4,818 matches
-
câteva cuvinte. Să-i spun adevărul fără să pomenesc de partea cu avocatura. Păi, spun într-un final. Eram în Londra. Și aveam o... o... — Relație, îmi șoptește. — Ăă... da. Înghit în sec. Așa. Și lucrurile au luat o turnură neplăcută. M-am suit într-un tren... și am ajuns aici. Urmează o tăcere expectativă. — Asta-i tot, adaug. — Asta-i tot ? Nathaniel pare sincer uluit. Asta-i povestea cea lungă ? O, Doamne. — Uite ce e. Mă întorc cu fața la el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
comunitatea. El reprezenta universitatea la primărie și supraveghea sistemul de securitate al campusului - poliția universității Îi era subordonată. Una dintre Însărcinările care‑i reveneau era aplanarea conflictelor. Era un om complex, sensibil, cinstit și inimos. Dumnezeu știe de câte chestiuni neplăcute trebuise să se ocupe În slujba comunității universitare. Și nu era musai să aparții acestei comunități pentru ca el să aibă grijă de tine. De pildă salvase viața fiicei unui proprietar de restaurant grecesc, aranjându‑i o intervenție chirurgicală În ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
l privește pe Grielescu, nu cred că era un antisemit Înrăit, dar când a fost chemat să‑și spună cuvântul, și l‑a spus. A avut un vot și a votat. Și așa cum a observat Ravelstein, eu am refuzat datoria neplăcută de a mă gândi la aceste lucruri. - Nu știai de unde să Începi? - Mă rog, În ce mă privește, a trebuit să duc o viață evreiască În limba americană, care nu‑i o limbă propice pentru gânduri negre. - Ai discutat vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale semafoarelor în albul de pe sprâncenele clădirilor. Va număra stațiile până la Romancierilor. Va căuta blocul, scara, apartamentul. Îl va găsi. Înainte să apuce să bată sau să sune la ușa din PFL vopsită într-o nuanță de maro gălbui destul de neplăcută, aceasta se deschide și în fanta verticală de lumină apare o siluetă care îl poftește înăuntru. Pascal pășește peste prag cu tabloul la subsuoară. E destul de mare și degetele au mototolit hârtia cu care e învelit. Femeia care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se scărpină la brațul stâng. Nimic n-o ajuta să scape de această stare neplăcută. Fixă din nou peisajul pe care, cu fiecare contemplare, îl observa din ce în ce mai puțin, îl estompa, îi pierdea detaliile, făcându-l să semene cu o imagine văzută în colțul ochilor. Probabil cauza stării de nemulțumire interioară era tot avionul. E adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aduc câteva care cred că o să-ți placă. Lurch radia de fericire. Îmi dădusem deja seama că, din cauza unei greșeli de creștere, se simțea cel mai în largul lui atunci când oamenii îl înjurau sau când îl punea să facă chestii neplăcute. Poate, dacă stai să te gândești, nu-i chiar o greșeală și părinții lui l-au programat așa în mod intenționat; cu siguranță asta îl făcea să fie extrem de ușor de folosit. — Asta îmi place cel mai mult, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
luminezi la mijloc, zisei eu. Marie, acum tu de ce nu te întorci? Părea că a rămas locului de groază. Nu putea să fie vorba de amețeală, doar văzusem ce spectacol dăduse pe mobil - lucru care elimina din discuție cea mai neplăcută explicație pentru starea ei de șoc. Bănuiam că Marie știe destul de bine cam ce era acolo jos. Bez îndepărtă lumina lanternei de Marie. Abia dacă reușea să creeze o lucire slabă pe suprafața apei, care părea la fel de neagră și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
privirii înaltele turnuri ale Companiei Telefonice, ale Hotelului Hilton și ale Companiei Pacific Oil. Vechiul avion DC-3 își schimbă direcția, tuși de trei ori, țopăi pe pistă și alunecă huruind spre clădirile Aeroportului Internațional Simón Bolívar. Simți că o gâdilătură neplăcută i se ridica din labele picioarele atunci când călcă pardoseala tare de ciment a pistei, fierbinte ca o placă de grătar, iar aerul condiționat din aerogară îi lovi fața ca un vânt înghețat, uscându-i gâtlejul și făcându-l să tremure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
