2,919 matches
-
de dispoziție, de stare... până la urmă avem o relație enter-delete...uite aici un enter: am înțeles starea ta de oboseală, și aia de agresiune pe post de apărare... însă nu m-am prins ce vrei... pe unde ne aflăm? între "nimic" și "destul", via "ceva acolo"? și aș putea să îl citez pe prietenul nostru, care își încheie toate mesajele cu "vă iubesc, deci comunic"... nu știu cum să iau ceea ce-mi spui și poate nu ar trebui să mă gândesc acum
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
e floarea care crește în deșert... Frumusețea ei arată nu doar contrastul profund cu mediul înconjurător în care răsare, dar, în același timp, accentuează fragilitatea proprie ființei, întruchipând imaginea geniului a cărui misiune e de a arăta puterea distrugătoare a nimicului care înconjoară și învăluie tot. (ital.) 72 Giacomo Leopardi (1798-1837), unul dintre cei mai mari poeți italieni. La ginestra sau Floarea deșertului, poem publicat postum, e considerat testamentul spiritual al scriitorului. 73 Așa cum grozama e născută pe lava împietrită. (ital
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în opoziție cu Școala Eleată, pentru care universul era gândit ca o unitate imuabilă, lipsită de dinamism, care nu poate fi cunoscută decât prin deducții logice, "golurile" lipsite de materie fiind o ficțiune, deoarece natura nu permite să consideri că "nimicul", este "ceva". Democrit emite concepția atomistă a naturii, întregul ei spațiu fiind un recipient de atomi mobili și staționari, permițând pe alocuri golul, ca realități cu existență eternă. Înțelesul modern al atomului Atomii au o mișcare mecanică, unindu-se (pentru
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
clar-obscur// Ra-Ra-Rasputin,/ Russian special love machine// Ca o spumă a timpului această luptă/ când ai coborât în tranșeea realității// Cutia de scrisori mereu goală...// Take my breath away...// Înveșmântat în frigul tristeții/ privești cum te-nconjoară/ din toate colțurile odăii/ Nimicul...” - După-amiaza de duminică) sau, între ele, clișee metaforice („Era o iarnă a cuvintelor;/ gerul măreț, ca o marmură albă, naltă,/ înghețase șoaptele ca pe corali risipiți” - Anestezic I), altele trăgându-se către zona milenarismului, de actualitate la data debutului. Având
VOINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290629_a_291958]
-
în fond, nimic altceva decât știința istoriei pe baza punctului de vedere al proletariatului”. De aici până la a crede că există un punct de vedere științific proletar și un punct de vedere științific burghez nu e decât un pas - nefiind nimic aberant în aceasta, dacă ne raportăm la premisele teoretice ale marxismului -, care va fi făcut în URSS. încă din 1921, în Teoria materialismului istoric, unul dintre conducătorii și principalii teoreticieni bolșevici, Nikolai Buharin, scrie: „E lesne de înțeles că știința
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
palate a ctitori din efemer... de poți pe-un mărgăritar-de-zar, averea-ți, moștenită s-o riști și atunci, sfârșind în evaziv, să proclami, regatu-ți: pierdut-definitiv!... de poți trupul vlăguit, sclav absolut... să ți-l mai biciuiești năprasnic, rănind, în fapt, nimicul gras, ce-n lăcomie ți-a rămas... de poți umple cântecul nemăsurat al infinitului acela de minut, măcar cu paguba-penumbre a zeității, noi, din 61 de secunde... atunci, al tău va fi PĂMÂNTUL și tot ceea ce există-n EL... ba
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
Sad. În centrul vechi răspândiți mulți, mulți cai colorați. Cai pe străzi, nu pe pereți. Un fel de „Cow Parade“, dar cu cai. Mmmm, Power Horse și dăi bătaie. Lume întinsă pe iarbă în parcuri, prieteni la terase discutând lejer nimicuri. Nu înțeleg, dar sună bine. Solitari, citind ziarul prin cafenele. Chill și voie bună. Familii, tineri, mulți tineri. Vroiam să spun speranță, multă speranță, când, în drum spre camping, la o intersecție, la trei metri, un motoscuter s-a intersectat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
a Festivalului și Concursului Internațional „George Enescu“ și apropierea momentului festiv al inaugurării manifestărilor oficiale pun pe jar întreaga suflare muzicală românească. Cumva. De la vlădica Ministerului Culturii și până la funcționăresele de la „Artexim“, pe capul cărora stau zeci, sute, mii de nimicuri absolut necesare a fi rezolvate cu rapiditate și eficiență, toată lumea se agită. Sigur că astfel de manifestări presupun un efort financiar și organizatoric considerabil. Sigur că evenimentele artistice/culturale-muzicale de o asemenea anvergură sunt binevenite, nu doar pentru „imaginea“ României
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
