2,429 matches
-
-i să crească drept alături de dumneavoastră, asemenea unui copac ce va da roade mai târziu. De aceste roade vă veți bucura împreună când copiii vă vor privi cu respect și iubire, când vă vor oferi ajutorul lor fără a trece nepăsători pe lângă neputința bătrâneții. Mesaj de la copii pentru părinți Noi știm că ne-am ivit pe lume din dragoste. Știm că în culisele destinului nostru, la negocieri cu ursitoarele, stă grija părintească pentru viitorul nostru. Noi știm că voi, iubiți părinți
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
-i cedeze locul doamnei care a urcat; c) Te ridici și îi permiți doamnei în vârstă să se așeze. 3. De ziua ta ai primit un cadou. Cum procedezi? a) Desfaci ambalajul, te uiți ce ai primit și îl arunci nepăsător pe un scaun; b) Mulțumești și te arăți încântat de obiectul primit; c) Spui că mai ai un obiect la fel și că nu ai ce face cu cel primit în dar. 4. Ești la masă și mai vrei o
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]
-
o stăruință sălbatecă, suportată cu dispreț și indiferență. Ce rost are acum a destăinui, în ton patetic, toate aceste mizerii inerente existenței? Ar fi să mă răzbun, iar răzbunarea e o vorbă lipsită de sens în câmpul artei. Timpul rămâne nepăsător la micile noastre lupte, ochiul lui nu îmbrățișează decât operele durabile. Poate oare cineva îndrăzni să prevadă judecățile viitorului? E cu putință ca victime, oricât de demne, și agresori să fie înghițiți deopotrivă de groapa justă, artisticește, a uitării. S-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
meu iubite, Partea mea din ceruri ție ți-o voi da; Toate sunt uitate, toate sunt pierdute, Astfel este veacul, nu e vina ta. Capitolul IV MESIANICII POZITIVI M. KOGĂLNICEANU În fața lui Eliade, mesianic cețos și egotist, fără simț practic, nepăsător de tot ce nu se învîrtea în jurul său, apar alți mesianici, cu sentimentul unei misiuni pe care știu s-o traducă în termenii ei pozitivi. M. Kogălniceanu (1817-1891) e dintre aceștia. "Întorcîndu-mă înMoldova - scria el surorilor de la Berlin, unde făcu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
își stăpânește reacțiunile, fie conformîndu-se în aparență mediului, spre a-l modifica pe încetul, fie abstrăgîndu-se și creând în tăcere valorile de care e în stare. În cazul cel mai deprimant el devine un filozof al altitudinii morale, un Luceafăr nepăsător și rece. Sinuciderea lui Niculăiță arată o conforma-ție insuficientă. Însă scrierea e valoroasă prin adunarea laolaltă, monografică, a tuturor aspectelor durerii umane, căzute asupra unui biet infirm. Andrei Rizescu din În lumea dreptății e un caz patologic. Magistratura, avocatura sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
își face harakiri ori, nemaivrând să locuiască în Cocktail, își rezervă rolul de prim amorez într-o nuvelă ,,cu muzicuță internă”, interzice fumatul, avertizând asupra substanței ,,inflamabile” a romanului, lansează numeroase alte avertismente, dă indicații, amestecă timpurile. Bufoneria și veselia nepăsătoare alternează în roman cu secvențe ale comicului. M. insistă cu cruzime asupra ,,devorării” copulatorii, în cvasiexpresioniste ilustrații pentru o viziune a omului ,,în pielea goală” (,,gol și secătuit între formele sale”), plonjează în coșmaresc (e memorabilă scena în care autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
În loc nepermis. Ea a refuzat, spunându-i că nu făcuse o „tranzacție”. Barrier a informat-o pe funcționară că este un client al băncii cu un depozit substanțial, dar funcționara i-a aruncat o privire care se traducea printr-un nepăsător „Ei, și ce?”. Apoi a Încercat la directorul filialei, care i-a recitat mecanic politica băncii În ceea ce privește amenzile pentru parcări ilegale. A doua zi, un John Barrier extrem de dezamăgit a intrat În sediul central al băncii și și-a lichidat
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
scenariu poate fi exprimată Într-un singur cuvânt: documentare. Factorul „loialitate”. Mulți manageri nu-l pot sancționa pe angajatul mediocru din cauza unei loialități oarbe. Poate tocmai ei au fost cei care l-au angajat sau poate că Îi „leagă” ceva. Nepăsător, un asemenea manager refuză să aibă de-a face cu mediocrul de teamă că ar putea fi considerat un trădător. Totuși, o astfel de loialitate este acordată cui nu trebuie, deoarece a fost deja compromisă de un efort insignifiant din partea
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
