4,526 matches
-
în urma noastră, spre nord, în direcția orașului. În ziua aceea, în mlaștini, se întorceau ultimele berze. II Orașul 1. Când am ajuns la porțile orașului, ploua ca acum, adică turna cu găleata, rochia lungă a Zenobiei se târa greoaie prin noroi, încălțămintea ei de papură împroșca în dreapta și în stânga deși ea călca atât de ușor, abia dacă atingea solul; cât despre Dragoș, șuvoaiele de apă i se scurgeau de pe căciula udă peste pletele ude, peste cămașa udă, până la opincile umflate și
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
nu m-a iubit nici o secundă. Tu nu poți să-ți închipui ce înseamnă asta...“. Poate că are chef de melodramă și m-a găsit pe mine, mă gândeam, sau poate că e mort și numai umbra lui culcată în noroi și excremente vrea să-mi deschidă poarta promiscuității. Un mort afurisit, în orice caz, pentru că ceilalți, văzuți sau nevăzuți, când vor să-mi dea să înțeleg câte ceva din ce se spune numai la ureche, se mulțumesc să clatine din cap
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
fără a reuși să o facă să devină parte integrantă a sistemului său nerovs, și șovăia încă în expectativă. Bine de știut. Căci abia determina propria sa atitudine față de acest om și această femeie. O luă de-a dreptul prin noroiul grădinii în terase. Nu mai încerca nici o remușcare acum. Îl testaseră fără pic de milă și el nu vedea de ce ar fi obligat să se poarte cu mănuși. Avea nevoie de informații despre propria lui persoană și de tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
refacă după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott, total nebănuitor, se odihnea în grădina vilei sale de pe Venus. Acum! Noroiul încetini năvala lui Gosseyn. Dar Prescott n-avu decât răgazul să se întoarcă, să-și vadă agresorul, să facă ochii mari și să-și amnifeste emoția. Reuși chiar să dea prima lovitură, care ar fi putut opri un tip mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
scotea ceva de la făcut din cuptorul electronic. Dintr-o aruncătură de ochi, Gosseyn remarcă o masă frumos aranjată într-un colț, apoi fu remarcat la rândul său de femeie. Privirea acesteia coborî de la figura lui Gosseyn la picioarele pline de noroi. ― O! Doamne! ― zise ea. Lăsă jos platoul și se apropie de el. Gosseyn n-o lovi decât o singură dată și o prinse din zbor, în clipa în care se prăbușea. N-avea nici o părere de rău. Poate că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se închega acum un tablou uimitor de complet al scoarței planetei. Grosvenor rămase o oră întreagă în laborator, cufundat în observațiile și gândurile sale. Prin structura lor moleculară și prin compoziția lor, diferitele straturi observate indicau o anumită unitate geologică: noroi, gresie, argilă, granit, materiale organice - probabil zăcăminte de cărbuni - silicați sub formă de nisip, apă... Deodată, acele cadranelor pe care le avea sub ochi se răsuciră, pentru a se opri, însă, numaidecât. Reacția lor indică indirect prezența unui strat compact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ca un om care tocmai a îngițit o nemeritată ofensă, dar se stăpânește demn. Costache își mască brusca bună dispoziție. Băiatul își ținea chipiul de cozoroc, în stânga, și se mișca de pe un picior pe altul, lăsând pete de apă și noroi pe podeaua de lemn. Polițaiul le făcu semn celor doi să se retragă. — Ești stângaci? Conu Costache era la fel de atent la detalii ca doctorul Margulis, numai că polițaiul era atent la de toate, pe când doctorul numai la semnele bolii. Din
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îi pasă de ei, că a și întârziat odată la întâlnirea cu Dumnezeu, oprindu-se-n drum, ca să dea o mână de ajutor unui țăran căruia i se împotmolise carul. Așa că a ajuns la Dumnezeu și târziu, și plin de noroi pe ghete. Dar Dumnezeu nu s-a supărat, zicea mamaia. Nicu îl ținuse minte și pe Sfântul Spiridon, care era „pentru dovedirea hoților“. Nu știa ce înseamnă să-i dovedești pe hoți, dar negreșit că ei trebuiau dovediți. Și, firește