picioare. Până atunci presupusese că privirile furișe pe care i le aruncaseră cei din clasă, în special femeile, fuseseră aprobatoare, ba chiar avuseseră o nuanță de flirt. Conștientizarea faptului că ajunsese obiectul batjocurii celorlalți era în egală măsură neobișnuită și neplăcută. —Ăăăă, păi, a început el cu o senzație de disconfort, primul lucru pe care ar trebui să-l spun este că ecusonul ăsta nu e corect. Numele meu nu e Yogi. Vorbește mai tare, Yogi! l-a rugat Lotti din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo șuierându-și singură. —Soția mea, Alice, tocmai anunța Jake. Te simți mai bine? a întrebat-o el plin de solicitudine. Nu prea, a bănuit Hugo nedumerit. Pentru că Alice se uita fix la Amanda. Chipul ei calm înregistrase un șoc neplăcut. Lotti nu sesizase însă acest episod dramatic. —Vorbește-ne despre tine, a zâmbit ea cu toți dinții către Alice. În momentul de față lucrezi? Hugo a auzit-o pe Amanda respirând greu. Și-a dat seama că Amanda era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai recentă ecografie într-o geantă, ediție specială, semnată de un designer cunoscut. În plus, își lua liber măcar o după-amiază pe săptămână, ca să meargă la ceea ce lui Alice i se păreau a fi o serie de cursuri prenatale din ce în ce mai neplăcute. —Brant vrea să discute cu tine, i-a spus Sherry zâmbindu-i cu toți dinții. —A! Bine. Brant era conducătorul echipei juridice de la Intercorp și șeful ei. Alice s-a ridicat de la birou. Sherry a făcut o pauză. —Și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se îmbunătățise în mod dramatic. Carinthia își făcuse apariția curând după acest moment. Și încă într-o manieră ca la carte. Plus-minus câteva copci. Nu-i convenea deloc să recunoască, dar Una avusese dreptate. Cezariana nu fusese necesară. Singurul aspect neplăcut legat de nașterea Carinthiei a fost faptul că, până la urmă, progenitura n-a fost Carinthia. Varianta micuță, frumoasă și flatantă a Amandei nu s-a materializat până la urmă. —Băiețel, a spus Una, așezând pe stomacul Amandei un gogoloi plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a spus Una, așezând pe stomacul Amandei un gogoloi plin de sânge. Amanda s-a holbat la el. Nu era heruvimul blond pe care și-l imaginase ea. Era brunet, plin de riduri și pliuri și cu o piele roșiatică neplăcută. În plus, ceva legat de trupul copilului îi amintea mamei de partea interioară a gâtului unei păsări, așa că Amanda a fost bucuroasă când Una a luat pruncul ca să-l curețe. Femeia nu își făcea griji nejustificate legate de reacția ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
folosință. Acceptase ideea că orice alt fel de a proceda ar fi fost un răsfăț personal monumental. Scutecele din bumbac erau greu de manevrat, dificile, prea groase și implicau prezența a trei găleți (sau cutii mari de margarină reciclate) destul de neplăcute care se găseau tot timpul în bucătărie. Dar, cel puțin, acestea nu contribuiau la muntele de gunoi care reprezenta patru la sută din totalul deșeurilor rezultate din gospodăriile din întreaga Anglie. Alice repeta aceste statistici ca pe o mantră în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
lungi petrecute așteptând ca temperamentalul bazin să se umple la loc. Într-un final, Alice i-a înmânat lui Jake scutecul parțial curățat pentru ca acesta să-l ducă jos și să-l pună în găleata de înmuiere, în timp ce ea începea neplăcuta acțiune de așezare a unui scutec nou pe copilul care continua să urle. Cu toate că-i fusese schimbat scutecul, țipetele Rosei deveneau din ce în ce mai asurzitoare și mai disperate. Era limpede că mai era ceva în neregulă. — Cred că-i e foame, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se putea compara cu Pielea. Hugo a călcat pe pietrișul de un portocaliu sclipitor al aleii până în fața ușii de la intrare. Melodia care a început să se audă când a apăsat pe butonul soneriei i-a adus aminte, în mod neplăcut, de o piesă rock banală numită „The Wind Beneath My Wings 1“. Dar cu siguranță că asta era o exagerare. Chiar și pentru o casă care se numea Piele. Silueta, care se apropia și putea fi distinsă prin geamul de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
goală pușcă, în afara papucilor din satin roșu, stătea întinsă în centrul unui pat cu baldachin, mare, cu așternuturi mototolite. Genunchii îi erau ridicați, iar picioarele îi erau larg depărtate, într-o atitudine care îi aducea aminte lui Hugo, la modul neplăcut, de poziția de naștere din casetele video prezentate de Lotti. Carnea albă a sânilor se revărsa peste mâinile care o împingeau ritmic în sus și în față, către el. Laura își rotea pelvisul și gemea. — Vino și ia-ți-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
