37,536 matches
-
De ce s-a terminat totul odată cu Din adâncuri? — Editorii erau foarte încântați de român și nu știu ce idiot i-a băgat în cap că o să câștige premiul Booker și naiba mai știe ce. Ei bine, apariția lui a fost întâmpinată cu obișnuitele reacții pro și contra - unele cronici mai favorabile, altele mai puțin și câteva de-a dreptul demolatoare din partea unor tinerei deciși să-și facă și ei un nume - și nici măcar n-a fost nominalizat la premiul Booker. Adrian a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
nu-ți plăcea de ea. — Știu, zise Fanny, suflându-și nasul. Mă port prostește. Dar nu mă pot stăpâni. Ți-a venit cumva ciclul? — Zău, Creighton, ce Dumnezeu! se supără ea. N-am și eu voie să am trăirile unui om obișnuit? Chiar trebuie să fie totul hormonal? — O să te simți mult mai bine de îndată ce-o să ajungem în Turcia, zise el, încercând să-i ridice moralul. De fapt de îndată ce-o să decolam. Am eu o vorbă, ca întotdeauna vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
dacă pentru Luceafăr ,,al mării aspru cânt” geme de patimi, în concepția lui Coșbuc liniștea și pacea de sus își prelungesc virtuțile și dincolo sub glie și sub cruce: ,,Natură, în mormântul meu, E totul cald, că e lumină!” Atributelor obișnuite ale morții întunericul și frigul , poetul le substituie căldura și lumina, noțiuni antitetice, menite să sugereze plenitudinea sentimentului de integrare definitivă în natură, beatitudinea vieții concepute ca o scurgere continuă în oceanul imens, dar liniștit al morții. 1.4. CARACTERIZAREA
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noastră. El este primul autor de schițe valoroase, adevărate capodopere ale genului, cum ar fi de exemplu schița ,,Vizită...” Titlul încorporează înțelesul de bază al cuvântului: ,,a merge la cineva acasă pentru a-l vedea”, expresie a unor relații omenești obișnuite. Cu ironia, când fină, când caustică, care-l caracterizează în cazul de față, scriitorul conferă titlului o conotație specială prin adăugarea celor câteva puncte de suspensie care s-ar putea traduce astfel: ,,Decât așa vizită, mai bine lipsă...” Musafirul - narator
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
teleghidaj și am așteptat în apropiere desfășurarea evenimentelor. Nică a venit încrezător și a luat pupăza. I-a netezit penele s-o liniștească, fiindcă i-auzea inimioara bătând și îi zise: ,,Taci, leliță, că te-am căptușit eu”. Câteva zile, obișnuitul ,,pu-pu-pu” nu s-a mai auzit, deoarece adevărata pasăre, revenind în cuibul ei a fost prea speriată ca să mai cânte. După două zile, Nică umbla prin târg cu pupăza pe care o luase din cuib, crezând-o adevărată. Îl urmăream
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
formula cugetării sale. Este vorba despre lectură, vorbire, scriere și rolul lor în formarea omului. Atenție la aceste cuvinte, putem interpreta, în continuare, sensul ei concis: lectura, vorbirea și scrierea au un rol determinant în formarea omului. Devenite deprinderi, activități obișnuite, cotidie-ne, prima îl face pe om complet, a doua îl ajută să se exprime cu ușurință, iar ultima, să se exprime precis, dar și coerent. Dezvăluirea sensului sau interpretarea lui ne pune în situația de a trece la comentarea propriu-zisă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
aplecat deasupra luciului apei forma o galerie ca în basme. Soarele se înălța pe cer, forfota începea... Vraja răsăritului se destramă, iar alta începe... Daniela Pascu, clasa a V-a C O zi de neuitat De dimineață, părea o zi obișnuită ca și celelalte, dar mai târziu mi-am dat seama că nu era așa, pentru că am primit o veste extraordinară: eram invitată la o plimbare cu barca pe lac. După ce, cu greu trecu ziua, am adormit cu gândul la alta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în apele cu unde fine. Sorina Onceanu, clasa a VII-a C Un rai pământesc Am descoperit un loc minunat. În țara noastră există un ținut de basm, de o frumusețe deosebită, neasemuită; la prima vedere pare un loc destul de obișnuit, dar misterios. Și acest loc este într-adevăr misterios, deoarece dacă stai aici câteva zile, îi descoperi minunatele sale taine. În acest colț de pământ, se întâlnește un lac parcă nesfârșit, iar în jurul său, dincolo de zări, se zăresc munți falnici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
