4,012 matches
-
la ei: - Balegă de oameni sînteți, nu zdrîngari! Cântați, ori vă bat cu prăjina! Noroc cu muierea și cu brutarul, care se apucă să vorbească. Se ridică de la locul lui, cu șervetul petrecut după gât, își trecu degetele 35 prin mustăți, îi privi pe fiecare în parte și le aduse din cuvinte, cum știa el, că mai vorbise la "Vox", la o întrunire. - Onorată masă! spuse. Rudele încremeniră cu furculițele în mâini. Chiar neamurile socrului se potoliră din mestecat. Nașul zîmbi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
brutarul juca tinînd luminările de cununie în mâini. Flăcările lor tremurau, se stingeau aproape, clipind, apoi iar se însuflețeau. - Așa, nașule! striga Aglaia. Zi! Zi! Acesta sărea tot pe ciucite, își apleca burta, lanțul lat de la brâu sălta și el, mustățile i se ascuțiseră, înfiorate. Dogarul îi ținea hangul, apoi rudele de la (c)bor, când pe vine, când cu palmele de pământ, chiuind de se stingeau lămpile. Intrară și muierile în rând. Se încurcau în rochii, dar tot aprige. Nădușiseră și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
54 Dar cine să-l știe pe ucenic, ce zăcea în el și ce făcuse la viața lui? Cel tânăr își spuse: Stați voi numai oleacă să v-arăt eu, m-oti crede vreun husăn, ai?" Și râse ușor pe sub mustața bălană, care-i umbrea buzele subțiri. Când se lumină veni și Florea, nădușit și supărat, spunîndu-le că abia noaptea viitoare or să aibă de lucru. - Ai scăpat, ușchitule, spuse Oacă, încă buimac de somn, da te-om vedea noi... Se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
De ziua acestuia, la Sfântul Pantelimon, se adunau sus în odăile întunecoase toți cei de-l slujiseră. Nu-l blestema nimeni. Crescuse negustori. Îi aduceau daruri, picau cu nevestele, petreceau. Se uita Stere. Mai avea și el puțin. Îi dăduse mustața. Duminica umbla în Cișmigiu după servitoare. La plecare, după încheierea socotelilor, îi spusese: - Și dacă mai ai vreo nevoie vreodată, știi unde mă găsești. Nevoia se ivise mai devreme decât crezuse. După nuntă, ridicase prăvălia cea nouă și cam isprăvise
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tremurat. Se încurca în sticle, ofta și-o ținea și o frică de bărbat. Se învîrtea pe afară, își făcea de lucru, nu era chip. El o chema iar, mai cerea un cinzec, cu privirile în obrajii ei. Avea o mustață rară, roșie ca pana de cocoș, pe care o tundea des cu degetele subțiri și albe. Linei îi era mai mare rușinea. Intrau alți clienți, se uitau la bolintinean: lucrul dracului, ei singuri în toată prăvălia, tineri 96 amândoi, sărea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rigiment, c-a fost reangajat și el! Oh, când mă gândesc ce viată am dus și cum mă mai chinuiesc acum... 156 Călifarul îi așternea palma pe ceafă. -Ce faci? -Ttt! - Doamne ferește... > - Doamne ferește, pîn' te nimerește! -Zău... Pungașul avea o mustață rară și ochi adânci, încercănați. Femeia, stătută, cu poftă de bărbat. - Lasă-mă, măiculiță! -Nttt! Și-i despica bluza cu zale de arnici. - Să știi că strig la vecini! -Strigă! Și-o pupa sub puful urechii, unde-i dulce carnea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Stere se prelingea pe lângă coșurile de cărămidă. Pisicile cădeau pe magazii. El se oprea în vârf, lângă calcanul casei. Torcea nepăsător. - Miaaauuuu... Miaaaauuuuuu, se auzea din vecini. O blană zbârlită urca furiș șina acoperișului. - Miarlaaauuuu, miaaaaarlllaaaauuuu, răspundea. Motanul mesteca din mustăți. Câinii, jos, numa ochi. Luna urca tăcută. Când era aproape, mireasa se oprea. Cotoiul se făcea că n-o vede. Apoi, deodată, îi sărea drept în ceafă, o lua cu dinții lui puternici și o tăvălea. O întorcea și pe-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
228 Simigiii ieșiseră cu lopețile de copt covrigii la spate. - Îi rupem! zicea unul. Nu le mai merge! Hoții nu se sinchiseau. Țineau mâinile în buzunare și cu ochii pe prăvălii! - Bună dimineața la negustori! rostea Bozoncea. '•* Grecii mormăiau, pe sub mustățile lor mari, răspunsul. - Dați, mă, bună ziua Stăpînului! se înfuria Gheorghe din spate. - Lasă-i, Treanță, spunea moale starostele, și se întorcea iar spre ei: Merge marafetul? Negustorii, numai ochi. Acu-i acu! Paraschiv se lipea de tarabe. La el nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fiert. Îi stătea gândul la Didina. În timpul ăsta ea se iubea cu Bozoncea. 232 - Ce-i puișorule? îl întrebă ăl bătrân. - Ce să fie? Mi s-a urât. - Las', că știu eu de unde se trage urâtul ăsta... Sandu zâmbea pe sub mustață. Zise și el într-o doară: - Te-oi fi săturat de bine, nenică... y Mai că trecuse și vara aia fierbinte, arzătoare. Rar cădea cîte-o ploaie. Tpt pe malul gârlei ședeau, la Băneasa, pândind trenurile de marfă pe care le
