12,372 matches
-
catehezei” (p. 22) și ne arată un om care se preocupă de sine, de spiritul său, care se regăsește pe sine. Ideatica și mesajul ce traversează textura sunt prinse într-o stilistică elegantă și sugestivă și fac obiectul unei procesări narative alerte și inspirate. Dincolo de valorile umane ale regăsirii de sine, ale smereniei, onestității și responsabilității și de experiența decisivă a pelerinajului, volumul se constituie ca o încununare a epicului în evlavios. Partajează asta: Facebook Email LinkedIn Listare Tumblr Reddit Pinterest
CONSTANTIN PĂDUREANU: Regăsirea de sine, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339561_a_340890]
-
cuvintelor: curaj și victorie. 2 puncte 2. Explică rolul cratimei în secvența: n-ar extrage. 2 puncte 3. Construiește un enunț în care să folosești o locuțiune/expresie care să conțină substantivul noroc. 2 puncte 4. Menționează tipul de perspectivă narativă din textul citat. 4 puncte 5. Transcrie două cuvinte din text care aparțin câmpului semantic al artelor. 4 puncte 6. Precizează două motive literare identificate în textul dat. 4 puncte 7. Prezintă rolul interogațiilor retorice din ultimul paragraf. 4 puncte
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
și tot ce mai aflam. Cum educația mea începuse de mult, ea a învățat deodată numai operele bune, a cunoscut pe Debussy, înainte de a fi auzit pe Puccini. Același lucru s-a întâmplat și în literatură [...]. b) prezența instanțelor comunicării narative - narator, personaje. Exemplu: Povestesc aceste gânduri sau scene din viața noastră comună, Ioana e cel mai priceput critic al meu. 9. Secvența formulează un fel de scuză a autorului față de cititori, în sensul că probabil problemele lui în relația cu
Prof. LIVIA PIGULEA: Varianta 2 (rezolvată). Bacalaureat. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339556_a_340885]
-
mi-e teamă./ar vrea să bea și el cu mine car n-are curajul” tatăl meu, mama „eu după ce mor dorm somnuri podul, pivnița („mă rog în pivniță”) „nimicul, neîncrederea, neputința au devenit treptele creșterii noastre-n descreștere Negrici - narativ relatare, narare „Cu putință stăruință, un traseu narativ poate fi întrevăzut în mai toate manifestările spiritului” (Simulacrele no.., p. 171) ființa „minimă” din „Ieudul fără ieșire” - Ființa „zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” - Loc „treizeci
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
el cu mine car n-are curajul” tatăl meu, mama „eu după ce mor dorm somnuri podul, pivnița („mă rog în pivniță”) „nimicul, neîncrederea, neputința au devenit treptele creșterii noastre-n descreștere Negrici - narativ relatare, narare „Cu putință stăruință, un traseu narativ poate fi întrevăzut în mai toate manifestările spiritului” (Simulacrele no.., p. 171) ființa „minimă” din „Ieudul fără ieșire” - Ființa „zadarnic te vei zbate/(...)/fără margini este Ieudul și fără ieșire” - Loc „treizeci de ani de/moarte de la naștere încoace” - Timp
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
slujesc și eu pe Dumnezeu fixează un raport prietenos cu destinatarul/Astfel, se produce o complicitate conivența - o convenție tonul: grav, familiar? topos predilect - Varai „motiv central iradiant” poemele notează sau ipostaza de a fi eu alege eul liric - direct - narativ: int; even; descriptiv: ob, locuri totul aspiră la starea de Somn iminența prezența eului absența eului ce dă soluția de: consimțire, asentiment Ioan Es. Pop - Petrecere de pietoni „Argument împotrivă 2004 „a scrie nu oferă mântuire” „n-am alte îndemânări
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
trăsături care fac posibilă încadrarea romanului studiat într-o tipologie, într-un curent cultural/literar, într-o orientare tematică; − ilustrarea temei romanului studiat prin două episoade/citate/secvențe comentate; − prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ, semnificative pentru tema și viziunea despre lume din romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.); − susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema
VARIANTA 3 (REZOLVATĂ). BACALAUREAT, sesiunea august, 2012. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339566_a_340895]
-
