5,311 matches
-
doar un perizom roșu. Picioarele, groase ca niște trunchiuri de copaci, se sprijineau, goale, pe platforma ce părea să-l aducă pe gladiator din adâncul infernului. „Skorpius“, se gândi Valerius. I se păru că bărbatul acela uriaș semăna cu un monstru marin, din cauza solzilor de bronz care îi acopereau brațul stâng. Avu impresia că omul cu un aer sălbatic și violent îi rezerva un destin necunoscut și, în primul rând, tragicul sfârșit al lui Salix. Deodată își aminti visul care continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dreaptă și răsucindu-l în carne. Apoi se retrase rapid, privind sângele ce țâșnea din rană, pe când Skorpius urla furios din cauza durerii cumplite, dar fără să cadă sau să se clatine. Mulțimea se ridică în picioare, unduindu-se asemenea unui monstru închis între zidurile arenei. Strigătele de surpriză se amestecau cu râsetele și urletele euforice. Aceeași mulțime care cu o clipă în urmă era gata să aclame victoria lui Skorpius exulta acum la gândul înfrângerii super-omului, a campionului absolut, a semizeului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
prieteni se priviră, apoi Valerius își luă coiful și intră în arenă cu pași repezi, siguri. Deodată se opri și se întoarse. Strânse amuleta în pumn și își ridică ochii spre fresca de deasupra porții, care îl înfățișa pe Cerber, monstrul care păzea intrarea în infern și pe care Orpheus îl potolise cu sunetul lirei sale, iar Hercules îl îmblânzise și-l pusese în lanțuri. Se îndreptă hotărât spre centrul arenei, primit cu strigăte entuziaste. Îl văzu pe Listarius lângă Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
ale publicului. Valerius își luă poziția de apărare. Skorpius începu să se învârtă încet în jurul lui. Mulțimea amuți. Marcus urmărea cu răsuflarea tăiată lupta ce se dădea în fața lui, atât de violentă, încât părea că în ea se înfruntau doi monștri, la fel de puternici, de curajoși și de cruzi. „Valerius îl urăște pe Skorpius“, se gândi. Zâmbi, fiindcă atunci când intri în arenă trebuie să-ți urăști adversarul cu mintea și cu sufletul, cu fiecare fibră a trupului. Ura aceea te ajută să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
suntem eroii povestirilor lor. Lumina moale a acestui iunie simpatie, care a luat forma unei pânze de corabie sau a unui sân, își înfoaie rotunjimile învăluind încăperea. Preț de o clipă, apărem cu toții într-o lumină orbitoare: arătăm ca niște monștri. Preț de o clipă tot restaurantul seamănă cu un borcan de murături în care se ține cleiul de perucă sau placa dentară. Dar de acum începe adevărata distracție. Terry aruncă în mine eu pâine și Nigel e pe jos, imitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri înfloresc pentru a alunga monștri. Fii atent străzile sunt înțesate cu gropi și plase și capcane. Ia-ți un ghid. Să ai la tine vaccinul antiviperin și antidotul contra săgeților otrăvite. Ia lucrurile în serios. Trebuie să prinzi ceva din șiretenia junglei. Acum mă îndreptam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Și-amanții profund mă-ntristează - Îmi vine să râd fără sens, Și-i frig, și burează. Seară tristă Barbar, cânta femeia-aceea, Târziu, în cafeneaua goală, Barbar cânta, dar plin de jale, - Și-n jur era așa răscoală... Și-n zgomot monstru de țimbale Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea... Și noi eram o ceată tristă - Prin fumul de țigări ca-n nouri, Gândeam la lumi ce nu există... Și-n lungi, satanice ecouri, Barbar, cânta femeia-aceea. Barbar, cânta femeia-aceea, Și-n
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
în fața lumii enorme, Lunecau baletesitele albe... Lunecau baletistele albe Și lumea sufla împătimită - Albe, râzând spre lumea prostită, Lunecau baletistele albe. Lunecau baletistele albe... Tainic trezind complexul organic - Albe, stârnind instinctul satanic, Lunecau baletistele albe... Serenada muncitorului Eu sunt un monstru pentru voi Urzind un dor de vremuri noi, Și-n lumea voastră-abia încap... Dar am să dau curând la cal. O, dormi adânc, mereu, așa, În vise dulci, hidos burghez, Oftând, palate de-ți lucrez, Eu știu și bine-a
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
întîrziat, Aleargă, cine știe... * MODERNĂ Cântau La "Radio" Populare, Aperitive, De-o țuică Și măsline. Legende clasice, Într-un castel, Departe, Secolul XVIII. Ceaiuri pișcoturi Și-acadele. Acolo, pace Acolo, Și-acolo. Orașul fermecat. Acroplan. Un tren, Un vapor. Un monstru Va fi ucis de un erou. Răsună Un megafon... Mistere Pe ecran. * GLOSSĂ Privește savant Cu inima beată De iubire Natura-i statică. Amorul renaște, Cu focul de vară, Cu diamante De iarnă. Metempsihoză, Metamorfoză, Și câte încă. La revedere
