2,642 matches
-
privi, în orice plan al compoziției, pare a fi studiat pentru a-și ocupa cu plenitudine locul în ansamblu, cu toate elementele sale specifice și gestuale. Întregul scenei înfățișate privitorului, dă o imagine vizuală de o veridicitate sporită, accentuată de notația exactă a luminii care indică momentul zilei în care se desfășoară activitățile personajelor pictate. Detaliile descrise plastic în lucrarea "Lagărul" sunt atât de evocatoare și de caracteristice și atmosfera este atât de unitară prin diversitatea acțiunilor, a elementelor de decor
Sava Henția () [Corola-website/Science/308924_a_310253]
-
e") legată de formula de calcul pentru dobânda compusă: Prima utilizare cunoscută a constantei, notată cu "b", a fost în corespondența dintre Gottfried Leibniz și Christiaan Huygens în 1690 și 1691. Leonhard Euler a început să folosească litera "e" în notația ei în 1727, iar prima utilizare a lui "e" într-o publicație a fost în "Mechanica" lui Euler (1736). Deși în anii care au urmat unii cercetători au folosit litera "c", "e" era mai des utilizat și în cele din
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
iar prima utilizare a lui "e" într-o publicație a fost în "Mechanica" lui Euler (1736). Deși în anii care au urmat unii cercetători au folosit litera "c", "e" era mai des utilizat și în cele din urmă a devenit notația consacrată. Nu se cunosc exact motivele care au stat în spatele alegerii literei "e", dar ar putea fi că este prima literă a cuvântului "exponențial". O altă posibilitate ar fi că Euler a folosit-o pentru că era prima vocală după "a
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
este prima literă a cuvântului "exponențial". O altă posibilitate ar fi că Euler a folosit-o pentru că era prima vocală după "a", pe care el o folosea deja pentru un alt număr, dar motivul pentru care el folosea vocale în notații este necunoscut. Nu este probabil ca Euler să fi ales "e" pentru că este inițiala numelui său, deoarece el era un om modest care avea grijă să acorde credit muncii altora. "Propoziție". Fie șirul definit prin: formula 2 Atunci formula 3 este strict
E (constantă matematică) () [Corola-website/Science/309772_a_311101]
-
Pierre-Simon Laplace, care a utilizat această transformare în lucrarea sa despre teoria probabilităților. Transformata Laplace a unei funcții "f"("t"), definită pentru toate numerele reale "t" ≥ 0, este o funcție "F"("s"), definită prin expresia: Limita inferioară 0 este o notație prescurtată care înseamnă Parametrul "s" este în general complex: Această transformare integrală are un număr de proprietăți care o fac utilă în analiza liniară a sistemelor dinamice. Cel mai semnificativ avantaj este acela că derivarea și integrarea devin, respectiv, înmulțire
Transformată Laplace () [Corola-website/Science/309834_a_311163]
-
Spre exemplu, în estul Transilvaniei au fost remarcate următoarele acordaje: Urmând calea unei tradiții din perioada barocului, muzica pentru violă se notează cel mai adesea într-o cheie de do, numită și „cheia alto”. Folosită arareori pentru alte instrumente sau notații, cheia alto reprezintă a treia cheie folosită astăzi ca răspândire. Un alt beneficiu al cheii este notarea convenabilă a registrului violei, astfel încât do central cade pe linia centrală a portativului. Edițiile mai noi ale unor aranjamente pentru cvartet de coarde
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
dedică sau cântă în paralel la ambele instrumente. Ușurința de a comuta între cele două este acordajul asemănător: cele mai grave trei corzi ale viorii sunt identic acordate cu cele mai acute (subțiri) trei ale violei. Diferența mai importantă este notația, în două chei aflate la intervalul minim, de secundă, fapt din care se pot naște dificultăți la citire. În prima jumătate a secolului XVIII, când vioara se nota încă în cheia de violină (numită și „mica cheie franceză” - o versiune
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
În prima jumătate a secolului XVIII, când vioara se nota încă în cheia de violină (numită și „mica cheie franceză” - o versiune a cheii de sol, scrisă cu mai jos cu o linie a portativului, deci o terță), diferența de notație cu cheia violei era mai mare - o cvartă - și permitea mai puține confuzii. Unul dintre cei mai apreciați violiști ai perioadei (baroc târziu) a fost Johann Sebastian Bach, de asemenea foarte bun cunoscător al viorii și al altor instrumente. Bach
Violă () [Corola-website/Science/309827_a_311156]
-
pentru a găsi soluția pentru ecuația căldurii, publicându-și rezultatele inițiale în 1807 și 1811, și publicând lucrarea "Théorie analytique de la chaleur" în 1822. Dintr-un punct de vedere modern, rezultatele lui Fourier sunt puțin informale, datorită unei lipse de notație precisă a "funcției" și "integralei" la începutul secolului al XIX-lea (de exemplu, la acea vreme nu era lămurit dacă o funcție definită pe două intervale diferite cu două expresii diferite mai era tot o singură funcție). Mai târziu, Dirichlet
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
trigonometrice, i.e. formula 58. Variantele de alegere a funcțiilor trebuie să fie restrânse pentru ca descompunerea să aibă sens. În primul rând, dacă "f" este de perioadă "T", atunci prin schimbarea variabilelor, se poate studia formula 59 de perioadă 2π. Aceasta simplifică mult notația și permite utilizarea unei forme standard (canonice). Putem restrânge astfel studiul funcțiilor formula 59 la orice interval de lungime 2π, cum ar fi [-π,π]. Luând funcția "f":R → C din mulțimea celor continue pe porțiuni, funcții periodice de perioadă 2π
