19,458 matches
-
intră calcă pe o treaptă și cîrligul cade și greutatea cade odată cu drugul, făcînd "bang" pe fundul de cazan. Și se închide ușa așa repede? Boaf! și gata. Se deschide beciul și chiar după ușă Bîtcă stă chircit, țapăn. Este mort, spune polițistul. Ai făcut o crimă. Dar ce-a căutat aici? Să fure, evident. Și ce vină am eu? Păi ai. Ai conceput o capcană a morții. Dar nu capcana l-a omorît. Probabil a făcut infarct. Tot omor se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
furtună, de mare adâncă, de catarg rupt, de pânze sfâșiate, de stâncă înfiptă în pântecele corăbiei. Suferința este incomoditatea sufletului de a se disipa în stările altora, durerea este disponibilitatea; trupul primește cât poate duce; ce trece peste semnul umerilor moarte se cheamă. Durerea face parte din fiecare. O dispoziție naturală este durerea, menire de a fi printre alte dureri, o abandonare plăcută peste cărbuni aprinși, un zbor orizontal către săgeata arcașului, sărut pe tăișul cuțitului, durerea. Dacă totul este atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Petru a urcat în vagon, Dumnezeu i-a tăiat bilet, chiar dacă a fost navetist toată viața între două inimi, între două bătăi de clopot, între două ape. La miezul nopții, o locomotivă albastră sfredelea întunericul. Depoul, un cimitir de linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și fac cruce ca și cum ar bate într-o poartă închisă. Gara este și ea o casă îndoliată. "Aleluia! țipă locomotiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
este îngăduitor cu lașii, Dumnezeu este bătrân și nu știe să numere cântatul cocoșilor. Petre, treci cu plugul peste frunte, ară adânc, seamănă grâu, treieră! Spicele motivează seceta, miriștea îngăduie ploaia, brazda justifică ridurile. Îngroapă somnul ca pe un copil mort sub tocul ușii, pășește peste vise și visele vor rămâne tot mai mici, și visele nu or să mai încapă nici o fărâmă de iluzie! Petre, visele putrezesc și-n icoană. Petre..." și oglinda s-a închis ca un mormânt pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
deschid poarta. Matei, pedofilul băgat la balamuc pentru că și-a violat copiii, profesor de filozofie, singurul nebun cu mintea limpede. Ochi de vultur, de cățea gudurându-se la picioarele stăpânului, de păianjen ce sugrumă razele soarelui, ochi absenți de pește mort în acvariu, sticloși ca de șarpe, ochi de apă ce îmbie la înec. Matei, căzut pe gânduri, abătut, șters, absent, plănuia evadarea. Era noapte. De pe Bucium coborau mașini cu farurile aprinse, ochii de lup mușcau betonul, sticla, gratiile, carnea, întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai târziu părintele Spiridon, încă mai era util sistemului, făcea parte din vechea școală de securitate de la Câmpina, acolo învățase meserie de la tovarășii profesori instruiți la Moscova, instrumentele NKGB-iștilor, cele mai concrete biografii. Nu poate fi scos pe linie moartă un ofițer care a lichidat dușmanii de clasă din tot județul. Domnul maior Marcu a luptat pentru propășirea comunismului, mai este util societății, a jurat credință țării, partidul are nevoie de el. Să-l îmbrăcăm în sutană și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
coroană, pe tulpină, pe cetina, noaptea în rădăcini era leagăn: Doamne, întunecat îți este sângele. Crucea din poarta mânăstirii își pansează rănile, picură cucută din icoana Bunei Vestiri, anii se cojesc din lemnul teiului și ninge a toamnă cu păsări moarte. De 7 ori câte 3, clopotul... și începea miezonoptica. Toaca îngâna tăietorul de lemne. Dumnezeu bătea cuie la sicriu. 50. Aceeași bucurie exaltă mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Prin vene, un fluid tulbure aluneca a secetă. Maică-sa l-a născut sub o brazdă înțelenită; Dumnezeu, ostenit, și-a abandonat plugul într-o intenție de primăvară; ursitoarele i-au semănat singurătate în scutece; lumea o burtă de cal mort, destinul un intestin putred. Copăcel, puiule, copăcel! Vei sfârși ca orice lehamete a cerului, copăcel! Iisus a dus în spate crucea neputincioșilor, lui Petru, după ce a învățat pașii, pe umeri i-a crescut o grindă. Mântuitorul s-a înălțat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Când m-ai trimis cu oile, trei săptămâni la Dorna, nu aveam cojoacă, nici bundiță de lână, nici bocanci, și era iarna. Bistrița