bere ne mai permite; în bunul-simț intrat în clandestinitate, ascuns în reviste culturale și colțuri de sate; în amintirile decantate, prăfuite, ascunse în pagini de agende care au ținut loc de jurnale, în geamantanele vechi unde se îngrămădesc sute de nimicuri stocate spre a putrezi mai ușor; în dragostea normală, burgheză, banală, senină, a cărei importanță capitală apare doar atunci când ar vrea să dispară; în puterea cuvântului onest așternut pe hârtie sau în pagina Word de a dăinui mai mult decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
masă, Lor le-a lăsat doar plata pe bucate. Țăranii stau cu gurile căscate: Pe drumurile bine desfundate, Capitalismul merge ca pe roate, Dar scârțâie, iar roțile-s pătrate. Și satele sunt pline de buticuri Și de dughene care vând nimicuri; Se spune că, peste vreo zece ani, El va rămâne fără de țărani. Țăranii se strecoară printre zile Mai anevoie chiar decât prin ploaie, Dar inima se-mbună și se moaie, Că pot să-și spună oful pe mobile. Pe la țară
La capitalismul rural by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84146_a_85471]
-
NEMULȚUMIT. 2. DISTRUCTIV. Nemulțumit: Copilul nu poate fi mulțumit de nimic. Are stări emoționale care se schimbă rapid. Copilul este extrem de capricios. Respinge obiectele când i se oferă. Plângăcios și se lamentează la fiecare indispoziție cât de mică. Iritat de nimicuri. Asta duce la izbucniri temperamentale violente caracterizate de: - vrea sa arunce obiecte, - vrea sa bată pe cineva, - aruncă obiecte în cineva, aparent fără o cauză. Chiar când părinții se pregătesc să iasă în oraș, copilul va face o scenă urâtă
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
17), între candidatul la însurătoare, care, „fără să i se mai poată pretinde o conversație de salon împănată cu vorbe franceze, sau măcar curat rusească, chiar și în moldoveneasca lui țărănească nu găsea alte teme de conversație decît banalitățile și nimicurile vieții de toate zilele“ (1, 18 - 19), și tînăra pețită, o romantică visînd la eroii literari, „de o noblețe și o vitejie supraomenească și de o eleganță neîntrecută“ (1, 18). E de înțeles de ce curînd după căsătorie Smaragda Theodorovna, negăsind
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
morala complexă și adesea bizară a omului contemporan, despre fragilitatea prieteniei și nostalgia unui trecut liber și generos, perfect sublimat într-o amintire de-a lui Vernon - în dezordinea chic a unui apartament parizian, între cărți, lenjerie, bijuterii și alte nimicuri, Molly își pregătește, elegantă, ieșirea în oraș, la redacția revistei "Vogue". "Dilemateca", anul VII, nr. 69, februarie 2012 Androphilis Romanul de debut al lui Yukio Mishima este un proiect autobiografic lucid asumat, de o sinceritate ce tulbură și intrigă în
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
de abstractizare ca să mi-o „integrez”, să o folosesc ca un automatism spiritual, așa cum fac cu altele; Împreună cu fraza presocraticilor care, cu siguranță, a fost primum-ul movens al acestuia: „cum de a fost posibil totul, când putea să fie nimic?”. „Nimicul” pentru mine și azi e un concept pentru care trebuie să fac un efort de abstractizare, așa cum trebuie să o facă un sălbatic căruia i se inculcă, În aritmetica elementară, cifra 0. Sau categoria „infinitului”, evident, un concept strict speculativ
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
spre legitimarea deconstructivismului radical" bazându-se pe faptul că aceștia au eliminat transcendența și au izgonit metafizica, fără a ține însă seamă de ceea ce au pus totuși în loc. De aici concluzia autorului că "omul concret" bacovian este o încarnare a nimicului, iar în spatele "noului antropocentrism" postmodern nu se află nici o "entitate materială". Pentru că în lumea "omului recent", fără lumen, totul e descentrat, descompus și sfâșiat sub domnia hazardului, filozofii diferenței și diferanței au avut motive să fie tentați a înlocui cosmosul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
omul recent" propusă de H.-R. Patapievici, pentru a dezvălui inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum recunoaște chiar Theodor Codreanu este o încarnare a nimicului" (Transmodernismul, Ed. Junimea, lași, 2005, p. 13). La existențialiști nimicul produce angoasă, neliniște metafizică. Lumea nu e în sine, ci dislocată, marcată de o continuă prefacere, e o lume în care lucrează și survine hazardul. Postmodernii negăsind unitatea în această
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
