15,607 matches
-
PASĂRE UCISĂ ard în tăcerea unui cuvânt nerostit în față drumul în spate poarta sau invers cine poate azi să știe și de știe, ce să știe mai trece o clipă sau un veac nu am habar am îngropat în nisip inelul vieții au curs ani peste ani nu l-am regăsit trăiesc mai departe sunt pasăre rănită pe un ram am văzut plumbul ce venea prea târziu acum zac între frunze uscate de viață de nimeni văzut de nimeni cunoscut
O PASĂRE UCISĂ de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/385139_a_386468]
-
1997; Poezia pădurii, I-V, 1998-1999; Cinegetica, I-III, 2003, Simbioze lirice, vol. 1, 7, ANAMAROL, București 2012-2014. Traduceri: Leopold Sedar Senghor, Jertfe negre; Hosties noires / Jertfe negre; S. Kosovel, Extazul morții; Khalil Gibran, Poeme; Profetul; Jean Joubert, Omul de nisip; Charles Baudelaire, Florile răului și alte poeme; Jacques Chessex, Elegiile lui Yorick, și altele. La Editura ANAMAROL: Biblioteca de sentimente, documentar bio-bibliografic ilustrat, 2013; Simbioze lirice, vol: 11, 12, 13, 2014-2015 Antologia de poezie ANAMAROL. A colaborat și colaborează cu
AMINTIRI DIN PARADIS DE RADU CÂRNECI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/385161_a_386490]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > SITA Autor: Gabriela Ana Bălan Publicat în: Ediția nr. 2020 din 12 iulie 2016 Toate Articolele Autorului O port după mine, o cruce pe toate Golgotele unde viața mă duce grea, sita mea prea mult nisip am strâns în ea azi îți cern cuvinte se prefac în nori grei de praf iubirile se sparg în pietricele că fulgi de nea se împrăștie nisip și parcă Dumnezeu râde de sita mea ascuns după o stâncă în fiecare
SITA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385168_a_386497]
-
cruce pe toate Golgotele unde viața mă duce grea, sita mea prea mult nisip am strâns în ea azi îți cern cuvinte se prefac în nori grei de praf iubirile se sparg în pietricele că fulgi de nea se împrăștie nisip și parcă Dumnezeu râde de sita mea ascuns după o stâncă în fiecare zi o sparg o fi vreun bulgăraș de aur undeva măcar un grăunțe mai bine încerc să cern moartea poate se alege praful de ea Referință Bibliografica
SITA de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 2020 din 12 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385168_a_386497]
-
ploaia sfântă șiroind, Din furtună, bucurie tu renaști, ușor vibrând. Alteori plutești în spații diafana că un fulg, Lumii dăruindu-i gratii , de la focul din amurg Pan la zorii de cristaluri cu luceferi presarăți, Ca o mare fără maluri spre nisipuri te abați. Năvălești în întuneric candelabre de argint Și pe cerul tău feeric se văd stele strălucind, Îngeri cântând osanale, toate cetele cerești, Plinătatea cea din care, Tu, Lumină, izvorăști. Referință Bibliografica: Lumină / Emilia Amăriei : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
LUMINA de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2032 din 24 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385184_a_386513]
-
Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Stă peticita pe-un ponton francez, Privind la zi cu nopți în armistițiu, Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez. Și teatrul ne desface pe o scenă A mării, cu nisipul mișcător, Din pasul meu nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor. Din părul meu îți faci un drum de vară, Nestrăbătut... decât de mână ta, Din tine faci corabie și gară, Ce stăvilesc mereu plecarea mea. La
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
Constantă Sursa foto: #Oberon, #William #Blake 1786 #ArsMuriendi #poezie #poezii #literatura Acum, iubirea noastră, la solstițiu,Stă peticita pe-un ponton francez,Privind la zi cu nopți în armistițiu,Lăsându-mă-mbrăcată-n tirolez.Și teatrul ne desface pe o scenăA mării, cu nisipul mișcător,Din pasul meu nedezmorțit, sub trena, Las urma ta să curgă în izvor.Din părul meu îți faci un drum de vară,Nestrăbătut... decât de mână ta,Din tine faci corabie și gară,Ce stăvilesc mereu plecarea mea.La
NUNTA CUI... de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2157 din 26 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385217_a_386546]
-
eu, tu ești o părere, Ce face s-apună o parte din mine. Minunat că dansăm pe același trotuar, În luna, sub luna, pe lună din chip... M-arunci în neant ca-ntr-un estuar; Dezbracă-mi obrajii că de nisip... O buza pe-a mea să se culce-n păcat. Mai bine de mine, de tine, de noi... Nu te mai cred, cu bine, eu am plecat! Nu te mai cert pentru totul în doi. Aș vrea să mă strigi
BALETUL DE MĂTASE II de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2277 din 26 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385220_a_386549]
