2,731 matches
-
de către emirul său, Ibn Al-Hawas, care a reușit să îl păstreze încă un număr de ani. Succesorul său, Ibn Hamud s-a predat și s-a convertit la creștinism abia în 1087. După convertire, Ibn Hamud a intrat în rândul nobilimii creștine și s-a retras cu familia la o moșie din Calabria pe care Roger I i-a pus-o la dispoziție. În 1091, Butera și Noto din extremitatea sudică a Siciliei, ca și insula Malta, ultimele fortărețe arabe, s-
Emiratul Siciliei () [Corola-website/Science/324628_a_325957]
-
Regatului Galiției și Lodomeriei, provincie a Imperiului Austriac (astăzi orașul Liov din Ucraina), într-o familie de religie romano-catolică, avându-l ca tată pe un șef de poliție austriac de origine spaniolă, iar ca mamă pe Charlotte von Masoch, din nobilimea ucraineană. A început să învețe germana la vârsta de 12 ani. Studiază dreptul, istoria și matematica la Universitatea din Graz. După terminarea studiilor, se întoarce la Lemberg unde devine profesor. Primele sale publicații de non-ficțiune au ca subiect istoria Austriei
Leopold von Sacher-Masoch () [Corola-website/Science/324648_a_325977]
-
în 1451. După cucerirea și anxarea emiratului Karmanid (mai - iuni 1451) și reînnoirea tratatelor de pace cu Veneția (septembrie 1451) șI Ungaria (noiembrie același an), Mahomed s-a dovedit un lider priceput pe câmpurile de luptă și la masa tratativelor. Nobilimea otomană, care l-a privit cu neîncredere la început, l-a acceptat cu entuziasm după aceste succese. Mahomed al II-lea și făcut din cucerirea Constantinopolului prima prioritate, reușită care din punctul lui de vedere i-ar fi întărit puterea
Propășirea Imperiului Otoman () [Corola-website/Science/324647_a_325976]
-
de către emirul său, Ibn Al-Hawas, care a reușit să îl păstreze încă un număr de ani. Succesorul său, Ibn Hamud s-a predat și s-a convertit la creștinism abia în 1087. După convertire, Ibn Hamud a intrat în rândul nobilimii creștine și s-a retras cu familia la o moșie din Calabria pe care Roger I i-a pus-o la dispoziție. În 1091, Butera și Noto din extremitatea sudică a Siciliei, ca și insula Malta, ultimele fortărețe arabe, s-
Istoria Islamului în sudul Italiei () [Corola-website/Science/324649_a_325978]
-
Praga cu domiciliul forțat, Matia primește un mare ajutor de la mama sa Elisabeta și de la fratele acesteia Mihai Szilágyi. Cei doi reușesc să strângă o oaste numeroasă, cu care pornesc spre Buda, cucerind teritorii întinse traversate de râul Tisa. Marea nobilime maghiară se simte amenințată de forța armatelor lui Mihai Szilagyi și , care numărau 15.000 de oameni. În sprijinul familiei Szilágyi vine, în ianuarie 1458, Nicolas Garai, palatinul Ungariei, cel care s-a oferit să susțină alegerea lui Matia ca
Elisabeta Szilágyi () [Corola-website/Science/324749_a_326078]
-
devenit provincie austriacă. Importanța crescândă a fostelor teritorii bavareze marca Stiria (devenită din 1180 ducat) și comitatul Tirol au diminuat puterea Bavariei. Ducatul Carintiei, întinsele teritorii aflate în posesia arhiepiscopului de Salzburg, ca și tendința generalizată către independență sporită a nobilimii seculare și ecleziastice, toate acestea au blocat tendințele expansioniste ale ducilor de Bavaria. O nouă perioadă a început când, urmare a trecerii lui Henric Leul sub interdicția imperială din 1180, împăratul Frederic "Barbarossa" a acordat ducatul Bavaria lui Otto I
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
căsătorit cu George Montagu, al 8-lea Duce de Manchester. În acele vremuri existau multe nunți între aristocrații europeni și moștenitoare americane. Pentru nobilii din Lumea Veche, astfel de uniuni au fost rușinoase dar utile din punct de vedere financiar; nobilimea privea americanii care intrau astfel în casta lor drept intruși, nedemni de noua lor poziție. A fost educată în întregime la domiciliu de către guvernante și tutori și a învățat limbi străine de la o vârstă fragedă. Mama ei ținea la disciplina
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
și Cristina de Hesse (1543-1604). A fost încoronat sub numele de Eric al XIV-lea însă nu a fost neapărt al 14-lea rege al Suediei numit Eric. În politica internă, ambițiile lui Eric s-au opus cu tărie de nobilimea suedeză, inclusiv de fratele său vitreg, care mai târziu va deveni regele Ioan al III-lea al Suediei (1537-1592). Ioan a fost Ducele de Finlanda și era căsătorit cu o prințesă poloneză. Ioan a urmărit o politică expansionistă în Livonia
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