era înghețată, zăpada până la brâu, norii coborau de pe Giumalău până în vârful brazilor ca niște stoluri de păsări moarte, vântul urla a lup flămând. Atunci mi-au degerat trei degete, vezi, părinte, aici erau. Le-am ascuns sub o piatră, iarna mi-a fost primul gropar, semnele ascultării nu mai pot însemna în numele semnului. Atunci, nu de porunca ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rece, lipsit de substanță; concretul, precum o casă ce nu știe pulsul cerului. Plouă doar peste acoperișuri străine, se desfac norii în cochilii părăsite de melci, sfântul Ilie inundă numai corăbiile cu venele tăiate.) Concretul îmi numără vertebrele de cal mort în grădina împăratului. Alerg. În afara șotronului nu mă pricep să exist. Până la 7, cel mai bine printre morminte învăț să număr. Cimitirul este locul de joacă al îngerilor: pe inimă pășesc în vârful iluziilor; ochii îi ating cu intenția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
suflet vomat sub gardul cimitirului, de hoit putred, de amintiri voalate, de pământ afânat sub excavatorul lui Dumnezeu. La dracu cu ciudățenia asta înaripată cuibărită pe umărul stâng! Ieri s-a ascuns într-un cuptor de locomotivă pe o linie moartă; alaltăieri, de frica procurorului, sub o limbă de ceas și-a găsit scăpare. Când îmi măsura tata spatele cu funia udă, păzitorul de la Domnul, după icoană, număra frunze uscate de busuioc. Acum, evidența cărei întomnări o mai ține? Doamne, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
spre a se stăvili invadarea Italiei. Melancolia e învinsă de patosul vizionarului patriot. Cu ultimele puteri exclamă: "Iubesc, Francesco Guicciardini, iubesc patria mea mai mult decît sufletul meu." "Cu omul Machiavelli, s-a sfîrșit își încheie monografia C. Antoniade el mort, începe istoria machiavelismului." Firește, a machiavelismului de după Machiavelli. Machiavelli a făcut o mare concesie, despre care posteritatea află din dedicația introductivă la Principele. Tot acest mic text prefațator e o luptă între orgoliul superiorului spiritual, care mimează modestia omului de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
sănătos, ar fi izbutit să învingă orice greutate. S-a văzut de altfel prea bine că temeliile lui erau solide: în adevăr, Romagna l-a așteptat timp de mai bine de o lună, iar la Roma, deși era mai mult mort decît viu, a stat în siguranță; și cu toate că cei din familiile Baglioni, Vitelli și Orsini erau aici, ei nu au izbutit să facă nimic împotriva lui; așa încît, chiar dacă el n-a reușit să aleagă papă pe cine voia, a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
și drepte pentru ca sub stindardul ei patria noastră să fie înălțată și să se adeverească, sub auspiciile ei, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca: Virtutea contra furiei Va prinde armele; și lupta va fi scurtă Căci antica valoare Nu e încă moartă în italicele inimi. Niccolò Machiavelli DISCURSURI ASUPRA PRIMEI DECADE A LUI TITUS LIVIUS Texte alese și traduse de Lăcrămioara PETRESCU "În orice republică există două partide: partida celor puternici și cea a poporului; toate legile favorabile libertății se nasc din
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
oferă, în acest sens, numeroase exemple: Papa Alexandru VI, gata de a fi condamnat pentru crimele lui; abominabilul lui bastard, Cezar Borgia, deposedat de tot ce a cucerit, murind mizerabil, Galeas Sforza, asasinat în mijlocul catedralei din Milano, Ludovic Sforza, uzurpatorul, mort în Franța într-o cușcă de fier, prinții de York și de Lancaster distrugîndu-se rînd pe rînd, împărații Greciei, asasinați unii de către alții, pînă ce, în fine, turcii profitară de crimele lor și exterminară slaba lor putere. Dacă astăzi, printre
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
x 86) PRINTED IN ROMÂNIA • Tiparul executat la Imprimeria Institutului European pentru Cooperare Cultural-Științifică Iași • str. Cronicar Mustea nr. 17 C.P. 161 • Cod 6600 Tel. 032/12731lFax: 032/230197 * "Nici o laudă n-ar fi pe măsura acestui nume, Niccolo Machiavelli, mort în anul 1527." Epitaf înscris pe mormîntul gînditorului, aflat în biserica Santa Croce, Florența. 1 Apud Marc-Monnier, La Renaissance, de Dante a Luther (cap. Machiavel), Paris, 1884, p. 346. 2 Ibidem 3 Vezi C. Antoniade, Machiavelli, București, 1932, II, p.