Serie Fourier () [Corola-website/Science/309816_a_311145]
-
funcții este egală cu variația infinitezimală a poziției, d"x", pentru o variație infinitezimală a timpului, d"t" (bineînțeles, derivata însăși depinde de timp). Să definim această variație a dinstanței pe variația de timp ca viteza "v" a particulei. În notația lui Leibniz: Rearanjând această ecuație, rezultă că: Prin logica de mai sus, o variație a lui "x", notată formula 3, este suma modificărilor infinitezimale d"x". Ea este egală și cu suma produselor infinitezimale ale derivatei și timpului. Această adunare infinită
Teorema fundamentală a calculului integral () [Corola-website/Science/309897_a_311226]
-
până la acest punct, cele de muzică rock vor fi descrise după alte criterii, mai degrabă comune genurilor muzicii de consum (ale culturii pop). Acestea împrumută câteva caractere ale muzicii folclorice, dintre care mai de interes este aici oralitatea (lipsa unei notații riguroase, conceperea și transmiterea muzicii după auz). Față de muzica cultă, unde totul pleca de la partitură, muzicile de consum vor fi mai bine ilustrate de înregistrări, de unde poate fi reconstituit traseul compozițional. Deși în unele cazuri există partituri, ele nu justifică
Listă de compoziții pe versurile lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/309921_a_311250]
-
la dispoziție probabil va trebui făcut să funcționeze mai lent pentru a economisi spațiu. O modalitate simplă de a afla dacă merită încercată optimizarea este următoarea: Fie formula 1 și formula 2 cerințele originale de te timp și spațiu (în general în Notație asimptotică) ale algoritmului. Fie formula 3 și formula 4 timpul și respectiv spațiul necesare pentru noul cod. Dacă formula 5, ar trebui îndeplinită operațiunea de optimizare. Oricum, a fost menționat anterior, s-ar putea să nu fie întotdeauna cazul, iar această metodă empirică
Eficiența algoritmilor () [Corola-website/Science/309410_a_310739]
-
-ului. Romanța s-a păstrat până astăzi, dar popularitatea ei a scăzut simțitor în a doua jumătate a secolului XX. Primii compozitori români de romanțe și valsuri (D.G. Florescu, Guilelm Șorban) atestă existența unei muzici ușoare după 1850. Cunoscând însă notații și compoziții laice semnate de Anton Pann și alți precursori ai generației 1848, se pune problema de ce nu vor fi ele, de asemenea, încadrate drept muzică ușoară. Explicația vine pe calea unei tradiții a jurnaliștilor și criticilor de muzică, în
Muzică ușoară () [Corola-website/Science/309407_a_310736]
-
tensorul Ricci formula 2 și tensorul metric denumit tensorul Einstein. În particular, este constanta curburii. Tensorul Ricci este și el legat de tensorul mai general de curbură Riemann deoarece: În membrul drept, "formula 5" este tensorul energie-impuls. Toți tensorii sunt scriși în notație abstractă. Punerea în corespondență a previziunilor teoriei cu rezultatele observate pentru orbitele planetelor (sau, echivalent, asigurarea că la limită, când gravitația este foarte slabă, și vitezele sunt foarte mici în comparație cu cea a luminii, teoria este echivalentă cu mecanica clasică), constanta
Teoria relativității generale () [Corola-website/Science/309426_a_310755]
-
să cînte la fluier. Din 1927, s-a dedicat viorii, deprinzînd-o de la cumnatul său Alexa Caspirovschi din Enichioi. Luat la armată, în 1932, și înrolat trîmbițaș în muzica militară a Regimentului I Grăniceri, el se familirizează, în acest timp, cu notația și alte noțiuni muzicale de bază. În 1933 a avut fericita ocazie să participe la un concert susținut în sala Operei Române de orchestră militară din carea făcea parte, orchestra interpretînd un fragment din opera „Aida” de Giuseppe Verdi. Tot
Sadîc, Cantemir () [Corola-website/Science/305147_a_306476]
-
care este operatorul de difuziune infinitezimal: O matrice are doi indici care în spațiul continuu este funcție de x și x’. În acest caz, datorită invarianței translației, elementele matricii K depind numai de diferența de poziție, iar un abuz convenabil de notație este să se refere la operator (elementele matricei) și la diferența de funcție prin același nume: Invarianța translației înseamnă că multiplicarea matricii continue: este într-adevăr o convoluție: Exponențiala poate fi definită într-un interval de timp t, care include
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
fi scrisă în mai multe feluri: Demarcația dintre baza continuă și cea discretă poate fi acoperită prin limitarea argumentelor. Cele două pot fi formal unificate considerându-le pe fiecare ca o măsură pe o linie reală. În cea mai abstractă notație, ecuația Schrödinger se scrie: care spune că funcția de undă evoluează liniar în timp și numește operatorul liniar, care dă derivata cu timpul, hamiltonianul H. În termenii listei discrete a coeficienților avem: care doar reafirmă că evoluția în timp este
Ecuația lui Schrödinger () [Corola-website/Science/305969_a_307298]
-
manifest"”, Flacăra, 1978, nr. 14, pag. 7; · Duțescu Mihai „"Poezie evocatoare"”, Ramuri, 1978, nr. 5, pag. 6; · Petrache Ion, „"Frumusețea verbului"”, Săptămâna, 1978 nr. 386, pag.7; · Stan, Constantin, „"Poezia sincerității"”, Scânteia tineretului, 1978 aprilie 24; · Ulici Laurențiu, „"Evocare și notație"”, România Liberă, 1978 nr. 14, pag. 11; · Băileșteanu, Fănuș, „"Căldura vieții"”, România Literară”, 1979, nr. 17, pag. 11; · Bălan, Ion Dodu, „"Sensibilitatea contemporană și tradiție"”, România literară, 1979 martie 3, pag. 2; · Deaconescu, Ion, „"Amintirile de acasă"”, Înainte, 1979 nr.