inconsistența ființei umane, căderea sa în banal și derizoriu. Omul concret se dovedește a fi sub-omul, iar nu Supraomul. "Omul concret cum recunoaște chiar Theodor Codreanu este o încarnare a nimicului" (Transmodernismul, Ed. Junimea, lași, 2005, p. 13). La existențialiști nimicul produce angoasă, neliniște metafizică. Lumea nu e în sine, ci dislocată, marcată de o continuă prefacere, e o lume în care lucrează și survine hazardul. Postmodernii negăsind unitatea în această lume, nu renunță la ea, proclamând domnia hazardului. După cum lumea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pe trei niveluri ontologice (natură-om-Dumnezeu). Omul, ca ființă dialogică, are sentimentul comuniunii cu Divinitatea, pentru că are libertatea alegerii. Timpul i s-a dat omului ca șansă (...) cine înțelege timpul înțelege eternitatea lui Dumnezeu" (p. 21). Distanța dintre Triada creștină și Nimicul postmodernist este distanța dintre Iubire și Suferință. Că eseistul este sincer îngrijorat de perspectivele sumbre ale unei umanități aflate în derută se vede și din faptul că el judecă natura omului în perspectivă creștină, nerefuzând acestuia vreo clipă salvarea, mântuirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
epoci istorice, denumită postmodernă. Antropocentrismul postmodernist stipulează: ateismul/ moartea lui Dumnezeu, abandonarea sacrului, moartea națiunilor, așezând omului concret în centrul lumii. Lipsit de idealuri, de un centru al ființei sale, trăind un gol istoric, în spatele său și al lumii stă nimicul/neantul. Și totuși postmoderniștii îl proclamă fericit, fiind lipsit de orice constrângere transcendentă. Trăind fără idealuri, omul postmodern nu pare supraom ci mai degrabă un om periferic/subom întrucât tradițiile au murit, arta e un simulacru, un joc steril, amuzant
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Charles Olson). La început, curentul postmodernist era foarte virulent nu numai împotriva tradiției ci și a tuturor idealurilor umaniste. Luând totul în răspăr, se promova cotidianul insignifiant, omul însingurat, lipsit de transcendent, trăitor într-o lume al cărei substrat este nimicul. La noi postmodernismul impus după 1980 de Marin Mincu si apoi Nicolae Manolescu și Eugen Simion. Postmodernismul coexista cu modernismul. Daniel Corbu descoperă, la noi, ascendențe postmoderniste la avangardiștii: Urmuz, Tzara, Sașa Pană pe linie absurdă, Bacovia atmosfera mortuară, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spânzurat. Omul e centrat în lumea-lumen dar stă modest, la margine. Lumea devine transparentă pentru om când "îl vede" pe Dumnezeu, ca și "lumea-în-deschis" a lui Heidegger ("luminișul Ființei"). În zona de non-rezistență absolută e vidul plin al logicii cuantice, nimicul care produce lumi, Dumnezeu a creat lumea din nimic, Dumnezeul-Nimic cum zice Basarab Nicolescu. Taoismul îi zice Dao, unului primordial care însuflețește dualitatea yin-yang logică triadică generând ființa. Lao Tzî: "Ceea ce Este dă folosul; ceea ce Nu-i, folosința" (plinul și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cealaltă se regăsesc: Demiurgul cel Rău (antiteza Dumnezeului treimic), terțul exclus, timpul linear al progresului sans rivages, istoricismul cu evoluția în salturi ("revoluționare"), globalismul omogenizant, ideea canonului cultural "occidental" (fără variante naționale), canonul literar postmodernist al gratuității sans rivages (al Nimicului, altfel spus), "România rătăcitoare", norodul-mutant moștenit din comunism, istoria integrată, falsa intelighenție fără de Dumnezeu, fără de neam și fără de țară sau, cu o vocabulă a lui Paul Goma, "autocronii" corectitudinii politice. În ultimă instanță, ca să anticipăm, ținta acestui reducționism cultural sunt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
te-ai și împărtășit, dai dovadă de multă credință și dragoste în Dumnezeu. Sper că mă voi împărtăși și eu în Săptămâna mare. Asta cred că va fi la Priponești. E speranță de concediu? Țuțule, nu-mi scrii în privința asta nimic. Domnica ți-a mai scris, mie nu vrea în nici un chip. O fi și ea ocupată, mă răfuiesc eu cu ea, după ce mă voi răfui cu tine mai întâi. Sigur, cu o singură deosebire. Marilena e necăjită. A venit nervoasă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
primesc de la ea și acum... bucuria de a-mi pune mărgelele. Mai fac câte o cafea, dar n are cine să se uite în ea, eu nu pot !, mai vine vecina de jos la câte o parolă, mai ies după nimicuri prin oraș. Singură nu-mi place. Colegele mai vin pe la mine, dar vin și pleacă. Nu știu care o să-mi fie norocul cu nenorocul, dar parcă aș merita pentru tinerețea mea curată un soț care să țină la mine și pe care
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
sînt cei dintîi în fruntea mesei, a cărturăriei lor! Vasluiul noapte cu instalații industriale, multe piese abandonate, în dreapta peron, pe mîna pe care lucrezi prelucrezi, ce apucăm e cîștig, pierdere pe de altă parte, Bălteni lipsa de lumini, numele negrului nimicul, himere se ivesc în virtutea inerției, halta Bîrzești prima, " Nu vă aplecați în afară!", știi că și oamenii, din inerție... chiar în viață este Transhimeria, aplecați în afară și aplecarea, ea însăși!... Buhăești, s-au răsfirat o parte din trena grafică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]