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
perturbată atât din cauza unor motive "mecanice" cât și "comportamentale". Să încercăm să creionăm în linii mari aceste modificări. Impactul mecanic cel mai important își are originea în primul război mondial și în consecințelor sale. Celor 1,5 milioane de francezi morți în luptă, ținând de o populație masculină aflată, în general, în plină perioadă de fertilitate, trebuie să le adăugăm deficitul de nașteri cauzat de decesele din 1914-1918, estimat de asemenea la 1,5 milioane de persoane (efect de ecou, spun
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
din Irak. Pe mine nici nu mă interesa de fapt răspunsul ei. Am mai spus ceva despre Șeherezada și tehnica suspansului În literatură, după care mi-am adus aminte că Edna trăia În Israel și am adus vorba de Marea Moartă. Aici discuția s-a animat cumva, pentru că Zoli avea cîteva observații de făcut, iar soția lui a adăugat aprecieri despre calitățile nămolului din acea mare. Bineînțeles că mama ne-a Întrebat de vreo trei ori despre ce vorbim În engleză
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Aleksandr Petro vici. Era de fapt numele său real, care-i atesta originile sîrbești. Unii căutători de izvoare prin deșert chiar pretind că au găsit asemenea poeme și le-au publicat ca fiind autentice. Oficial Însă, el a fost declarat mort, erou al revoluției. Vă duva lui, poate din cauza șocului, poate din pricina chipului ei nu prea arătos, cînd i s-a ivit proxima șansă de măritiș, a uitat de toate jurămintele față de tînărul bard idealist. Erau alte vremuri, se impunea restaurația
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din casă, dacă nu le pui pe peretele de la răsărit!“ Căruțele, bicicletele și perechile de picioare tefere continuau să aducă pelerini În „satul cu Minunea“. Ar fi făcut și trenurile același lucru, dacă n-ar fi fost trase pe linie moartă În gările de șină largă și În gările decovilelor. Lumea Începuse să sosească de pe la alte margini ale țării, iar vuietul creștea... Se vorbea cum că-n anul acela moartea lui Stalin fusese un semn mare, că, la cinci ani de la
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
io, și Gyuri, și moldovanu’ nost’, pînă s-o temut că-i plină casa de oameni și s-o dus. Cumpăraseră ferma cu gîndul de a se stabili pentru toată viața În Illinois. Hotărîrea le-o dăduse peste cap băiețelul mort și Îngropat În acele locuri, se temeau că n-o să le poarte noroc pămîntul Americii. Așa că Pomean i-a scris Învățătorului din Pișcari, Întrebîndu-l dacă este În sat de vîn zare o casă mai acătării și atîtea iugăre de pămînt
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
lui Flory să-i raporteze dacă nu cumva clienții ei polonezi meșteresc arme pentru Anglia. Estimp, de la Pomean nici o veste. Părinții căutau s-o Încurajeze În scrisorile lor cum că trăiește ori se bate pe undeva, că, dacă ar fi mort, familia ar fi căpătat carte cu pecete roșie și chenar negru de la Împărăție. Poate-i prins, poate-i fugit În Regatul României asemenea altor bărbați tineri. Se teme să scrie de acolo ca să nu le facă lor vreun rău. La
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
stomac, provocând împrăștierea viscerelor (sic!). În fine, alți exegeți trec totul în registrul ficțiunii. Iuda n-ar fi murit fizic, ci ar fi fost ucis simbolic odată cu părăsirea comunității apostolilor 39. Părăsind „secta”, el nu mai există, e ca și mort. Cred că, în acest caz, nu trebuie căutată o singură soluție, ci două, adică trebuie admis faptul că fiecare din cei doi evangheliști a redat moartea - efectivă, din punctul meu de vedere - a lui Iuda plecând de la teologia și intențiile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
izbește cu o piatră în locul unde capul se întâlnește cu gâtul și pe loc îl omoară. Apoi a luat merele și i-a povestit lui Pilat ce s-a întâmplat. La căderea zilei și venirea nopții, îl descoperă pe Ruben mort și cred că a avut parte de o moarte subită (subitanea morte). Atunci Pilat i-a încredințat lui Iuda toată averea (omnes facultates) lui Ruben și a dat-o pe Cyborea, soția lui Ruben, ca nevastă lui Iuda. Într-o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Duh, asupra Bibliei, asupra Tradiției și așa mai departe. Sfântul Duh se plimbă unde vrea și necontrolat de nimeni, iar Biblia și Tradiția trebuie respectate și cercetate în litera și spiritul lor dintâi, cât mai aproape de surse, nu în litera moartă a dogmatismului politicianist. Nu cred să existe aici de față persoane care să contrazică aceste afirmații de strict bun-simț. Așa stând lucrurile, din păcate, cu perceperea și „exploatarea” apocrifelor în România, consider necesare definirea câtorva termeni și o clarificare de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]