29,739 matches
-
Păi da, necazurile îți cam surpă prieteniile, am tradus în felul meu ceea ce ar suna mai exact și mai frumos: Cînd vremurile-s înnourate, rămîi singur". Nici nu m-a auzit. A aruncat o privire suspicioasă coloratului. Hai să ne mutăm. Ăla ne-a pus gînd rău. Lucian Foișor deja a literaturizat-personalizat sujetul. Scurt și cuprinzător, într-o scenuță-schemuță deșteaptă: hold-up la joben. Fluturel a sărit ca dintr-o cutie-surpriză cu arc. Stai și termină-ți vinul. Ceasul lui Cuza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
de discursul optimist-insuflant din editoriale. Maître scria în toată forma (și nu de formă) despre importanța tratatului, "o călăuză peste a cărui aport nu se va trece". Cai, nebuni, ture se lăsau purtați de colo-colo, din capriciu. Împinși de Mistrie, mutați de Mistrie, jucați de Mistrie. Nu părea a-i trece nimănui prin cap (nici celor cu destule carate culturale) că pionul poate deveni piesă grea, cîștigătoare; că nebunul și regina sînt în stare să-l facă mat pe regele advers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
acuzării (pe post de Cleopatra): De bună seamă, trigamie și tulburare a moralei și a liniștii publice. Judecătorul: O cunoașteți de multă vreme pe doamna Dora? Avocatul acuzării (pe post de Cleopatra): De zeci de ani, exact de când s-a mutat în acest imobil cu domnul Philip, terorizează pe toți vecinii la orice oră din zi și din noapte cu scandalurile lor interminabile: răcnete, țipete, urlete... (Ușa se deschide larg și Cleopatra intră ca o furtună în toată imensitatea ei, unduindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
scenă, vorbesc monoton, ca și cum ar citi ziarul, totuși nu repede. Fac pauză după fiecare propoziție. Maurizio năvălește pe scenă cu un pas sprinten, se oprește exact la mijloc, într-un careu desenat cu cretă, ia o poziție confortabilă și-și mută privirea spre soarele ce devine dintr-o dată foarte strălucitor. Se freacă la ochi și exclamă:) Ce zi frumoasă, tovarăși! (Își drege vocea cu o tuse guturală și tace o vreme. Are o statură înaltă, e bine legat, nicidecum slab sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după căpițele de fân de la baza colinei. Apoi, mai zăboveau o vreme, în care ea fie îi cânta, fie îi recita din versurile ei de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai degrabă o proiecție a vremurilor de odinioară, de când era foarte tânără. Firește, Muntele vrăjit ocupa centrul raftului din mijloc, dar de oglindă atârnau, cu rânjetele lor curioase, păpușile indoneziene de hârtie, din "teatrul de umbre", ce fuseseră de mult mutate în camera de la subsol. În plus, dispăruse noptiera, adăugată mai târziu, ce era în ultima vreme înțesată cu medicamente. S-a îndreptat încet către ușa închisă. Mâna i-a stăruit o vreme pe clanță, nici ea nu știa de ce, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu un glas temător, apoi a tăcut imediat, ca și cum ar fi așteptat o sentință. Doar că tăcerea venea la fel de apăsătoare și din partea cealaltă. În sfârșit, cu greu s-a închegat o conversație monosilabică, din care reieșea că el se va muta în alt oraș, căci s-a hotărât în cele din urmă să pună capăt celibatului. A urmat o tăcere lungă, urmată de scuze că nu va avea timp s-o vadă înainte de-a pleca. Trebuia să facă pregătiri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se urmărea în vis din afară, ca într-un fel de scindare a conștiinței, între cel ce visează și cel visat. Și ea se putea urmări cum se îmbrățișa cu amicul ei de școală, cum se ridica și obiectivul se muta pe umbrela retrasă sub scaun, ce-și arăta subtil doar mânerul către lume. Pe măsură ce înainta pe culoarul autobuzului, perspectiva se schimba; la început, umbrela se zărea în profunzime, apoi corpul ei sfredelitor în aceleași culori se retrăgea tot mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
