3,219 matches
-
pagini și am aruncat-o." Parcă mi-aș dori să ajungă cât mai puțină lume să afle prin tot ce am trecut eu până acum, de am ajuns să paralizez, singur, pe canapeaua din living, la 48 de ani, ba mulțumit, ba nemulțumit, în funcție de starea mea de spirit. Pentru că sânt lucruri pe care parcă nu aș vrea să le afle nimeni despre mine. Eu știu că în momentul în care citești aceste rânduri, cartea e la tine, cu toate grozăviile din
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
experiențele extatice, extreme. Dimpotrivă, e vorba 309 de faimoasa "aurea mediocritas" a antichității, de cultivarea grădinii proprii, de tihna și pacea unei vieți înțelepte, potrivite omului, lipsite de zbucium și de excese. în acest sens filozofii invidiau viața simplă și mulțumită a păstorilor, împlinirea celor ce n-au ambiții mari, ci se mulțumesc cu ceea ce le aduce clipa. Dacă fericirea orgasmi-că despre care am vorbit la-nceput ar putea fi numită transcendentă, avem în schimb de-a face aici cu o
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Dar nu era așa. Strălucitorul slujitor al Zeului Puterii dovedi îndată că nu la ea se gândea acum. - Știi de ce te-am chemat? îl întrebă pe sclav. Auta își aplecă fruntea spre pământ și răspunse că nu știe. Preotul păru mulțumit de răspuns. Zise: - Iată de ce: ai mai privit steaua aceea, te-ai mai gândit la ea? Sclavul privise steaua, care se vedea și din Ta Kemet tot pe cerul de miazăzi. Dar întrebarea preotului cu totul neașteptată îl dezrădăcină cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
corabie mare, de o sută cincizeci de coți lungime, cum nu se făceau în Ta Kemet), Iahuben trecu pe lângă cârmaci și se pomeni față în față cu Auta. Nu bănuise că vor călători împreună, iar când îl văzu se opri mulțumit. Sclavul stătea pe punte și scria ceva pe un ciob. Simțindu-se privit ridică ochii și sări numaidecât în picioare, zâmbind cu toată fața. - Vezi, Iahuben, zise sclavul, s-a sfârșit și călătoria asta! Vântul bun ne duce spre Ta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
poți ghici? - Nu știu, să văd. Hai să ne jucăm așa cum spui. Copilul ridică bila cu genunchii și-și ascunse mâna după ea. - Câte degete am ridicat? - Două! - Ba nu, n-ai ghicit! Am ridicat numai unul! Și râzând foarte mulțumit, copilul își înălță ușor degetul, lăsîndu-l să alunece în sus pe sfera netedă. I se văzu întîi unghia. Apoi încheietura, după aceea degetul tot și în sfârșit mâna întreagă. Se pregătea să repete jocul, dar se opri deodată speriat. Omul
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
ce-ți spun. Zice că a înțeles de la început că ești foarte bătrân, slăvite stăpâne, și că ești foarte înțelept și puternic. Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui. Marele Preot se uită adânc în ochii străinului. Părea mulțumit. Apoi suspină și zise: - Ce pot vedea în niște ochi atât de străini! - Dar despre mine ce a spus? întrebă Tefnaht. Auta se uită la el liniștit. Spuse rar: - Despre stăpânul meu Tefnaht n-a spus nimic. - Totuși este prea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de grâu îl ascundea. Convoiul se îndepărtă. Auta se sculă în picioare. O undă de vânt îi aduse la ureche un crâmpei din ceea ce îi spunea pesemne Tefnaht Marelui Preot: "...numai să nu afle prea mult!" Întâia oară în viață mulțumit că scapă de Marele Preot, Auta se întoarse în fugă la turnul argintiu. Râdea. CAPITOLUL XVIII Auta se obișnuise cu oaspeții cerești și se obișnuiseră cu dânsul și ei. Alături de ei, se simțea din ce în ce mai bine. Cei doi preoți plecaseră de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Mai încercă o dată: - De ce nu vrei să mă crezi că sunt oameni? Zei nu se află nicăieri, Iahuben, ți-am mai spus... - Și atunci ăștia din ce țară au venit? - Dintr-altă lume... dintr-o stea. - Ei vezi! zise Iahuben mulțumit. Lasă, Auta, că eu știu mai bine. Nu sunt prost: în stele nu trăiesc oameni, numai zei. Nu-s copil să mă amețești cu basme. Lasă-mă să cred ceea ce văd. Din clipa aceea Auta nu mai stărui. Ajunseseră pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
aduse un braț de arme. Dar jos mai erau multe și luntrea se umpluse. Văzând, Iahuben se gândi o clipă, apoi îi porunci soldatului să se înarmeze și să păzească maldărele de arme până la întoarcerea lui, ceea ce soldatul făcu bucuros, mulțumit că scăpase cu atâta. Iar sutașul intră mândru în luntre, se așeză pe scaunul său și își prinse singur curelele, ca și când ar fi fost călător prin văzduh de când s-a născut. Luntrea se înălță în aer, îndreptîndu-se de astă dată