restaura legăturile de Încredere și de a crea angajați productivi și mulțumiți. Totuși, vor exista ocazii când concedierea va fi necesară. Atunci când vine vorba despre angajați cinici, cel mai rău lucru pe care puteți să-l faceți este să rămâneți nepăsător. Transformarea eșecului În victorie 1. Păstrați Întotdeauna deschise liniile de comunicare cu angajații, mai ales dacă suspectați existența vreunui balaur care a ieșit după pradă. Mențineți angajații informați pentru a insufla Încredere și pentru a Împiedica propagarea informațiilor eronate. 2
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
retorică, Bolintineanu reprezintă cazul poetului spontan și neglijent, Încrezător pînă la inocență În puterea talentului. Paul Zarifopol Îl prezintă În acest sens: „un scriitor de bunăvoință. Un prea zelos umplutor de cadre [... ] A scris de toate, cu o fertilitate inocentă, nepăsătoare^... ], masă literară ieșită dintr-o ușoară și neobosită bunăvoință” (Revista Fundațiilor Regale, nr. 5, 1936) - și criticul mizantrop nu greșește prea mult. Numai că inocența, bunăvoința, spontaneitatea se bizuie la Bolintineanu pe instinctul său liric. Disprețuiește regulile În artă („A
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cum spune un bard din poemele lui, el cîntă: „Cum fîșÎie plopul, cum vîjÎie valul, Cum vuvue un vînt”* adică după ureche, atent la sunetele materiei, În ignorarea deplină a științei de a versifica. Bolintineanu nu-i, cu toate acestea, nepăsător față de legile armoniei În poezie. Citind pe Grigore Alexandrescu, este nemulțumit de incorectitudinea metrică a unor versuri, zicînd că acolo unde nu este formă nu este nici cugetare: „versurile șchioapătă ca un cal lînced, rămîn În gît...” Bolintineanu este, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este de a alege, de a Începe: „Dar unde o să punem privirea mai fntîi? Tu, fiu al ignorinții, ce nemișcat rămîi CÎnd arta Îți arată divina strălucire, Oricare-ar fi răceala și-adînca-ți nesimțire, Tu poți să vii aice, cît de nepăsător. Căci vei gusta tu Însuți un fermec răpitor. Vederea se Îmbată, se-ncîntă, se uimește, Nu știe ce s-admire, căci tot aici răpește. Și sufletul rămîne, o dată ce-am privit, Sub farmecile artii, aicea lănțuit, Sclavie mult mai dulce decît
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Și armorii cusute pe colțuri de harșele.” Trecem, acum, la o nouă provincie a acestei intime țări imaginare pentru a vedea altă formă de spectacol și, În fond, un alt mod de a imagina natura. Atributele se repetă (măre(, adînc, nepăsător, gigantic, falnic, voios), Însă peisajul (acela din Căderea Rinului) este mai grandios romantic, trimite spre un sublim al sălbăticiei: „El cade!... Din nălțime În fum se prăbușește C-un muget lung, sălbatic, grozav, răsunător, Din stînci În stînci el saltă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
C-a să dispară vecinie În haos zgomotos; Dar Rinul e puternic! dar Rinul nu dispare, El a umplut abisul și trece maiestos! Luîndu-și cursul pacinic, din nou se-ndreaptă Rinul Prin sate și orașe, prin munți și văi frumoase. Nepăsător gigantic de timpuri furtunoase, El pasă cu mîndrie, căci a Învins destinul!” Tabloul nu este decît un fragment dintr-o alegorie amplă privitoare la menirea providențială a Franței. Alegoria este slabă, tabloul din interior este Însă remarcabil. Care sînt notele
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al rîului și, odată cu el, securizantul spațiu lin. Alecsandri nu stăruie În viitoarea materiei, dezordinea contrazice simțul lui de stabilitate. Elementele materiale revin, după o fază de criză, la formele de sublim liniștit, maiestos. Umplînd abisul, Rinul redevine un „gigantic nepăsător”. Alecsandri nu poate trăi prea mult cu sentimentul catastrofei. Natura este frumoasă Îndeosebi În formele ei pașnice. Pașnice și decorative. Obiectele se integrează Într-un ansamblu (tablou, scenă, spectacol), ansamblu Încîntă privirea, dar Împiedică percepția elementelor În materialitatea lor specifică
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
simț deosebit al fantasticului. Noaptea lui este un vast tablou animat: insule de nori, foc tainic pe deal, adunare - În jurul lui - de păstori, Împresurare liniștită, răcoroasă a lucrurilor. Elementul nocturn este, cel puțin În Pasteluri, sărac. Imaginația surprinde doar somnul nepăsător al firii: „Acum Însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare”, dulcea (iarăși dulcea) amorțire, freamătul stins al vieții, căderea văpăilor reci ale lunii (În Legenda rîndunicăi): „Visează luna-n ceruri!... sub visul cel de lună Flori, ape, cuiburi, inimi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tînărul Ikanok care, plin de mîndrie („cu firea pe sus”), nu se supune dragostei. Femeile frumoase, pline de duh și istețime, „n-au prins loc la ochii săi” și, În genere, Ikanok (numele lui Konaki citit invers!) adiaforisește adică, este nepăsător față de acest subiect. Afrodita este jignită și pune pe capul indiferentului tînăr un premiu regal: „voi da stemampărătească/orișcăreia femei/va putea ca să-l robească/la mîngîioși ochii săi”... Amor face teoria omului, ființă slabă, Înlănțuit inevitabil de iubire („Ah