decât lumea întreagă, dar acel cineva din interior îi șoptea că gustul libertății poate fi periculos, creează dependență, ca un drog. Și atunci, câte creneluri trebuie să aibă un zid, trebuie să fie ca acela chinezesc sau simplu, ușor de mutat sau de mulat după cazuri, necesități, capricii, dorințe, voințe cu tine însuți, voințe cu alții, voințe cu Mama, cu închisoarea însăși? Dar alt glas interior ce încăpător este omul! nemăsurata ființă a sa dacă încap în el fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Federico Garcia Lorca ar fi scris piesa Nemaipomenita plăpumăreasă. Pentru că renumele îi depășise granițele Universului. Într-una din tinerețile ei, făcuse plăpumi pentru recruții din Oastea Domnului, prin cazărmile îndepărtate din spațiu, acolo fiind tot timpul frig, pentru că soarele era mutat în locurile unde trebuiau să se nască oameni. Sigur, aceasta a durat puțin, câteva zdrențe de veșnicie dacă ne luăm după spusele ei -, dar sigur șapte eternități, dacă nu șapte și jumătate, până la limpezirea strategiei Domnului în lupta cu perfidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sale, atât de puternică și de variată încât puteai să te rătăcești precum adepții Gnozei în practicile ezoterice, care cred în inexistență mai mult decât în ei înșiși. Geografia urletului gunoierilor era variabilă. Deși solidă și nepieritoare, ea se putea muta, defectă, deteriorată, dezmembrată, dar nu dispărea: era esența existenței. Fără urletele gunoierilor nu concepeai nici politică, nici pe Dumnezeu. Ei dovedeau existența chiar a nonexistenței, pentru că urletul gunoierilor învia morții, ți-i aducea la masă, îți oferea o sumă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și, în timp ce profesorul gravita pe deasupra câmpiilor, semnalizând cu palete uriașe piloților locul de aterizare, avioanele deviau de la traiectorie, pentru că taman în acea vară de pomină Globul blestemat apucase să se apropie și mai mult de Pământ, prilej de a ne muta locul de joacă pe Lună, spre disperarea sărmanilor noștri părinți și a rusnacilor. Grâul crescuse atât de înalt, lovind cu agresivitate streșinile caselor, încât oamenii nu se mai vedeau din nemărginirea pururea mișcată, combinele treierau continuu, avioanele grele de grâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Seara vedeam în pavajul străzii ochi care pândeau. Ființele aveau puterea de a se scufunda în materie. Le-am surprins privindu-mă noaptea din tavan sau dintre cărți. Ochii s-au mutat în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în album la fotografiile din copilărie! Se miră pentru că poza de luna trecută, cu Mița și Stana, babe ca și ea, se rătăcise între file. Parcă auzea susurul apei, atunci când rugaseră pe un tânăr să le imortalizeze pe peliculă. Cineva mută pozele în album, zise ea în barbă ștergându-și ochelarii cu poala capotului de molton. Adolescentele fugiseră spre poza de acum, îi explică Mioarei fantoma. În felul acesta s-a născut și inspirația Regizorului. Fuga lor spre faleza de acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nu interesează pe nimeni. Înțelegi că adevărata natură a secretului este o decizie intimă. Te gândești, te gândești la asta tot mai mult. În fiecare dimineață, mergând la școală, tremuri apropiindu-te de faimosul zid: ghiveciul de flori este încă mutat? Proprietara ghiveciului de flori a observat scandalul, a pus ghiveciul la loc? Atunci când constați că ghiveciul de flori este încă acolo unde l-ai pus, inima îți bate cu putere. -Și cum se termină? -Nu se termină. Într-o zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
aș scula decât la ore monstruoase, ca Biscuit. -Eu unul am hotărât că Biscuit va fi maestrul meu în ceea ce privește arta gândirii. -Dacă vrei, o să-i pun șampanie în gamelă. Mi-am adus aminte că salonul era vizibil din stradă. Sigrid mută frapiera în bucătărie. -La ce oră începem? întrebă ea. -La unsprezece dimineața. Acesta e cusurul șampaniei: nu e bună imediat ce te ridici din pat. -Ai încercat deja? -Da, la fel ca vinul și whisky, vodca și berea: nu merge. -Bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