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
bătrânul îi spune: - Puarem, tu ești viteaz și ești înțelept. Te-am chemat să ne sfătuim. Spune-mi întîi câți soldați mai ai pe corăbii? - Cincisprezece mii, slăvite. Atâția câți au putut scăpa de mânia mării. Bătrânul își mângâie pieptul, mulțumit. Apoi întrebă, fără să se uite la nimeni anume: - Ce face regele nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic? Nimeni nu știa cine este cel întrebat. Răspunse în cele din urmă tot Puarem: - Slăvite, regele și zeul nostru ocrotitor
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o curea, și le umplu pe amândouă cu plăcinte, curmale, faguri de miere, turte de grâu, carne fiartă de oaie, struguri și ouă; apoi îi dădu inelul, fără să mai ceară nimic, în vreme ce negustorul gras, cu mutră rânjitoare de om mulțumit, o privea cu gura căscată. Auta îi veni în ajutor, luîndu-i din mână cele două coșuri, acum grele, iar negustorul, obișnuit să păcălească, dar nedeprins să i se dea pe marfă de zece ori mai mult, se arătă mărinimos de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
înapoi la școală și Spune-i că s-au pierdut șaisprezece mii opt sute șapte măsuri de grâu. Uite, ți-am scris aici pe ciob totul... Și să-i spui învățătorului să-și păzească grîul! Copilul începu să râdă și plecă mulțumit. Apoi se întoarse din drum și se mai uită o dată la cei trei, zicând sfios: - Voi din ce țară sunteți? Limba rome o știți foarte bine. Tu poate că ești de la miazăzi, fiindcă ești negru, dar tu, doamnă, semeni cu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
alerge după fluturi. Dar nu alergară mult. Auziră strigăte vesele dinspre pădure: era Mai-Baka, venind cu o căprioară pe umeri și cu o sarcină de crengi. Femeile izbucniră și ele într-un strigăt de bucurie, și arcașul fu mândru și mulțumit. Curăță cu cuțitul o creangă dreaptă și o puse în două crăcane, apoi se apucă să jupoaie ciuta, pentru frigare. - Fă focul, Ntombi, și să-i poftim și pe zei! porunci el. Ntombi adună un rug de vreascuri și alegând
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
seamă că numai cel căruia îi spusese Enoh cunoaște limba sa, și îl întrebă cu smerenie: - Enoh, ce grai să rostească gura mea ca să fie plăcut și limpede urechilor îngerului Domnului? - Tu cunoști poate limba rome? îl întrebă Auta zâmbind. Mulțumit că o știa, Abraam se uită la străin smerit și totodată mândru, și începu să-l întrebe în limba învățată cândva în Ta Kemet dacă va cruța pe puținii nevinovați din cetate. El știa bine că nevinovații fuseseră vestiți în
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cred dragul meu, dându-și apoi seama de cuvântul pe care l-a folosit dar nu regretă deloc. La poarta familiei Plopeanu, Radu opri și coborî. Ramona îi mulțumi. El făcu o plecăciune zâmbindui, se urcă pe bicicletă și plecă mulțumit că nu l-a invitat înăuntru, pentru că i-ar fi fost rușine să dea ochii cu mama Ramonei. Doamna Neli, care-și văzuse fiica la poartă împreună cu Radu îi ceru explicații. Ramona îi spuse că i s-a defectat mașina
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
aceea suspect de rapid, însă conform ordinelor date de superiori. Soldații de la Comandamentul Grupării Tactice de Nord erau pregătiți să plece, el se frământa așteptând... nu se știa cât! Caii sosiră târziu, abia pe-nserat reușind să ia tunurile de pe poziții. Mulțumit cât se putea, având în vedere contextul, ieși cu unitatea la șosea, atașându-se la o coloană lungă de ostași. Trecu și prin satul Vadu’ lui Vodă, aproape de malul Nistrului, unde locuia fratele său mai mare. Cum nu-l mai
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
fost futaiu, ceilalți băieți din bulău. Cum era ea? Avea țâțe mari? Uniformă de școlăriță? râde Lennox un chicotit sec. Își scoate un muc din nas și-l inspectează să vadă dacă a rămas vreun pic de drog În mucus. Mulțumit că-i curat, Îl freacă Între arătător și degetul cel mare, storcând lichidul din el, apoi Îl aruncă pe covorul lui Ocky. Se benoclează puțin la Ocky și clatină din cap. — Deși șase luni pentru un futai, nu-ți prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