și marcată de violență. În 1567, suspectându-i de înaltă trădare, el a ucis mai mulți membri ai familiei Sture, Eric însuși înjunghiind-l pe Nils Sture. După uciderea familiei Sture, Ioan a fost întemnițat iar conflictul lui Eric cu nobilimea a atins punctul culminant. În toamna anului 1568, ducii și nobilii s-au răzvrătit și Eric a fost detronat. El a fost întemnițat de ducele Ioan, care a preluat puterea. Consilierul de încredere a lui Eric, Jöran Persson (1530-1568), a
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
nobilii s-au răzvrătit și Eric a fost detronat. El a fost întemnițat de ducele Ioan, care a preluat puterea. Consilierul de încredere a lui Eric, Jöran Persson (1530-1568), a luat o mare parte din vina pentru acțiunile îndreptate împotriva nobilimii în timpul domniei lui Eric al XIV-lea și a fost executat la scurt timp după ce Ioan al III-lea, a urcat pe tron. Eric a fost ținut prizonier în mai multe castele atât în Suedia cât și în Finland. A
Eric al XIV-lea al Suediei () [Corola-website/Science/326043_a_327372]
-
fost membri P2. Propaganda Due a fost fondată la Turin în 1877 cu numele de „Propaganda Masonică”, sub obediența Marelui Orient al Italiei. Loja era deseori frecventată de politicieni și oficiali guvernamentali din întreaga Italia, precum și de membri proeminenți ai nobilimii din Piemont. Masoneria italiană a fost scoasă în afara legii de regimul fascist al lui Benito Mussolini, dar a renăscut după al doilea război mondial sub influența S.U.A.. După al doilea război mondial numele lojei a fost schimbat în Propaganda Due
Propaganda Due () [Corola-website/Science/326068_a_327397]
-
până în mai 1904. Pierderea de la Port Arthur pentru ruși - și mai ales pentru țarul Nicolae al II-lea - a fost nu numai de neconceput, dar de asemenea a avut efect psihologic teribil asupra regimul imperial rus, asupras poporului rus de la nobilime în jos până la iobagii recent emancipați, care și-au pierdut încrederea în armată. Port Arthur a fost un factor de cauzalitate directă pentru Revoluția Rusă din 1905 pe lângă încă și mai dezastruoasele înfrângeri rusești în Primul Război Mondial. Etapa de
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
nici un vizitator imperial german la curtea sa. Comportamentul lui Wilhem a fost chiar mai surprinzător prin faptul că el a permis căsătoria între un prinț Hohenzollern (Prințul Frederic Wilhelm al Prusiei, fiul Prințului Albert al Prusiei), cu o membră a nobilimii slab clasate. Boicotul împăratului asupra nunții a fost puternic resimțit în Saxa-Meiningen unde ziarele au anunțat că Wilhelm nu va fi prezent la nuntă; comunicarea oficială de la palatul regal a declarat că el nu a fost invitat. La 14 ianuarie
Prințesa Feodora de Saxa-Meiningen (1890-1972) () [Corola-website/Science/326239_a_327568]
-
În Anglia Nordică, regaliștii erau în avantaj numeric și erau predominant susținuți de localnici, cu excepția unor zone din Lancashire și din West Riding of Yorkshire, unde parlamentariștii erau susținuți în orașele cu industrie textilă, unde exista o puternică opoziție față de nobilime. La 30 iunie 1643, regaliștii conduși de marchizul de Newcastle au învins armata parlamentaristă a Lordului Fairfax în bătălia de la Adwalton Moor lângă Bradford. Fairfax și fiul lui, Sir Thomas Fairfax, s-au retras cu restul armatelor către portul Hull
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
declarat în favoarea lui Carol ca rege, dar la 15 iunie în același an, un alt grup de consilieri a adus un omagiu lui Cristian. Pe 20 noiembrie, Carol a fost încoronat ca rege al Norvegiei în Trondheim. Cu toate acestea, nobilimea suedeză a luat măsuri pentru a evita un război cu Danemarca. În iunie 1450, Consiliul suedez l-a forțat pe Carol să renunțe la cererea sa în Norvegia pentru regele Cristian. Problema succesiunii norvegiene a fost decisă între Danemarca și
Christian I al Danemarcei () [Corola-website/Science/322589_a_323918]
-
să se căsătorească în interiorul familiei regale. Strămoșii viitorul ei soț, bunica din partea mamei, bunica paternă și străbunica paternă au fost contesa de Reventlow, contesa de Danneskiold-Samsoe și contesa de Ahlefeldt-Langeland. Prințul avea strânse legături cu toate familiile importante ale înaltei nobilimii daneze. În primăvara anului 1785, Ducele Frederic Christian al II-lea, în vârstă de 20 de ani, a sosit la Copenhaga. Logodna a fost anunțată, și, un an mai târziu, la 27 mai 1786, Prințesa Louise Augusta în vârstă de
Prințesa Louise Auguste a Danemarcei () [Corola-website/Science/322760_a_324089]
-
de vedere politice ale noului ei soț. Marie Louise credea că ea este mult mai abilă în a-l controla pe Jan Casimir decât Vladislav, care a fost descris ca fiind extrem de încăpățânat, egoist și susținut de majoritatea covârșitoare a nobilimii, căreia Marie Louise i s-a opus și a căutat să reducă puterea nobililor în Parlament. Inteligentă, tenace și cu o personalitate puternică de multe ori ea nu numai că l-a susținut pe Jan Casimir, dar l-a ghidat