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ferestrelor se vedeau lumini și, ici-colo, în case mari, câțiva brazi. La porți erau ghirlande, și felinarele erau toate aprinse. Nicu simți un fel de sărbătoare în aer, așa, cum stătea pe bancheta birjei lângă nea Cercel, și zbura pe deasupra noroiului, cu caii suri ai Universului care alergau ca niște campioni de curse. Băiatul își găsi o distracție, ca să nu se plictisească: să urmărească scânteile care se făceau uneori, când potcoava atingea câte o piatră din caldarâm. Birjarul avea o sticlă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ai făcut ca păianjenul, te-ai strâns ghem. Și-acum faci la fel, numai că eu nu mai am timp s-aștept până te dezghemuiești. Am tăcut și m-am uitat cu încăpățânare la botine. Una avea o pată de noroi. — Ieri mi-ai lăudat vocea când am cântat din Boema. Știi de câte ori m-ai lăudat de când ai crescut? De trei ori, am recapitulat aseară, iar ieri ai părut uimită că știu să cânt. Am senzația că te miri de câte ori vezi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toți oamenii. La mâinile astea m-am gândit, când am învățat aria, sunt mereu reci, a continuat vocea dindărătul meu. — N-am știut că și dumneata ai nevoie de laude, am îndrăznit să murmur, tot cu ochii la pata de noroi de pe botină, și mi-am dorit să înțeleagă ce vreau să spun, să nu pară o mustrare, așa că am adăugat: Dumneata ești un om puternic, minunat, te admir la fel de mult ca pe mama și pe papa. Cred că am zis
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
au fost de partea Mitropolitului, socotindu-l nevinovat, deși el fusese condamnat de Sinod. — Și Sfinția voastră ce zice? încercă conu Costache să vorbească cum se cuvine. A furat-o Mitropolitul? — Să nu ne facem păcate cu limba, aruncând cu noroi într-un slujitor al bisericii, replică sever părintele. Apoi îi spuse în șoaptă, privind în jur, să nu mai audă cineva: Eu sunt cu totul de partea Prea Sfinției Sale Mitropolitul, dar nu pot nici în gând să pun la îndoială
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cămăși, haine de stofă groasă, ba chiar și-o cravată, însă jos, spre podea, totul era ca o uniformă, și la femei, și la bărbați: aceiași pantaloni albăstrii sau negri, fără dungă, cizme sau ghete comode, care lăsau amprente de noroi pe parchet, după dimensiunea și modelul tălpilor. Și încălțămintea lui Dan, care ieșea în evidență. Câțiva redactori și redactorițe, corectoare și oameni din tipografie se adunaseră cam în silă, ca la orice solicitare de serviciu. N-aveau nici măcar brad, se
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu un lac peste care ploua torențial, în lumina sumbră de toamnă. Se înfioră în tot corpul și sări din băltoaca pe care o lăsase pe pat, iar atunci o văzu pe Eleonor, pe pervazul de-afară: era plină de noroi pân’ la ochi și-și spăla tacticoasă blana. La lumină, în plină zi, se gândea la Veterinara, dar noaptea o visa pe Ghazal. Gândul i se întorcea la nevastă-sa ca la un sâmbure ce ar fi urmat să-ncolțească
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ca niște miniaturi risipite în larg. Era un mod nou, nemaiîncercat, prin care Godun chiar că se juca de-a grădina raiului, într-o albie fără apă. Căpătase copii, acareturi, animale de companie, șobolani aciuați din lan, cârtițe, viituri și noroaie, instalații de gaz metan, chioșcuri și rigole, obiceiuri de îmburgheziți. Locatarii primeau drept de preempțiune, așa că, după trei generații, puteau să-și cedeze locul nepoților ori s-aleagă încă treizeci de ani. Părea un sistem fără concurență, încă nerăspândit la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
profețea despre fiică-sa că o s-o sfârșească atârnată de cârligul unei spânzurători. Imaginea maică-sii fluturând ca o știucă în undiță îl speria: era singură și viața i se scurgea ca o apă care nu ia cu ea și noroiul din albia unui dig, astfel că ar fi putut să o lase mai moale și să nu-și zgândăre nenorocul cu orice preț. Era încă frumoasă și nu se dospise, ca atâtea femei despre care știa că aveau vârsta ei
