2,389 matches
-
apare În hol cu un buchet uriaș În mînă și mă uit la el bulversată. Amîndoi avem flori? O, Doamne. Știe. Nu. Nu te prosti. De unde să știe? Și de ce mi-ar lua flori, dac-ar ști? Luke pare la fel de nedumerit ca și mine. — Astea sînt pentru tine, zice după o pauză. — Aha, zic cu glasul sugrumat. Ei bine... astea sînt pentru tine. Facem schimb de buchete stîngaci, și eu Îi dau bomboanele și sticluța de whisky. — Hai să mergem... Luke
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
place foarte mult, zice Luke Împingîndu-l În față și În spate. Becky, cred că ar trebui să-l luăm pe ăsta. — Ok, aprob, dînd ochii peste cap. Ăsta poate să fie al tău. Cum adică al meu? mă privește Luke nedumerit. — Eu vreau să-l iau pe ăsta! zic sfidătoare. E o ediție limitată cu imprimeu Lulu Guinness și cu suport pentru iPod. Și uită-te la umbreluța de soare. E super! Cred că nu vorbești serios, Îl măsoară din ochi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Înăuntru! — A. Ăă... mersi! Urmează o tăcere expectativă și mă rezem cît pot de firesc de unul dintre stîlpi. Ca o gazdă aflată pe treptele de la intrarea În propria-i casă. Cum face lumea. S-a Întîmplat ceva? Întreabă Martha, nedumerită. — Nu, nimic! zic eu un aer cît mai relaxat cu putință. Doar, știi și tu... mă bucur de ziua asta frumoasă și de aer... Mă strofoc să găsesc o poveste plauzibilă. Poate n-ar fi rău să facem toată ședința
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aproape că-mi dă un cot În stomac. Cred c-ar fi bine să mă duc acasă, să mă odihnesc. Mă duc să zic „pa“. — Bună idee, mă aprobă Jess viguros. Păstrează-ți energia pentru mî... tace, stresată. — MÎine? zic, nedumerită. Ce e mîine? — Adică... pentru copil. Jess Își ferește privirea, evazivă. Pentru naștere. CÎnd o fi ea. Ce naiba vrea să... Și atunci mă izbește revelația. Și ea e parte din conspirație. Asta a vrut să spună! Petrecerea surpriză pentru copil
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
aroganți de companie, care-cred-că-lumea-e-a-lor... Luke ridică o mînă. — Nu e chiar așa de simplu. Trebuie să-ți spun ceva. Se oprește, continuînd să amestece mecanic În cafea, cu chipul tensionat. — Arcodas nu ne-a plătit. — Poftim? Mă holbez la el, nedumerită. Vrei să zici... deloc? — O singură tranșă, la Început de tot. Dar, de atunci, nimic. Ne datorează... Mă rog, destul de mult. — Dar nu se poate să nu vă dea banii! Lumea trebuie să-și plătească facturile! Adică, e Împotriva... Amuțesc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
pe Sorin Pantiș. Tot în acei ani, fusesem invitat la masă de către Călin Popescu Tăriceanu, împreună cu șeful baroului avocaților ieșeni, Adrian Mogoș, care era președintele PNL Iași. După o ciorbă de burtă, nu a mai urmat nimic, fiind și astăzi nedumerit de acel moment. Tăriceanu își lansa atunci la Iași un post de radio, al cărui nume nu-l mai țin minte. De câte ori îl văd la TV, îmi amintesc, involuntar, că a servit o masă cu un singur fel ciorbă de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
erou drogat cu narațiune. Monologul lui interior e foarte bogat, dar el se desfășoară din incident în incident mai mult decât din idee în idee. Prins în păienjenișul acțiunii, acest personaj unic ne apare ca o inteligență hiperbolizată. Inert și nedumerit, el este un martor liminar. Interioritatea lui și exteriorul fuzionează. În vreme ce viața i se întâmplă, el suportă, îndură mult peste resursele lui. Realul îl devorează. Gândirea e ultima fortăreață. Baza caracterizării este rememorarea. Există o serie de stări definitorii de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îngenuncheate de americani, pictorul cu pricina a ajuns în poziția cândva privilegiată a lui Kuroda, pictorul