Îngenunche lîngă bătrînii misionari plescăind din limbă, sperînd că vederea insignei de la Cathedral School va aprinde În mințile lor o scînteie religioasă și Îi va Înviora. Nu arată prea bine, Îi mărturisi el doctorului Ransome. Dar cred că o să-și mănînce cartofii mîine dimineață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
și urină, și Îl tot bătea la cap pe Jim să o curețe. Și doamna Hug Împreună cu tatăl ei zăceau, pe podea, vorbind rar unul cu celălalt și concentrîndu-se asupra fiecărui hop de pe șosea. Din fericire, cele două perechi de misionari rămăseseră la Woosung. Locurile lor fuseseră luate de un englez de vîrstă mijlocie și de soția lui Înfumurată, de la consulatul britanic din Nanking. Aceștia ședeau alături de paznicul japonez, la coada camionului, cu chipurile lipsite de expresie din cauza vreunei tragedii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de parcă ar fi așteptat ca războiul să se termine În următoarele zece minute. Jim Îl recunoscu pe domnul Mulvaney, contabil la Compania de Energie din Shanghai, care adesea Înotase În piscina din Amherst Avenue. LÎngă el era reverendul Pearce, un misionar metodist, a cărui soție vorbitoare de japoneză colabora În mod deschis cu gardienii, raportîndu-le În fiecare zi despre activitățile prizonierilor. Nimeni nu o critica pe doamna Pearce pentru asta și, de fapt, majoritatea deținuților din Lunghua erau foarte dornici să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rolurilor pentru prezentarea de către echipa de actori de la Lunghua a pieselor Macbeth și A douăsprezecea noapte, muta decorurile la Pirații din Penzance și Proces cu jurați. Aproape pe tot parcursul anului 1944 a existat În lagăr o școală condusă de misionari, pe care Jim o găsea plictisitoare În comparație cu acele conferințe de seară. Dar le făcu o concesie lui Basie și doctorului Ransome. Amîndoi fuseseră de acord că nu trebuia să lipsească de la nici o oră, fie și numai ca să-i scape de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
umerii noduroși și coaste ca o colivie de păsări, iar soțiile lor șterse, cu rochii vechi, uitîndu-se fără expresie, de parcă așteptau să le fie adus un cadavru. În capătul cozii erau doamna Pearce și fiul ei, urmați de perechile de misionari care Își petreceau toată ziua căutînd mîncare. Sute de muște se Învîrteau În aburii ce ieșeau din căldările de metal cu terci și cartofi dulci. Ridicînd mînerele de lemn, Jim se strîmbă de durere, nu din cauza efortului, ci pentru că Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o pantomimă de strîmbături și gemete. Ah, ah... ah, Doamne... Ești demn de echipa de actori din Lunghua, Jim. Domnul Maxted Îl văzuse scoțînd cartoful din căldare, cînd plecaseră de la bucătărie, dar nu obiectase. Aplecat Înainte, Jim abandonă căruciorul În fața misionarilor. Alergă pe trepte, pe lîngă familia Vincent, care stăteau, cu farfuriile În mînă -nu le trecuse prin gînd, cum nu-i trecuse nici lui Jim, că ar fi trebuit să-i aducă și lui farfuria. Năvăli pe sub draperie În cămăruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
că Îi plăcea latina din motive greșite. Fratele unui profesor de sport de la un internat englez (unul dintre acele instituții de reprimare, atît de asemănător cu Lunghua, cărora se pare că le era destinat și Jim), lucrase În afara țării cu misionari protestanți. Doctorul Ransome era mai curînd un fel de diriginte de școală sau de Înaintaș la rugby, deși Jim nu era prea sigur În ce măsură aceste comparații ale lui erau justificate. Remarcase că doctorul puea fi deosebit de viclean cînd voia. — Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
fruntea mulțimii se Întoarseră alergînd spre terenul de adunare, strigînd către ceilalți. — Un singur bagaj! Toată lumea aici, peste o oră! — Plecăm la Nantao! — Toată lumea afară! Înșirați-vă lîngă poartă! — Rațiile voastre sînt la Nantao! Un singur bagaj! Deja perechile de misionari stăteau pe treptele Blocului G, cu bagajul În mînă, de parcă ar fi simțit cumva mișcarea următoare. Uitîndu-se la ei, Jim se liniști singur la gîndul că lagărul era doar mutat, nu Închis. — Haide, domnule Maxted, ne Întoarcem la Shanghai! Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de cap”, iar în învățătură pentru multe meșteșuguri, tipărită în 1806, cataplasma din frunză de pelin pisată se prescrie „pentru durere de ochi” (131, pp. 354-356). Revenind la incantatores moldoveni, Moshe Idel a asociat tehnicile extatice raportate în 1646-1648 de misionarul catolic în Moldova Marcus Bandinus (127, p. CLVII) cu cele practicate de evreii hasizi din timpul lui Baal Șem Tov, despre care tradiția spune că ar fi avut revelația mistică într-o peșteră din Carpații Orientali în jurul anului 1730. Asocierea