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
loboda și pelinul argintiu. Pe frunzele lui se oglindea nopțile luna știrbă a Cuțaridei. Pământul mișuna de gâze albastre, împodobite cu aripi străvezii. Fata tramvaistului cunoștea cărăbușul greoi de gunoi, care abia se mișca sub zaua lui neagră, și lungile mustăți ale lăcustei, și pielea albicioasă a rimelor grase, și culoarea ochilor de broscoi, și amestecul țarinei, și adâncimea cerului depărtat. Deasupra gropii, pluteau într-o lungă călătorie corăbiile norilor, mistuite în ceasuri întregi, destrămate de vântul nesimțit. De aici, ea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
așa, auzi tu, Florico? 290 Văduva - de care să asculte mai degrabă? Dădea din cap că a înțeles și făcea tot ce știa ea. Pe poartă intrau acum și bătrânii mahalalei. Erau vreo opt, albiți, cu părul rar și cu mustăți groase, aspre. Călcau măsurat, scoțîndu-și pălăriile. Ei nu lipseau de la priveghiuri. Nu mai aveau somn de mult, și cum se mai ducea unul de pejumea asta, trebuiau să-și ia rămas bun de la el, mai ales că nopțile treceau ușor
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să apuce să le dea în cărți, o luă gura pe dinainte, ca între femei: - Ăsta-i cutare, ăsta-i cutare... Ce de bani avea! Numa flori îmi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Atâtea aspecte ale sufletului maghiar îmi inspiră o simpatie nesfârșită; nu sânt capabil însă de cea mai mică atașare de poporul maghiar, de istoria lui. Sânt câțiva ani în urmă, văzând sergentul de stradă din Budapesta, m-am cutremurat că mustața aceluia s-a întins o mie de ani peste Ardeal și am înțeles, în acest trist fenomen, de ce noi românii n-am avut o chemare în lume. Ungurii sânt în Europa o insulă. Deși au luat și ei parte cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
închisei ușa după mine și începui a merge încet, încet în lumina lunei, pe stradele largi ale orașului cu ferestre și porți închise, cu ziduri albe și gălbenite de lună, cu perdelele lăsate, cu câte un păzitor de noapte cu mustața 8-nfundată în gulerul și gluga mantalei și c-o prăjină subsuori, în fine, o liniște somnoroasă, un aer cald de vară, o lună strălucită, stele de aur ce-și închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
fierbea mâncare. - Tu ești, Finițo? zisei eu sculîndu-mă, luîndu-i capul între mâni și sărutînd-o. - I, Doamne! zise ea surâzând cu degetele la gură și măsurîndu-mă cu ochii din creștet pîn-în talpe. Ce mare te-ai făcut... Uite! și barbă și mustăți... Da tare ești galben, vere, pare c-ai fi îndrăgit? - Nu știi tu, zisei eu, uitîndu-mă în ochii ei inocenți și lucitori, nu poți ști tu ce am suferit. Dar ce frumușică era verișoara mea. Fața albă și obrazii roșii
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
el, trebuie să stau de pază aicea, dar uite, apucă-nspre deal, c-apoi dai de loghar. Cu asta scoase din chingă o sulă subțire și străpunsă tutunul, aprinzîndu-l c-un lemnuș alb la capăt. Când începu sa, tragă din pipă, mustățile cătau în jos a oală, și ochii se holbeau naiv la gura lulelei cu atențiunea cea mare de-a o vedea curând arzând ca un cărbune. Căciula creață de oaie i se lasase pe ochi. O apucai tot mereu mai
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
curioase cu ochii lor cei vii, cari de cari mai mari - în fine, acolo-l vedeai pe român, cu fața arsă dar adâncă, cu ochii caprii și vioi, cu pletele lungi, crețe, negre strălucit, cari-ncadrau frunți largi și netede, mustața neagră, nasul de vultur, bărbia cam ieșită, ca a războinicilor străbuni. Sumanele cafenii ce spânzurau pe umere, cămașa cea albă ce, slobodă, dezvălea pieptul cel ars de soare ce ascundea inimi libere, cioarecii cei strâmți și albi, opincele cu vârful
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