care visa la imperiul japonez. Roata s-a întors, și Kuroda, în mica lui parcelă de prezent real a romanului, se uită în jur nedumerit, nelalocul lui, aparent un bătrânel inofensiv. Dar lectorul știe el ce știe. Naratorul face suma tuturor timpurilor și pronunță un verdict moral. Ishiguro e chiar foarte intransigent când vine vorba de acest verdict: oricât de liberi credem noi că-și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cauza viitorului. Prezentul se hrănește din trecut și viitor și le risipește. Știm viitorul de la prima pagină (cine vrea să sară peste mijloc pentru a citi ultima pagină ca să aibă un sentiment de elibrare, de rezolvare în final, rămâne profund nedumerit), iar trecutul respiră în fiecare moment prezent, în fiecare gând care se naște sub ochii noștri. Trecutul eroului se confundă cu trecutul literaturii, și e veșnic parodiat de prezent. Saltul secolului XX este trecerea de la ordinea cronologică (mod de ordonare
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
construit e o ființă păguboasă. Pe parcursul romanului înaintează orbește, iar finalul îl lasă descumpănit, în așteptare. Textele Desperado sunt texte cu un unic erou egocentric, care manipulează toate celelalte ființe literare pentru a se pune în evidență. El e confuz, nedumerit, copleșit de incidente. Eroinele lui Lessing sunt agresate de real, neputincioase, dar spumegânde de furie. O furie care nu are paratrăznet. Personajele lui Ishiguro clocotesc și ele de mânie. Eroii aceștia devin agresivi pentru că romanul este încercarea lor de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cel care gândește, are o logică total diferită de a noastră; el se naște într-un trup îmbătrânit și moare ca bebeluș revenit în pântecele mamei. Pentru eul interior, fără nume, nașterea înseamnă moarte, iar mama e călăul. Cititorul e nedumerit. Logica lui e greu pusă la încercare. Pare uneori că, pentru a fi atât de consecvent în narațiune, autorul și-a filmat mai întâi scenariul și apoi l-a urmărit derulându-se invers, transcriind exact ce vede, fiecare incident, de la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nimic, dar nici nu i-a convins pe detractori ca începea o epocă nouă. Se deduce indirect din acest atac că Pinter marchează un alt timp literar. "Pinterescul" e cu totul un alt fel de literatură decât se aștepta autorul nedumerit al acestei recenzii belicoase. Un alt fel de literatură, pe care acest premiu Nobel o consfințește. Numai că, în literatură, din păcate (știa Eliot ce știa), orice consfințire e o condamnare. S-a legiferat, trebuie încălcat. Poate un nou Harold
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cadouri când am auzit-o pe mama: - Emi! - căci așa îmi ziceau părinții de la Emilia. Eram complet zăpăcită pot spune, dar apoi am putut distinge silueta domnului Vali. - Felicitări, domnișoară! Ai 18 ani, acum. Știi ce înseamnă asta? Îl priveam nedumerită. Mă așteptam la un discurs lung despre maturitate, dar în schimb el a stins luminile și mi-a apucat brațul cu o forță uluitoare. Pentru un moment am crezut că mi-l va rupe, dar în schimb, el mi-a
Sfera by Roşca Ştefania () [Corola-publishinghouse/Science/91764_a_93588]
-
Valeria Guțu Romalo notează substantive și pronume nu numai „fără prepoziție (în nominativ)” ca în s-a întors doctorița, ci și cu prepozițiile ca, drept, în, fără, printre etc. ca în vă credeam în vacanță; adjective fără prepoziție (se privesc nedumerite) sau - în vorbirea populară - cu prepozițiile (îl știe de viclean); verb la gerunziu (îl vede venind), la supin (Sahara se consideră de nestrăbătut) sau la infinitiv (vedea ideea de unitate a se arăta); adverb (îl consideră altfel); propoziții (îl vede
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]