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
care participau la disputa interconfesională (fotografie de Andrei Oișteanu, 2007) De fapt, Akbar Han voia să aleagă credința religioasă „cea mai autentică”, pentru a o adopta el însuși și supușii săi. Iată ce dorea împăratul mogul, după cum consemna în 1580 misionarul iezuit Antonio Monserrate, trimis la Fatehpur în încer carea de a-l converti la creștinism : „Vreau ca într-o zi să fie adunate cărțile tuturor doctrinelor religioase, iar teologii să se întâlnească și să aibă dispute - astfel încât eu să-i
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
sa lângă vatră. Câinele avea să latre, ciulind urechile la pașii lor, iar caii aveau să se trezească și să tropăie în grajdurile mirosind a paie ude. Un mirosul greu de paie ude umplea și temnița în care stătea așezat misionarul. Din când în când, duhoarea înțepătoare în care se amestecau mirosurile de urină și sudoare ale creștinilor care fuseseră închiși acolo înaintea lui i se părea cu neputință de respirat. Din ziua trecută tot cântărea șansele de a fi eliberat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
fi cruțat, aceasta s-ar datora faptului că le mai era încă de trebuință cârmuitorilor acestei țări. Până acum îl folosiseră ca tălmaci ori de câte ori venea câte un trimis de la Manila pentru că de fapt în Edo nu se găsea nici un alt misionar care cunoștea japoneza la fel de bine ca el. „Dacă japonezii, lacomi cum sunt, vor să facă și de acum încolo negoț bănos cu Manila sau cu Nueva España aflată în largul Oceanului Pacific, n-au cum să mă omoare tocmai pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cum sunt, vor să facă și de acum încolo negoț bănos cu Manila sau cu Nueva España aflată în largul Oceanului Pacific, n-au cum să mă omoare tocmai pe mine care le-aș putea servi drept mijlocitor în negocierile lor”. Misionarul își ridică fruntea mândru ca un șoim: „Dacă asta e voia Ta, sunt gata să mor. Dar știi prea bine că Biserica Ta japoneză are nevoie de mine.” Într-adevăr. La fel ca și conducătorii acestei țări, Dumnezeu însuși avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
gata să mor. Dar știi prea bine că Biserica Ta japoneză are nevoie de mine.” Într-adevăr. La fel ca și conducătorii acestei țări, Dumnezeu însuși avea nevoie de el. La gândul acesta un zâmbet triumfător îi înflori pe față. Misionarul avea încredere în posibilitățile sale. Ca vicar de Edo al Ordinului Sfântul Pavel fusese întotdeauna încredințat că eșecul muncii sale de până atunci în Japonia se datora greșelilor făcute de Ordinul Sfântul Petru care se împotrivea mereu ordinului său. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
că iezuiții nu puteau nici să-i manipuleze abil pe Hideyoshi sau pe naifu și nici măcar să-i domolească pe înalții prelați budiști care acaparaseră castelul Edo, ci dimpotrivă, semănau ostilitatea și suspiciunea printre acești oameni de vază. De aceea misionarul nu-și putea înfrâna dorința de a deveni episcop, cu toate că, pe de altă parte, se rușina de propria sa ambiție. „Activitatea misionară din această țară este o bătălie. Iar într-o luptă condusă de comandanți nepricepuți, sângele războinicilor se varsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de a deveni episcop, cu toate că, pe de altă parte, se rușina de propria sa ambiție. „Activitatea misionară din această țară este o bătălie. Iar într-o luptă condusă de comandanți nepricepuți, sângele războinicilor se varsă în zadar.” De aceea credea misionarul că trebuie să rămână în viață în această țară. Pe când stătea încă ascuns aflase că cinci creștini fuseseră prinși, însă sentimentul că avea de îndeplinit o misiune îl îndemnase să se ferească de o soartă asemănătoare. „Dacă totuși, Doamne, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]