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
ce se agață cu ghearele de balustradele de piatră și urmăresc victimele condamnate deja la sfâșiere. O ființă meditativă cu trup de maimuță, cu coarne și aripi, își împrătie gândurile otrăvite spre străduțele înguste ale Parisului. În altă parte, un monstru devorează fără milă o figură ce aduce cu o ființă umană. O himeră cu trup de leu, cap de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
de maimuță și aripi de liliac își așteaptă neputincioasele victime. Un balaur cu limba scoasă pare să împrăștie pucioasă. Coastele lui se desenează dezgustător prin trupul descărnat, cu piele transparentă, a cărui culoare de piatră gălbuie are nuanțe de cadavru. Monștrii cu gheare și labe de animale răsucite veghează cerurile bătrânului oraș alături de imagini mai apropiate de figura umană, dar la fel înspăimântătoare prin urâțenia chipului și dizarmonia formelor. Un diavol cu coarne și urechi de țap se sprijină spre exterior
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
din decorația fațadei se conturează o figură umană care susține în spate un balaur asemenea unei reptile cu gât alungit și încărcat de solzi, cu picioare descărnate, cu urechi mari și cu o gură crispată întrun răget prelung. Nu doar monștrii își profilează contururile ciudate printre crenelurile de piatră ale catedralelor. Întâlnim și imagini mai puțin înfricoșătoare, dar la fel de stranii. Câini cu aripi de liliac și cu coadă de leu, hiene, tigri, elefanți, capre cu labe de câine și bot de
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Freiburg garguii sunt mai puțin înspăimântători. Spiritul practic al germanilor a dat imagini mai apropiate de viața obișnuită și animalele domestice devin subiecte preferate. Meditația germană cu privire la moarte și trecere transpare în gargui cu formă de schelete pe turnurile catedralei. Monștrii și himere ciudate se întâlnesc și în catedralele romanice. Șarpele pare să fie aici element preferat. La biserica St. Mary and St. David pe stâlpii intrării sunt sculptați doi șerpi. La biserica Anzy-le-Duc din Sâone-et-Loire înfricoșători șerpi cu picioare amenință
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
făcând victime pe măsură. Cel care îi scapă pe locuitorii din Rouen de această pacoste este Sfântul Roman, care, în preajma anului 600 răpune dragonul făcând semnul crucii, apoi construiește o biserică și creștinează întreaga așezare prin botez. Capul și gâtul monstrului sunt fixate pe pereții bisericii și devin motive reluate secole de-a rândul în imagistica sculpturilor catedralelor. Ce semnificații pot primi aceste chipuri întunecate? Un prim nivel, utilitar, le expediază ca simple pretexte, banale burlane pentru evacuarea apei de pe acoperișuri
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
apei de pe acoperișuri. Alte interpretări le consideră fie expresii ale imaginilor biblice, fie ale subconștientului uman. Considerate ca vestigii ale păgânismului, li s-au atribuit funcții protectoare, de alungare a răului și protejare a clădirilor. În această ultimă situație, imaginea monstrului nu mai reprezintă forța răului, a tenebrelor, a diavolului, înfrântă de lumină și de Cruce. Ea devine în același timp imagine pozitivă deoarece capătă valențe magice, protectoare; este cea care va alunga duhurile necurate și spiritele rele din preajma edificiilor. Este
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
drept frumoase sau urâte se fundamentează pe o nevoie a spiritului uman. Sunt, cum ar spune Mircea Eliade, constitutive ființei umane. Clarificarea acestor afirmații își va găsi punct de plecare tocmai în interpretările pe care hermeneutul român le dă imaginilor monștrilor și ale șerpilor care apar în diferite tradiții. Șarpele este urmărite mai întâi în textul biblic. Lui Adam i se interzice să guste din roadele Pomului Cunoașterii binelui și răului, chiar dacă în mijlocul Raiului mai exista și un Pom al Vieții
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Pomul Vieții, care dă nemurirea, este ascuns, că el nu apare decât după însușirea cunoașterii binelui și răului. E ascuns ca floarea nemuririi pe care Ghilgame o caută în fundul oceanului sau ca merele de aur din grădina Hesperidelor, păzite de monștri 2. Adam gustă din roadele Pomului Cunoașterii, dar nemurirea i-ar fi fost dată doar de fructele Pomului Vieții. Dumnezeu îl alungă din Rai pentru a nu deveni nemuritor (Facerea 3, 22); Șarpele, cauza căderii, este un fel de obstacol