curând o baladă... ... știi că am nevoie de puțin timp... ... de puțin timp să dau de capăt lucrurilo... Mă Întorc la birou, sau mai precis, la cantină. Toal e acolo și pare binedispus. Are aerul unui huligan dintr-o spălătorie, mulțumit că a auzit o bârfă răutăcioasă, dar când mă vede devine brusc serios de tot, vine la mine și mă strânge de umăr. Sper că nimeni n-a observat gestul, arunc o privire rapidă În jur și spre disperarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și tablă ne ferea de razele nemiloase ale soarelui. Orele unsprezece. Săgeți de foc se strecurau ca un laser, stingându-se în apă. Fiecare era preocupat și atent de a scoate o recoltă cât mai bogată. În partea dreaptă Virgil, mulțumit, fredona încet o melodie numai de el înțeleasă. Se bucura de peștele prins și de paradisul ce-l înconjura. Traian, în stânga mea, nu prididea cu scosul peștelui din cele două undițe pe care le mânuia cu o finețe de profesionist
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
în România contemporană nu știu să se fi utilizat tehnica vizuală pentru cercetarea științifică a divinației, eu am încercat să o folosesc. Specifică antropologiei vizuale, tehnica filmică surprinde și evidențiază "pe viu" anumite secvențe sugestive pentru studiul de față. Sunt mulțumită că am reușit să surprind în imagini o practică divinatorie extrem de rară: ritualul turnării cositorului în comuna Rediu, județul Neamț. Ca element de originalitate în acest sens aș aminti analiza materialelor filmate. Schemele de analiză (secvențială și transversală) se regăsesc
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ecranului (dacă explici, în cazul unei catastrofe aeriene, că, din cauza înlocuirii imaginilor cu cifre, ecranele de control îi privează pe piloți de orice contact direct, vizual, cu mediul fizic, lucru foarte periculos, ți se răspunde întemeiat că oamenii sunt totuși mulțumiți că pot ateriza noaptea, în ceață, datorită simulărilor numerice). Organul democrației Prima antinomie a ochiului nostru de Esop: "televiziunea servește democrației", "televiziunea pervertește democrația". Profesioniștii imaginii, care trăiesc din asta, susțin mai degrabă teza; specialiștii ideilor, care pierd, susțin antiteza
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
dată altul. 4. Fluturele și Zhuangzi. Viziunea trimite la simpli tatea naturală prin dezlegarea totală de legăturile care confi gurează o imagine falsă și limitată a eului: „Odată Zhuang Zhou (= Zhuangzi) visă că era un fluture, un fluture care zbura mulțumit și plin de bucurie încoace și ncolo, întru totul după pofta inimii și fără să știe că este chiar Zhou. Deodată se trezi și el se dovedi a fi același Zhou. Nu știu dacă Zhou visase că este fluture sau
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
comunitate etc.). Scopurile pot fi numeroase, dar sunt mai puține mijloacele cu care să ajungă la îndeplinirea lor. "În general, oamenii normali râvnesc conștient la ceea ce e posibil să obțină", spune Maslow. Dar mulți par să nu fie niciodată satisfăcuți, mulțumiți. Mulți au tendința de a se obișnui cu lucrurile bune din viața lor, de a le considera de la sine înțelese și de a înceta să le mai prețuiască. Își dau seama de importanța unui lucru atunci când nu-l mai au
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
comportamente viitoare, potențiale etc.); • speciale ("filtru", "capcană", "de control"). După formă, distingem: întrebări închise (cu răspunsuri precodificate, la care cei chestionați aleg răspunsuri propuse de noi, sau răspund, de obicei, prin da nu), întrebări semideschise (scalate; de exemplu: Cât de mulțumit sunteți de îngrijirea ce vi se oferă? 4. foarte mulțumit 3. mulțumit 2. nemulțumit 1. foarte nemulțumit 9. nu știu/ NR402), întrebări deschise (cei chestionați dau răspunsurile în forma pe care o doresc, după ce le-am precizat că e nevoie
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
să-și aștearnă, dar cine să-i învețe cum să-și aștearnă și cum să doarmă? Plini de naivitate, dar entuziaști și încrezători, liberi și aproape singuri, alunecau din plin, pe nepusă masă, în vâltoarea vieții... În schimb, toată lumea era mulțumită. Părinții, că mai reușesc să aducă câte ceva. Copiii, că rămân singuri, liberi și independenți, să nu-i mai cicălească nimeni și să stea cu gura pe ei, punându-le tot felul de interdicții și opreliști. Doar școala le mai stătea
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]