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
servitori, țărani, și clasa de jos, însă urmărea cu încăpățânare să-și atingă obiectivele stabilite și era determinată să consolideze națiunea poloneză în caz de război cu puternicele și periculoase imperii din est - Imperiul Otoman, Imperiul suedez și al Moscovei. Nobilimea poloneză era scandalizată de amestecul reginei în politică, crezând că nici o femeie nu ar trebui să interfereze cu astfel de afaceri. Cu toate acestea, ea a jucat un rol important ca lider al trupelor poloneze în respingerea forțele suedeze din
Marie Louise Gonzaga () [Corola-website/Science/322776_a_324105]
-
a format o prietenie cu Adam Kazanowski și fratele său, Stanisław. Tânărul Vladislav era interesat de arte (mai târziu avea să devină un important susținător al artelor) și vorbea și scria în limba germană, italiană și latină. Era plăcut de nobilimea poloneză, însă planurile tatălui său de a-i securiza tronul nu erau agreate iar în cele din urmă a dus la rebeliunea Zebrzydowski. Odată cu intensificarea intervenției poloneze în Moscova în 1609, familia regală s-a mutat la reședința lor din
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
tronul polonez, iar ca și tatăl său, succesiunea tronului polonez nu avea loc prin moștenire, ci prin procesul de alegeri regale. În timp ce Vladislav și Sigismund au încercat să asigure alegerile, acest lucru nu a fost privit cu ochi buni de nobilime, eșuând în mod repetat, până a fost inclus în Seim în anul 1631. Atacul de cord brusc a lui Sigismund de pe 23 aprilie 1632 cât și moartea sa în dimineața zilei de 30 aprilie, au forțat lucrurile pentru a fi
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
acordul Seimului, să-i convinga pe frații săi să depună jurământul pentru Republică, și să transfere profiturile de la Monetăria Roaială la Trezoreria Roială, și nu la tezaurul privat. Când rezultatele alegerilor au fost făcute publice de către Marele Mareșal Łukasz Opaliński, nobilimea care luase parte la alegeri a început festivitățile în cinstea noului rege. Vladislav a fost încoronat pe 6 februarie în anul următor. Într-o încercare de a profita de confuzia după moartea regelui polonez, țarul Mihail I al Rusiei a
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
în mod tradițional la orice ar fi putut duce la reducerea puterii lor externe. Votul popular și opoziția, de asemenea, au dus la eșecul planului său de a colecta taxe de la comercianți. La această problemă, nu a fost împotrivă numai nobilimea, ci și negustorii și burghezia , care au fost capabili să adune suficient sprijin (inclusiv de la puteri străine) pentru a opri reformele regelui. La începutul domniei sale, au existat planuri în ceea ce privea căsătoria lui Vladislav cu prințesa Elisabeta de Boemia, Prințesa
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
fost prima care a posedat un exemplar. Mai apoi a devenit foarte popular și răspândit în Franța, Germania, Belgia, Olanda și alte țări. Rasa aproape a dispărut în Rusia odată cu Revoluția din 1917, pentru că era asociată cu clasa conducătoare, cu nobilimea rusă. Din fericire, existau destule specimene în Europa la acea dată. Este un câine de talie mare, suplu, dar în același timp grațios și puternic. Capul este lung, îngust, craniul plat, ușor alungit, un bot drept, lung, îngust, aproape fără
Barzoi () [Corola-website/Science/322817_a_324146]
-
a succedat-o pe Maria la moartea ei în 1816 ca Joăo al VI-lea. Pedro nu a făcut nici o încercare de a participa la afacerile guvernamentale, petrecându-și timpul cu vânătoarea sau cu exerciții religioase. El a apărat înalta nobilime a Portugaliei, și a sponsorizat petițile celor acuzați în Afacerea Távora, a căror reabilitare a fost supusă unor noi procese, în care moștenitorii au cerut restituirea proprietăților lor confiscate. Cuplul s-a căsătorit la 6 iunie 1760. La momentul căsătoriei
Pedro al III-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/322823_a_324152]
-
Generale (din secolul al XVI-lea redenumite Diete). Cea dintâi adunare obștească a fost ținută în satul învecinat Oprișani în timpul voievodului Transilvaniei Roland Borșa. După 1330 se transformă în adunări periodice cu caracter judiciar, în care rolul principal îl joacă nobilimea din comitatele transilvănene. Aceste adunări se țineau anual, sau de două ori pe an, de obicei la Oprișani. La Turda s-au ținut în total 127 Diete ale Transilvaniei, cele mai multe în tabăra militară de la Oprișani. De două ori (1241 și
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]