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
un fel de obstacol, „păzitor” al nemuririi. Alături de textul biblic, multe alte legende au drept subiect eroul pornit în căutarea vieții veșnice. Aceasta se concentrează într-un „centru” sau un Pom al Vieții, păzit de un șarpe sau de un monstru. Nemurirea se dobândește cu greu, ea e într-un loc inaccesibil, capătul lumii, fundul oceanului, munte. După multe încercări, eroul trebuie să învingă monstrul ; Aceasta este și povestea lui Ghilgameș. Ut Napiștim îi dezvăluie secretul „ierbii cu spini” din fundul
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
concentrează într-un „centru” sau un Pom al Vieții, păzit de un șarpe sau de un monstru. Nemurirea se dobândește cu greu, ea e într-un loc inaccesibil, capătul lumii, fundul oceanului, munte. După multe încercări, eroul trebuie să învingă monstrul ; Aceasta este și povestea lui Ghilgameș. Ut Napiștim îi dezvăluie secretul „ierbii cu spini” din fundul oceanului, care prelungește tinerețea la infinit. Ghilgameș o găsește, dar în drum spre Uruk, la un izvor, îi este mâncată de un șarpe. În
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
arborele în apele Vurakasha 3. Șarpele se dovedește un păzitor sau un vrăjmaș al locurilor sacre. „Șerpii „păzesc” toate căile nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat sacrul, orice substanță reală”, la fel ca grifonii sau monștrii care „păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de strajă în jurul Pomului Vieții sau unui alt simbol al lui”4. Monștrii și șerpii se dovedesc în interpretarea eliadescă a avea o anumită relație cu sacrul. Ea nu este neapărat de opoziție
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
nemuririi, adică orice „centru”, orice receptacul în care se află concentrat sacrul, orice substanță reală”, la fel ca grifonii sau monștrii care „păzesc întotdeauna căile mântuirii, adică fac de strajă în jurul Pomului Vieții sau unui alt simbol al lui”4. Monștrii și șerpii se dovedesc în interpretarea eliadescă a avea o anumită relație cu sacrul. Ea nu este neapărat de opoziție, ca în tradiția iraniană, ci poate fi o relație de protejare a sacrului, cu toate că ei niciodată nu se vor confunda
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
o anumită relație cu sacrul. Ea nu este neapărat de opoziție, ca în tradiția iraniană, ci poate fi o relație de protejare a sacrului, cu toate că ei niciodată nu se vor confunda cu acesta. Dimpotrivă, se poate observa că șarpele sau monstrul se diferențiază radical, ființial, de sacru. Vom reține deocamdată această concluzie și vom continua analiza înalt plan. În estetica sa, Rosenkranz realizează o analogie între urât și răul moral. Infernul este reprezentat în plan moral de rău și de păcat
Monştri şi gargui în arta medievală. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Codrina-Laura Ioniţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_943]
-
Joe-Sue. Din trei motive: în primul rând sexul meu incert, în al doilea împrejurările nașterii mele și în al treilea culoarea pielii mele. Hai să le iau în ordine. Să fii hermafrodit printre axoni era un lucru foarte nefast. Erai monstru. Să treci din stadiul acela în cel de bărbat „normal“ însemna să faci ceva înrudit cu magia neagră. Nu le plăcea. Să fii așa cum eram eu, născut dintr-o moartă, era un semn rău. Dacă am putut provoca moartea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Un lucru curios mi s-a întâmplat pe drum, la întoarcerea pe platou. Am văzut un vultur așezat pe o stâncă, ajungându-mi cam până la umăr, și care mă privea. Credeți-mă, m-a făcut să încremenesc în drum. Un monstru de vultur în toată splendoarea lui, mare și înfricoșător la vedere. M-am deplasat ușor-ușor, apropiindu-mă din ce în ce mai mult de pasăre. Ea nu a făcut nici o mișcare, nu a dat nici un semn că i-ar fi fost teamă, ca și când m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai mult din aceste contacte era tot Deggle, așa că lucrurile nu stăteau cum credea el. Deggle stătea întins pe o canapea acoperită cu brocart. — Aici nu mai încape nici strop de îndoială, a rostit el tărăgănat. Livia Cramm este un monstru. Vultur-în-Zbor n-a spus nimic. — La Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]