deschise a mașinii de sub care ies la iveală mațele unui motor rablagit, vă așteptam pe toți trei împreună, zice, parcă așa fusese înțelegerea, sau s-a schimbat ceva? — Nu s-a schimbat nimic, zice Sena izbutind cu greu să-și mute gîndul de la silueta doamnei Mina îmbrăcată în capotul de casă, am vrut să vă sun aseară, dar m-am gîndit că o fi prea tîrziu, că vă băgaserăți deja în pat, nu voiam să deranjez la ora aia, așa că am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
adîncește pumnii în buzuarele paltonului, încearcă să înțeleagă ce rost avea scenariul cu provincia, aici ceva nu se leagă, își reia din nou cu voce tare ideea, după ultimele infomații dacă la Iași n-o să iasă, toată șandramaua se va muta la Timișoara. Cine naiba a mai auzit de revoluții din astea ambulante? Este inexplicabil de ce toată lumea se teme ca nu cumva nenorocirea să înceapă la București. Nu era logic ca mai întîi ciorba să fie fiartă la foc potolit, înainte
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
au început cu exteriorul, izolînd clădirea, blocînd toate parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar trebui să vă țin aici pînă se face lumină și să vă pun să reparați toate stricăciunile pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția, ce altceva ar fi putut spune? întreabă Gulie, desfăcînd curelele cortului, trăgînd aer adînc în piept și privind bolta înstelată. — Se pare că a sosit timpul să ne mutăm, spune Tîrnăcop, ieșind și el la aer în patru labe, adulmecînd aerul nopții. — Am putea și să n-o mai facem, zice Roja, aprinzîndu-și o țigară Carpați fără filtru, mă gîndesc c-ar fi o idee bună să le mai
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că sînt corpuri feroase sau pietroase. În general fac parte din aglomerări cosmice care au traiectorii precise între planete. — V-am spus că sînt de fier, zice Roja mîndru, nu pentru asta mi-am turnat cenușă în cap, ca să mă mut într-un cort nenorocit, să trăiesc în provizorat și incertitudine. Îi dăm foc, dansăm în jurul lui și, imediat ce se răcește cenușa, ne apucăm de o construcție ca lumea. Pînă la un punct, o să facem și noi exact ce au făcut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
picioare, strînge din dinți, se simte întremat, bine, dar măcar așa în două cuvinte, ai putea să ne spui despre ce e vorba, insistă Gulie. Prostii, zvonuri, umblă cu fofîrlica, să ne intimideze, apucături de securist, concluzionează Roja, nu ne mutăm de aici nici pentru tot aurul din lume, așa să fie, dom’ Roja, zice Tîrnăcop urmărind mersul Curistului, care se îndepărtează făcîndu-se tot mai mic, credeți ce vreți, ne putem aștepta la orice de acum încolo, insistă Roja simțind din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
așezat barul deasupra căruia atîrnau cu gura în jos paharele curate. În fața sa la distanță egală unul de celălalt se găseau șase scaune înalte cu șezutul rotund și suport pentru picioare, prinse cu șuruburi în pardoseală ca să nu poată fi mutate de la locul lor. Pe peretele din stînga dintr un capăt în celălalt, cam la înălțimea pieptului, era montată o tejghea din lemn pe care pariorii o foloseau stînd în picioare, cînd își completau tichetele. Deasupra sa pe un suport din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ce tîmpenii mai pune la cale. — Eu o să-ți spun altceva, reluă Poștașul, că n-a făcut-o de bunăvoie, ceva i-a dat ghes mai întîi să-și dea foc la șandramaua din Ferentari și după aceea să se mute în bîrlogul de lîngă Bordei unde și-a încropit afacerea aia falimentară. Norocul lui a fost că de fiecare dată cînd s-a aflat la ananghie a avut unde să se ducă. Ori la Bătrîn, ori la Delfina. Ei, dar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
prin mijlocul barăcii, prin întuneric, pînă la întrerupătorul de curent și îl apăsă ferm. Încăperea se lumină brusc, iar Roja rămase o clipă hipnotizat, cu ochii ațintiți la becul din tavan, pînă se simți orbit și fu nevoit să-și mute privirea în altă parte. Va fi o săptămînă de foc, începu să se încurajeze, să-și aducă aminte puțin cîte puțin la ce se înhămase, la jocul dublu pe care-l avea de făcut. Și ce dacă stînga nu va
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]