studiat prin două episoade/citate/secvențe comentate; − prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ, semnificative pentru tema și viziunea despre lume din romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.); − susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema se reflectă în romanul studiat. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului vei primi 16 puncte
VARIANTA 3 (REZOLVATĂ). BACALAUREAT, sesiunea august, 2012. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339566_a_340895]
-
două episoade/citate/secvențe comentate; − prezentarea a patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ, semnificative pentru tema și viziunea despre lume din romanul studiat (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale, incipit, final, tehnici narative, perspectivă narativă, registre stilistice, limbajul personajelor etc.); − susținerea unei opinii despre modul în care o idee sau tema se reflectă în romanul studiat. Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere. Pentru conținutul eseului vei primi 16 puncte (câte 4
VARIANTA 3 (REZOLVATĂ). BACALAUREAT, sesiunea august, 2012. Limba și literatura română () [Corola-blog/BlogPost/339566_a_340895]
-
În orice caz, textele arată un spirit cultivat, o instanță epică meditativă și un creator de personaje ce probează o alertă volubilitate; ele apar ca scrise, cu autenticitate în cunoașterea umanului și în disprețul improvizației. Eul ce-și asumă perspectiva narativă și vocile epice au un sistem cultural de raportare care le ferește, le imunizează de didacticismul insinuant și fabulistic al naratorilor care cred că știu ce, vasăzică, este viața. Pe aceeași direcție se reține o atitudine decis-lucidă în ce privește personajele și
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
ale narațiunii, personajul și construcția, povestirile ne arată un prozator în măsură să creeze personaje și capabil, pe viitor, să edifice ansambluri epice mai extinse care să se adune pe o temă și să se conexeze la un același nucleu narativ. Personajele sale (Silvia și Adrian Condor, Elena, Ioan Ovidiu Anton, Vicky, Cornel, Nela, Laura, Letiția etc.) sunt în mod democratic determinate caracterologic: au, ca oameni, și trăsături pozitive și negative, sunt și deștepți și proști, și bine intenționați și răuvoitori
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
Ioan Ovidiu Anton, Vicky, Cornel, Nela, Laura, Letiția etc.) sunt în mod democratic determinate caracterologic: au, ca oameni, și trăsături pozitive și negative, sunt și deștepți și proști, și bine intenționați și răuvoitori, și responsabili și pierde-vară. În plus, figurile narative nu sunt așezate în spatele unor draperii filtrante și deformatoare. Am zice că ele au spontaneitatea vieții. Scriitura este așezată pe principii de echilibru. Viorel Teodorescu se mișcă bine printre cuvinte și reușește să conecteze lectorul la un imaginar care lasă
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
au spontaneitatea vieții. Scriitura este așezată pe principii de echilibru. Viorel Teodorescu se mișcă bine printre cuvinte și reușește să conecteze lectorul la un imaginar care lasă impresia că se desprinde dintr-un trecut recuperat. Intervenția, ca element de retorică narativă, se observă în conștiința utilizării voluntare a limbajului și în respectarea obligațiilor epice („scuze pentru termenii folosiți ... n-am avut alții mai potriviți la îndemână”; „constrângerile oricăror epitete”). În ecuația tematică a cărții atitudinea fundamentală față de existență este aceea de
Vasile Teodorescu: Povestiri amare, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339609_a_340938]
-
aporiile identității în procesul de comensurare a identității de emigrare cu identitatea de imigrare în cadrul interculturalității. Chiar din titlu, dacă avem încredere în el, două se profilează a fi coordonatele ce asigură cadrul și creează spațiul de dezvoltare a producției narative romanești: relatarea și multipla experiență existențială (a interculturalului și a crizei identitare, a blocajului, a revenirii la sine și a morții). Relatarea este o problemă de retorică, iar experiența este o problemă de viață (și de moarte), moartea însăși fiind
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