-
PASĂRE UCISĂ ard în tăcerea unui cuvânt nerostit în față drumul în spate poarta sau invers cine poate azi să știe și de știe, ce să știe mai trece o clipă sau un veac nu am habar am îngropat în nisip inelul vieții au curs ani peste ani nu l-am regăsit trăiesc mai departe sunt pasăre rănită pe un ram am văzut plumbul ce venea prea târziu acum zac între frunze uscate de viață de nimeni văzut de nimeni cunoscut
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
alte gândurine așezăm peste timpîntr-o zi terminatăprea devremelăsând în urmăo ușă deschisăcătre nicăieri... XXII. POVESTEA UNUI MELC, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2161 din 30 noiembrie 2016. POVESTEA UNUI MELC scoici jucăușe pe alge țopăie sar pe nisipul ud se agață de stânci departe vuietul mării val după val ascultă, cântă marea pe țărm, alei de scoici într-o cochilie mică-mică un melc înșiră povești un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
un basm al mării pe o masă o carte deschisă într-un pătuț micuț tare drăguț un copilaș ascultă vuietul mării dintr-o carte deschisă de viață într-o casă ... Citește mai mult POVESTEA UNUI MELCscoici jucăușepe alge țopăiesar pe nisipul udse agață de stâncideparte vuietul măriival după valascultă,cântă mareape țărm,alei de scoiciîntr-o cochiliemică-micăun melcînșiră poveștiun basm al măriipe o masăo carte deschisăîntr-un pătuț micuțtare drăguțun copilaș ascultăvuietul măriidintr-o carte deschisăde viațăîntr-o casă... XXIII. PRUNCUL, de Viorel Birtu Pârăianu
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
vânt,în ploiașteptun vis,un gândun valce vine,ce trece... XXVIII. TÂRZIU, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2143 din 12 noiembrie 2016. TÂRZIU e noapte prea târziu să plec, să rămân pictez vise pe țărmul murdar prin nisipul impur al gândurilor se strecoară iluzii apoi pleacă încet uneori mă așez la umbra sufletului prea obosit prea trist să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-un decor desuet
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
să pășesc mai departe într-o pierdere de alte gânduri culeg cuvinte noaptea așez stele pe cer într-un decor desuet plec discret în tăcerea gândului nescris, nespus ... Citește mai mult TÂRZIUe noapteprea târziusă plec, să rămânpictez visepe țărmul murdarprin nisipul impur al gândurilorse strecoară iluziiapoi pleacă încetuneori mă așezla umbra sufletuluiprea obositprea tristsă pășesc mai departeîntr-o pierderede alte gânduriculeg cuvintenoaptea așez stele pe cerîntr-un decor desuetplec discretîn tăcerea gânduluinescris, nespus... XXIX. UN DRUM, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
gerul ce-și înfipsese colții crânceni în coastele colinelor și în toată suflarea naturii. Goana cailor sfâșia liniștea așternută peste întinderile cernite ale Văii Întunecate, străbătută de râul ale cărui valuri de un cenușiu tulbure șerpuiau ascunse pe sub pietre și nisipuri înșelătoare. În acel anotimp invernal, undele clocoteau surd, prizoniere ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale, dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate
VIS ALB (POVESTE) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384298_a_385627]
-
pași Se sparg între pagini cei duși, nerămași Cei neîndrăznind să iubească banal Aproape șuvoi, aproape cascadă , În gânduri se zbate dorința în noapte . Se sparg peste vreme rănitele șoapte Și ceasul din cuib stă aproape să cadă Aproape clepsidră, nisipul întorc În gânduri se-așează uitarea din urmă Se sparge de umeri un plânset ce curmă Durerea ascunsă într-un strâmb nenoroc Aproape mai sunt, departe mai ești ! Primejdie-mi pare doar lipsa iubirii, Doar trista schimbare a minții și-
APROAPE CLEPSIDRĂ , APROAPE ȘUVOI... de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384403_a_385732]
-
Acasa > Impact > Relatare > CLEPSIDRA Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 1459 din 29 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nisipul din clepsidră întoarce timpul dar nu schimbă cursul lucrurilor. Doar tu o poți face. Închide ochii și lasă gândul să călătorească pe căile neștiute ale neprevăzutului. Lasă inima să alerge liberă în galop de herghelie sălbatică. Va ajunge acolo unde
CLEPSIDRA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384433_a_385762]
-
l-am ascuns în tainele iubirii. Mai sunt în mine resturi de-mprumut Rămase de pe țărmul îndolielii, Când pentru restul vieții-am fi putut Să ardem rădăcinile greșelii. Dar cine suntem noi să știm ce-i rău? Doar fire de nisip dintr-o clepsidră; Și timpul meu nu este și al tău, Dar îl înghite-n ea aceeași hidră. Eu îți adulmec urma, când nu vrei Să mai rămâi pe puntea unei arce Pe care-am desenat-o sub un tei