celălalt capăt al firului, Hugo nu se așteptase să fie nevoit să treacă întâi de filtrul de securitate al lui Alice. În plus, faptul că, după incredibilul incident cu prezervativul, Jake mai făcea încă parte din peisaj era o surpriză neplăcută. —Spuneți-i că este un prieten, a repetat el cu încăpățânare. Da, dar care prieten? Vocea nepăsătoare, ușor plângăcioasă avea o nuanță de încăpățînare de neclintit. Hugo era conștient că, dacă ar fi știut cine era, Jake ar fi închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
împreunat mâinile în agonie. —Hugo! a țipat ea. Ursulețul nu contează. Ieși din apă! Dar Hugo n-a auzit-o. Nu mai auzea nimic altceva decât tumultul râului. Se învârtea în mijlocul apei, purtat de curent și agățându-se, în mod neplăcut, de ierburile jegoase de pe fundul râului. Cursul de apă o fi fost el îngust, dar era adânc și mai puternic decât lăsa să se vadă. Ursulețul era tot în fața lui, dar nu reușea să-l apuce. Hugo a simțit cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai nefirească. Apoi, privind luminile de un albastru electric care măturau ornamentele din ipsos de pe tavan și automatele cu bomboane aranjate de-a lungul unui zid, Hugo și-a dat seama că locul ăla îi amintea, la modul cel mai neplăcut, de propria lui nuntă. Și în clubul foarte la modă din Soho existaseră automate cu bomboane. Fuseseră golite, pentru ca ulterior întregul conținut să fie aruncat în el și în Amanda. Ochii i-au trecut nepăsători peste femeile îmbrăcate în haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
care-i alerga prin interiorul trupului și aceea dată de apa fierbinte, plină de bule. Ascultă, a zis ea ridicându-se în capul oaselor. Îmi pare rău, dar trebuie să fiu cinstită cu tine. Trebuie să-ți dezvălui niște adevăruri neplăcute. Asta înseamnă adevărata prietenie, nu? Exact asta ai spus și tu mai devreme. Laura a clătinat din cap fără să rostească un cuvânt. —Ei bine, eu cred că ar trebui să te consideri privilegiată. Laura a oftat. —Știu. Am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ea absentă, cu ochii ațintiți în continuare asupra coapselor Laurei. Aceasta, pe jumătate înfășurată în halatul de prosop, s-a întors către ea. Păi, e limpede că îți spun asta numai pentru că ești prietena mea. Pentru că am vorbit de adevăruri neplăcute și toate celelalte. —Desigur. Amanda și-a scuturat părul umed cu emfază. —Deci ce e? Dă-i drumu’! Soțul tău și-o trage cu eco-hipiota aia de la cursul prenatal. Hugo și-a spus că era ca moartea. Nu știai când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la el cu răutate. — Nu. Tu să ai grijă. Să faci frumos la interviu. Altfel chiar c-o să-ți pară rău. Hugo a văzut imediat în situația asta un colac de salvare. Oare Amanda îi transmitea, deși într-o manieră neplăcută, că dacă rămânea discret și zâmbitor și dac-o sprijinea pe parcursul interviului avea să se calmeze și să revină la sentimente mai bune? Că mai era loc pentru dezbateri, negocieri și, spera el, modificări de opțiuni? —Hei! Ați ajuns! Intrați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nebună. După câteva ședințe de terapie, începe să-și dea seama unde a greșit. În ceea ce privește mariajul, în ceea ce-l privește pe fiul ei și..., Laura a făcut o pauză și și-a coborât privirea, ...și mai înțelege că anumite gesturi neplăcute, cu iz de răzbunare, cum ar fi faptul că i-a spus prietenei ei de infidelitatea soțului, în loc să vorbească întâi cu soțul și să-i dea acestuia ocazia să se explice, s-au născut din răutate și din dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să te desparți. Alice s-a încruntat. —Nu înțeleg. Mama ei a avut o ezitare. — Ca să redevenim un cuplu, tatăl tău, în special, a dat dovadă de foarte multă generozitate și amândoi am fost nevoiți să facem față unor adevăruri neplăcute. N-a fost ușor. De fapt, a fost foarte greu. Să refaci încrederea pierdută e o muncă aproape imposibilă. Dar noi am reușit. —Și așa o să reușim și noi, a întrerupt-o Alice. Și Rosa n-o să afle niciodată că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]