Petre Gigea () [Corola-website/Science/306213_a_307542]
-
Tabelul cuprinde și două din semivocale, și , notate aici și .) De asemenea sînt indicate unele alofone ale consoanelor, anume acelea care au un simbol aparte în Alfabetul Fonetic Internațional. Așadar, inventarul fonemelor limbii române cuprinde următoarele consoane: Sunet !! Exemple !! Descriere !! Notație fonetică românească !! Note privind alofonele
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
se va numi violoncelul) sau rareori gordun. Printre strămoșii contrabasului sunt cel puțin cinci feluri de instrumente. Între ele trebuie amintită în primul rând "viola-contrabas" ("violone"), reprezentanta basului profund în familia violei da gamba („familia violelor”). Acordajul ei, corespunde în notație cu cel al violei de gamba, însă sună cu o octava mai jos. Registrul grav era reprezentat și de lira cu cea mai mare dimensiune, numită "archiviola da lira" sau "lirone". Numărul coardelor sale ajungea uneori până la 24. Pe tastiera
Contrabas () [Corola-website/Science/306338_a_307667]
-
nefericire, nu există caracterizări simple pentru care funcțiile sunt transformate Fourier de funcții integrabile. Este posibil să extindem domeniul transformatei Fourier pe diverse căi. Lista următoare detaliază câteva din domeniile comune și raza pentru care transformata Fourier este definită. Alte notații pentru formula 97 sunt: Notarea transformatei Fourier cu literă mare corespunde literei folosite pentru funcția care trebuie transformată (precum "f"("x") și "F"("ξ")), notații folosite în special în fizică și inginerie. În electronică, se folosește notația ("ω") în loc de ("ξ"), datorită
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
Lista următoare detaliază câteva din domeniile comune și raza pentru care transformata Fourier este definită. Alte notații pentru formula 97 sunt: Notarea transformatei Fourier cu literă mare corespunde literei folosite pentru funcția care trebuie transformată (precum "f"("x") și "F"("ξ")), notații folosite în special în fizică și inginerie. În electronică, se folosește notația ("ω") în loc de ("ξ"), datorită interpretării ei ca frecvență unghiulară, iar câteodată este scrisă ca "F"("jω"), în care "j" este unitatea imaginară, pentru a indica relația cu transformata
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
Fourier este definită. Alte notații pentru formula 97 sunt: Notarea transformatei Fourier cu literă mare corespunde literei folosite pentru funcția care trebuie transformată (precum "f"("x") și "F"("ξ")), notații folosite în special în fizică și inginerie. În electronică, se folosește notația ("ω") în loc de ("ξ"), datorită interpretării ei ca frecvență unghiulară, iar câteodată este scrisă ca "F"("jω"), în care "j" este unitatea imaginară, pentru a indica relația cu transformata Laplace, scrisă câteodată și sub forma "F"(2"πf"). Interpretarea funcției complexe
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]
-
funcțiilor. Această reprezentare, notată aici prin formula 104 și formula 105, este folosită pentru a nota transformata Fourier a funcției "f". Această reprezentarea este liniară, ceea ce înseamnă că formula 104 poate fi înțeleasă ca o transformare liniară pe spațiul funcției și, denotă că, notația standard din algebra liniară de aplicare a unei transformări liniare asupra unui vector (aici funcția "f") poate fi folosită pentru a scrie formula 107 în loc de formula 105. Deoarece prin aplicarea transformatei Fourier rezultatul este tot o funcție, putem fi interesați de valoarea
Transformata Fourier () [Corola-website/Science/305957_a_307286]