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și cu toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete "imaginile trecutului" deșteptate de "scurta trecere" a unei trăsuri "cu arcuri slăbite", trasă "de o pereche de cai costelivi", "îndemnați aprig de un birjar rufos". Nota bene: recunoașterea
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Eugen Jebeleanu - Un minunat strigăt de luptă și credință; * Dintre poeziile primite cu prilejul sărbătoririi a 75 de ani de la nașterea poetului: „Înăbușind un gând rebel Înainte de-a răzbate/Ar fi putut urma și el Cărări de mult umblateă/ Nepăsător cum ar fi fost De-a fraților durere,/ Ar fi căutat al vieții rost În vise și himere. (Ă)./ Din veac creștea spre el mereu/ Un murmur fără nume/ Zadarnic lanțul lung și greu Cerca să Îl sugrume -/Revoltă aprigă
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
societatea burgheză ea a fost deprinsă să ducă o viață inferioară, lipsită de gândire, stăpânită de instincte. În fine, o ultimă și Îndărătnică rămășiță a lumii vechi o Împiedică să pășească Înainte spre lumină: «omul cu care trăia», care «era nepăsător» și «vorbea cu dispreț despre ceea ce Încerca ea să-i spună». Crescută În asemenea condiții, purtând Întipărită În ea influențele negative ale mentalității mici burgheze, În Ana Roșculeț vor răbufni atitudini nesănătoase chiar și atunci când va fi eliberată de omul
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
din anii formării culturii URSS, În practica de creație a unor poeți - mai ales a unora dintre cei tineri - este vizibilă totuși o anumită atitudine care trădează mentalitatea proletkultistă. Asemenea poeți disprețuiesc studiul, nu-s exigenți față de lucrările lor, ignoră nepăsători culmile atinse de arta omenirii În dezvoltarea ei milenară, crezând că-și pot rezolva sarcinile versificând lozinci, exprimându-și abstract și superficial atașamentul față de noua noastră viață, lăsând În paragină expresia. (Ă). Literatura nescrisă a poporului stă la baza Însăși
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de stat la Afacerile străine în 1758, apoi la Ministerul de război în 1761, și care va juca practic, pînă la căderea sa în dizgrație, în 1770, rolul de Prim Ministru. Choiseul și agitația parlamentară. Acest mare senior loren, inteligent, nepăsător și sigur de el, nu poate redresa situația militară, dar reușește cel puțin să limiteze pagubele cu ocazia negocierilor franco-engleze, care, la ieșirea din Războiul de Șapte Ani, duc la semnarea tratatului de la Paris, la 10 februarie 1763. Într-adevăr
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
infernale - fruntea lui Ahab rămînea încrețită ca o plajă neagră, mușcată de vreo furtună, ce nu izbutește să-i clintească stîncile de la temelie. Dar astfel de gînduri nu-i tulburau decît pe puțini dintre membrii echipajului său, mai toți fiind nepăsători de felul lor; iar cînd, lăsîndu-i cu mult în urmă pe pirați, vasul Pequod trecu în sfîrșit pe lîngă promontoriul de un verde intens, numit Cacadu și răzbi în marea de dincolo de el, spre Sumatra, harponiștii se arătară mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pe Balena Albă? Așa strigă Ahab prin portavoce, zărind din nou o corabie sub pavilion englez, care luneca înapoia noastră. Bătrînul stătea în ambarcațiunea lui, suspendată la prova, cu piciorul de fildeș la vedere, sub ochii căpitanului străin, care stătea nepăsător la prova propriei sale ambarcațiuni. Era un bărbat ca la vreo șaizeci de ani, tuciuriu la față, voinic, chipeș și cu o expresie de om cumsecade, îmbrăcat într-o haină largă, din pînză de pilot, albastră, ale cărei broderii îi
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lucrezi la un sicriu? Se spune că Titanii îngînau cîte o melodie cînd tăiau craterele pentru vulcani, iar groparul din piesa de teatru cîntă, cu sapa-n mînă. Tu nu cînți niciodată? Ă Eu să cînt, domnule? Păi, sînt prea nepăsător de felul meu, ca să cînt. Dacă groparul ăla cîntă, o fi pentru că sapa lui nu scoate nici o muzică domnule căpitan. Pe cînd ciocanul meu face o muzică! Ia ascultați! Ă Da, fiindcă izbește într-un capac sonor, iar lucrurile sonore
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]