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele răsare. Ne dați scaun de argint Să descălecăm pe pământ, Să ne întindeți covoare Să descălecăm în pridvoare, Cailor le dați
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-a stăpânit mai bine. Bolborosi cu fața strâmbată de impulsuri contradictorii: ― Nu, cu un taxi. Ce-i drept, până la Universitate am mers pe jos. Simt nevoie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe gaura cheii. Acum se află probabil într-o perioadă de spleen. O crimă e o chestie! Melania Lupu își încleștă degetele. ― Domnule Matei, vă rog, nu trebuie... Sîntem și așa destul de necăjiți. ― Își închipuie că, dacă ne împroașcă cu noroi, e deștept, spuse înfundat Grigore Popa. Cretin! Sculptorul își miji ochii: ― Trece-mă pe listă! Se ridică amenințător: Unul din voi l-a ucis pe Panaitescu. ― Tu! Tu! reuși să exclame Valerica Scurtu. Bătrânul ridică sprîncenele: ― Chiar! De ce n-ai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
întîi un salt ușor, urmat, cînd atingea dușumeaua cu picioarele, de apăsarea pe dispozitivul de activare a inelului, apoi slobozirea acestuia, urmată de o aterizare foarte blîndă pe o pardoseală care ceda sub tălpile lui ca un strat gros de noroi. Lucrul era foarte simplu pentru niște mușchi atît de bine coordonați ca ai lui. Ajunse la ascunzătoarea mașinilor pe care de mult le acordase cu elementele acestui spațiu și le ascunsese în palat. Era acolo o mică navă cosmică, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
După acest caz deosebit de grav, s-au luat masuri și s-auș eliminat deficiențele. Funerariile bravului sublocotenent Dumitru Pandrea ÎNTÂMPLĂRI DIN viațăț Pe când eram copil mă duceam aproape zilnic pe pajiște. Îmi plăcea să alerg desculț prin iarbă și uneori prin noroi, dupa cum era vremea și trecând odată pe lângă iazul din marginea satului și observând sumedenie de pești plutind peste luciul apei, mi-am suflecat pantalonii și am început a-i aduna, umplând tașca ce o aveam la mine și ajungând
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și crezut. Comandantul mirat a întrebat, cum vine asta, femeie și cum s-a întâmplat, iar ea a spus, nu știu, dar e mort de beat, intrând în casă, cei doi militieni, l-au găsit căzut în mijlocul casei, plin de noroi și cu bulbuci la gură, neputând să scoată nici un cuvânt, și nici a doua zi nu i-a amintit nimic, bănuind doar că din cauza vremii reci și a ploii mărunte, i-a revenit și s-a dus acasă singur, sau
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
întruna cu Dinu, nu-și ascundea dezamăgirea din ce în ce mai adâncă pe care i-o provocam eu. Mă purtam anume ca să nu mai fie posibilă nici o confuzie între mine și cel dispărut. Stricam tuburile cu vopsele sau intram în casă plin de noroi murdărind covoarele. Și de câte ori tata avea accese de mânie sau crize de disperare, mulțumirea de sine se clătina, se prăbușea; de aceea a început să vadă cu timpul în mine un adevărat pericol, un conspirator împotriva fericirii sale. Într-o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
plăcea să mă simt așa lângă un om pe care-l consideram slab. "Ai răbdare, domnule Dinu, mi-am zis în gând, o să-ți arăt că maimuțele sânt duioase pe lângă mine. Îți închipui că mă sperie puțin sânge amestecat cu noroi? Cu stomacul meu sensibil nu prea fac față când îmi e greață, dar nici o grijă, am luat înainte de a pleca de la azil un antivomitiv. Nu sânt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de la azil un antivomitiv. Nu sânt idiot să-mi vărs mațele ca să mă fac de râs. N-o să mă las privit cu îngăduință să știu că trag cu ochii închiși, astupîndu-mi nasul cu cealaltă mână ca să nu mai simt duhoarea noroiului..." ― Aici locuiește, zise Dinu, întrerupîndu-mi monologul. Dacă ții neapărat s-o cunoști, eu te aștept la cafenea. Până atunci iau puștile. În prima clipă nici n-am înțeles despre ce anume vorbea. Ne aflam în dreptul unei case încă și mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]