aducea sufragiul și-și ștergea degetele de surtuc or de vestă, nicicând de șervetul curat ce sta-naintea lui. Un văr al boierului, cu părul roșu amestecat cu vițe albe, cu fruntea mică și cu ochii ca zărul, își răsucea mustățile de praporcic rusesc sub nasul lui roșu și privea cu plăcere la garăfile de vin de dinainte-i. Stalmaistru vorbea cu sine însuși, ungurește se-nțelege, iar doctorul de casă, un neamț cu fața rasă și plină de creți, cu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
a veni din alte vremuri. Ele seamănă cu acele fotografii de epocă din albumele de familie în care vedem un băiețel în costum de marinar, surîzînd timid, strivit alături de un domn înalt cu pălărie și baston, cu privire severă și mustață. Din fericire, tații nu mai sînt ce au fost odinioară și nici supraeul. Cînd este indulgent, mai puțin exigent, ne lasă să trăim ca niște oameni, ca niște simpli muritori ce sîntem. Ajungem la punctul esențial. Supraeul ne protejează și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
determină distribuția probabilă a indicatorilor de performanță financiară și economică.<footnote Hammersley J.M., Handscomb D.C., Monte Carlo Methods, Methuen, Londra, 1975. footnote>, <footnote Robert C.P., Casella G., Monte Carlo Statistical Methods, Second Edition, Springer, New York, 2004. footnote>, <footnote Dobre I., Mustață Fl., Simularea proceselor economice, Editura INFOREC, București, 1996. footnote> Cea mai potrivită prezentare a rezultatelor este forma grafică în care pe ordonata sistemului cartezian se reprezintă probabilitatea distribuției și pe abscisă se marchează valorile corespunzătoare calculate ale indicatorului. Etapele care
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
Sunt plecările din casa săracă a chiriașului izgonit, pentru o altă casă tot atît de dureroasă. Sunt plecările Într-o dimineață ca un cristal de rîsete spre mătușa de la Calafat, cînd știi că te așteaptă pe peron, lîngă unchiul cu mustățile de pîndar, stofa caldă din lătratul prietenos al dulăului. Între șlepurile gemînd de grîne Dunărea lucește ca un păstrăv de aluminiu. Sunt plecările spre marile capitale cu trîmbițele succesului suind În sînge. Sunt plecările spre satele depărtate ale solitudinii, unde
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
zăbala veți vedea domnilor spectacolul cel mai extraordinar inima ca un gît de gușter se umflă se dezumflă și troici coboară chiuind pe arterele În trepte cît duioasă eleganța focilor pielea lor lucioasă ca o noapte În docurile brăilei au mustăți cum e nervura frunzelor... În majoritatea cazurilor - la fel ca În Invitație la bal - notele spectaculare apar răzlețe În text, chemate la voia hazardului asociativ. Se poate observa Însă că ele asigură, În genere, În poezia lui Voronca, un decor
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
pieptăna, pesemne, doar cu degetele rășchirate, pentru că smocurile nu se ordo nau nicicum unele după altele, ci după mâna cu care își trecea prin ele rarița și după graba cu care o făcea. Sprâncenele erau groase și răsucite, ca niște mustăți care și-au greșit rădă cina și s-au așezat cu pleoșteala în sus. Ochii erau atât de negri, încât nu înghițeau, ci hăpăiau lumina. Și, ca să se știe de unde le vine lăcomia, coada ochilor se desfăcea într-un evantai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și băură, ultimul fu Maca, lovi halba goală de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat. Deși îl chema Coropciuc, nu era ucrainean. Deși nu era ucrainean, avea mustățile lăsate pe oală, ca Taras Bulba. Deși mustățile îi atârnau, colțurile gurii îi erau ridicate într-un fel de zâmbet fără sfârșit. Deși zâmbea mereu, fața îi era întruna tristă. Deși ochii îi erau mereu triști, erau de o albăstrime
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de tăblia mesei și se stropși. Bătrânul îi privea cu bunătate. Era cu totul altfel decât te-ai fi așteptat. Deși îl chema Coropciuc, nu era ucrainean. Deși nu era ucrainean, avea mustățile lăsate pe oală, ca Taras Bulba. Deși mustățile îi atârnau, colțurile gurii îi erau ridicate într-un fel de zâmbet fără sfârșit. Deși zâmbea mereu, fața îi era întruna tristă. Deși ochii îi erau mereu triști, erau de o albăstrime care lumina chiar și pe întuneric. Deși ochii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]