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
Ediția nr. 1585 din 04 mai 2015 Toate Articolele Autorului Castane scoți din foc cu mâna mea Nu vrei să vezi și rana de pe ea Te uiți la zidul ridicat în pripă Și nu întelegi a zborului aripă. Castele de nisip clădești mereu Și vântul ți le spulberă pe toate, Doar argumente seci, nevinovate Presari necontenit în drumul tău. Impasul pare chiar un Everest Cu vârfurile toate în arest, În mai cireșul ninge împăcat Doar cu lumina el s-a vindecat
COLINDUL MAGILOR de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384533_a_385862]
-
ale oceanelor). Naiadele guvernau peste râuri, șuvoaie, pâraie, izvoare, fântâni, lacuri, eleștee, puțuri și mlaștini ... pârâu Sunt doar un pârâu ce adună în el, statornicia și puterea muntelui, unduirea sălciilor și arome de floare și iarbă. Am memorat mângâieri de nisip și atingeri de piatră, adăugându-mă la final, undei care îți cuprinde glezna. Când mă presari din căușul palmelor pe trup sau mă sorbi, simt timpul prin care am curs și te întreb: ~ mai ții minte apa ? Nu-mi răspunzi
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
ierbii Se trece în colb și smicele. Pierdută, sau neantului dată Iubirea, prelinsă-n clepsidră De piatră, cunună la hidră Ajunge pe fruntea-i ridată. E secetă, moarte pe maluri, Arinii se-adapă din cruste, Pe plajele mute și-nguste Nisipul cerșește azi valuri. Pârâu părăsit de Naiadă, Țâșnire captivă-n izvoare. Puhoaie de raze de soare Fac cruda dogoare pocladă. *** Genealogia Naiadelor variază mult, un factor important fiind zona geografică și sursa literară. Naiadele erau fie fiice ale lui Zeus
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
adâncuri, Din ale munților oblâncuri. Țâșnesc despovărat de vină Dar limpezit, chiar de lumină. Și din orice primesc răsfăț Căutând pe drum să le învăț. Pornit abia din sfânta vatră, Alint primesc din ei de piatră, Sau mângâierile de maluri, Nisipuri, rădăcini sub valuri. Sărut de salcie mă pătrunde Și adieri de vânt pe unde. Mă strânge gheața, mă sufocă, Din ger căldura mă dezghiocă. În vaduri grele apa-mi scapă, Viețuitoarele adapă. Ud câmpuri, lanuri și grădini, Dar și ciulinii
NAIADELE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384605_a_385934]
-
multul ei. Sunt doar un copil care vine din Siria, unde ploaia era sau nu era. Unde soarele cuprindea întinderile și uită să mai plece și eu mă jucam...Aici mă simt departe , departe de prietenii mei , de dunele de nisip , de bunicul care ma plimba cu cămilă. Privesc dincolo de fereastră.Totul e gri .Totul e ap a și mai e și frig.Mi-e frig și dor. Să dea bunicul Allah să se oprească ploaia! Parcă îmi plăcea ce vedeam
COMPUNERI ALE ELEVILOR COLEGIULUI NATIONAL DE ARTE ,,REGINA MARIA CONSTANTA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384628_a_385957]
-
e și frig.Mi-e frig și dor. Să dea bunicul Allah să se oprească ploaia! Parcă îmi plăcea ce vedeam ieri: m a ri de culori roșiatice,gălbui,maro și verzi ca si cum Allah a răsturnat galeți cu vopseluri peste nisipul de la noi. Ploua întruna, prea mult , prea deodată ... s i sunt doar un copil venit din Siria care-l roagă pe Allah să-i aducă o rază de soare în noul drum ce-l are de străbătut. Corina Dumitrașcu , 12
COMPUNERI ALE ELEVILOR COLEGIULUI NATIONAL DE ARTE ,,REGINA MARIA CONSTANTA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1760 din 26 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384628_a_385957]
-
pământul, dar parcă era o ceață subțire care cuprindea totul. Cu timpul, imaginea s-a mai limpezit. Vedeam niște munți cu niște nervuri de văi, dar fără apă. Vegetația lipsea mai peste tot. Mai încolo, părea că peste tot e nisip, chiar dune de nisip. Da, m-am lămurit, atunci zburăm peste pustiul Gobi Mai târziu, mi-am dat seama că nu toate aceste forme de relief sunt dune, unele sunt dealuri mici, pe care chinezii nu le-au lăsat pustiului
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]
-
o ceață subțire care cuprindea totul. Cu timpul, imaginea s-a mai limpezit. Vedeam niște munți cu niște nervuri de văi, dar fără apă. Vegetația lipsea mai peste tot. Mai încolo, părea că peste tot e nisip, chiar dune de nisip. Da, m-am lămurit, atunci zburăm peste pustiul Gobi Mai târziu, mi-am dat seama că nu toate aceste forme de relief sunt dune, unele sunt dealuri mici, pe care chinezii nu le-au lăsat pustiului, ci au făcut acolo
HYMALAYA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384579_a_385908]