care scrie un roman „Relatare despre moartea mea”) și pentru a ieși din blocajul canadian. Moare/se sinucide, ispășindu-și singurătatea prin credință, după ce încercase același lucru prin iubire și ficțiune. A. Romanul nu alunecă involuntar către tema morții; dispozitivul narativ și situația epică sunt angrenate în tematizare de un lucid spirit creator. În mod voluntar, Gabriel Chifu se înscrie pe direcția epicii care „face literatură din relatarea morții unei persoane” (așa cum afirmă într-un articol din „Luceafărul” nr. 9/2008
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
vieții și a arăta că, oricând ar surveni, moartea surprinde ca ultim eveniment existențial, prinzând omul, oricum, nepregătit. Miza morții este viața asumată ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
arăta că, oricând ar surveni, moartea surprinde ca ultim eveniment existențial, prinzând omul, oricum, nepregătit. Miza morții este viața asumată ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care aleg, după împrejurări
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
oricând ar surveni, moartea surprinde ca ultim eveniment existențial, prinzând omul, oricum, nepregătit. Miza morții este viața asumată ca experiență unică. B. Fără a se opri asupra temei morții, critica a observat calitățile de tehnică narativă, complexitatea (vocile narative, formula narativă), „radiografierea Răului” și problematica identității (căutare, obsesie, eșuare). În „Arca lui Noe” (1980), Nicolae Manolescu arăta: „Nici romancierii nu creează în chip absolut. Au și ei un fel de repertoriu ideal de combinații, din care aleg, după împrejurări, și pe
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
am numi domeniul romanescului”. Trei sunt deciziile pe care le are de luat un prozator: definirea unui raport între autor și narator, fixarea într-o perspectivă și stabilirea modului de realizare a narării (relatare sau prezentare). b 1 . În tehnologia narativă a romanului, Gabriel Chifu introduce un spirit narativ ce adună mărturiile unor personaje și inscripționează călăuzitor capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
care le are de luat un prozator: definirea unui raport între autor și narator, fixarea într-o perspectivă și stabilirea modului de realizare a narării (relatare sau prezentare). b 1 . În tehnologia narativă a romanului, Gabriel Chifu introduce un spirit narativ ce adună mărturiile unor personaje și inscripționează călăuzitor capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță: ideologică, filosofică, morală, poietică; în mod deliberat îi
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
În tehnologia narativă a romanului, Gabriel Chifu introduce un spirit narativ ce adună mărturiile unor personaje și inscripționează călăuzitor capitolele. Se recurge atât la aparența coincidenței autorului cu naratorul, cât și la tehnica naratorilor legitimi, dar necreditabili, față de care instanța narativă ia distanță: ideologică, filosofică, morală, poietică; în mod deliberat îi subminează, în ce privește autorizarea, relativitatea adevărului evenimentelor. Prezența sau absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
autorizarea, relativitatea adevărului evenimentelor. Prezența sau absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
absența naratorului, identificarea sau sciziunea lui de autor, investirea personajelor în a alege reprezintă, se știe, proceduri retorice, strategii. Întotdeauna cineva descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
descrie și narează, eventual apreciază ori constată în roman. Prin titlurile capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se confundă cu autorul omniscient), fie unui personaj. Gândind actul narării în termenii a ceea ce se cheamă și voce, se poate spune
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
capitolelor, spiritul narativ ne direcționează, arătând că producția narativă are un centru de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se confundă cu autorul omniscient), fie unui personaj. Gândind actul narării în termenii a ceea ce se cheamă și voce, se poate spune că voce primesc câteva personaje: Patricia (capitolul VII), Adam (capitolul III
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]