uit, cred și sper, că nici dumneavoastră nu ați uitat inspecția celor doi străini care v-au întrerupt de la descărcarea carului cu fân și v-au rugat să le țineți o lecție așa, de probă. Ați făcut atunci o lecție obișnuită cum făceați de fiecare dată, dar care i-a impresionat plăcut pe cei doi. La muzică, am cântat cu toții așa de frumos încât ne-ați lăudat plin de mulțumire. Am observat că cei doi străini vă priveau cu alți ochi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vremii. În baladă, mașterul Manole se află și rămâne permanent în centrul acțiunii. Artistul polarizează asupra-i întreaga dramă. Menirea lui este să creeze ceva unic, prin care să-și depășească înaintașii și să uimească veacurile viitoare. Nefiind un om obișnuit, fiind un artist, el acceptă jertfa. La el focul iubirii, se contopește cu focul creației, suferința îl călește. El își jertfește tocmai ce are el mai de preț, soția iubitoare și viața lui însuși pentru a înălța strălucitorul monument. Omul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în 1999. A devenit modernă și plăcută de locuit, chiar în Sahara sau la Polul Nord. Ca o explicație, Spiridușul mi-a povestit că în subsolul Saharei s-a descoperit o adevărată mare. Prin valorificarea ei, deșertul a devenit un loc obișnuit, pe care s-au amenajat parcuri de distracții, hoteluri moderne și magazine cu reclame luminoase. Dacă în anul 1999, a continuat spiridușul, în Sahara nu creșteau decât palmieri și cactuși, acum trotuarele străzilor sunt străjuite de diferiți arbori. În parcuri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
iar spiritele băteau tactul: tic-tac, tic-tac! Marius Molddoveanu, clasa a VI-a C Cronică Marțiană (interviu luat unui marțian) A fost odată, prin anul 2000, pe planeta Pluto, un moș și o babă. Și ei aveau o navă. Lucru foarte obișnuit pe Pluto. Este ca și când pe Pământ ai avea o mașină. Și, într-o dimineață, s-au sculat ca de obicei, au mâncat, au urcat pe navă și au plecat pe Marte. Ambii erau ziariști. Au călătorit multă, multă vreme, dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
a mulțumit și el copiilor și i-a invitat să mai vină în pădure, la cules de flori, ciuperci ori de câte ori vor vrea și să le arate locurile amenajate pentru hrana căprioarelor. Dana Gâlcă, clasa a V-a C O zi obișnuită Dimineață! Soarele arzător își trimite printre albii nori ai bolții senine razele multicolore de lumină ce strălucesc într-un mod deosebit. Jaluzelele fumurii luminate de soare trimit lumina nedescifrată spre fascinații ochi, care visează blând, închiși, fără a da de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Într-o franceză curioasă, când fluentă și plină de savoare, ca vorbitorii nativi, când stângace, școlărească, precum Începătorii sau autodidacții. Era un truc la mijloc. Dacă lucrul acesta ținea de domeniul evidenței, sensul său rămânea parțial ascuns inteligenței lui Întrutotul obișnuită. Ca și al Întrebării: Și ce limbi se mai vorbesc În oraș, domnule profesor? Se Însera. Lucrurile din preajmă se surpau lent precum lumina În ochii muribunzilor. Dacă ar fi trebuit să plece chiar atunci, n-ar avea cui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
demonstrațiile de l Mai răspundea de portretele „Marilor Dascăli” pe care Îi avea Într-un inventar de propagandă, purta pe brațul stâng o brasardă roșie, iar când se cânta „Internaționala” lăcrima, căci era un activist sensibil. Altfel, părea un om obișnuit. Chiar dorea acest lucru. Din păcate, Îi reușea foarte rar. O femeie frumoasă, de pildă, Întruchipa doar sănătatea și frumusețea națiunii, În timp ce un câmp de maci roșii se confunda cu o coloană de flamuri văzută de la Înălțimea tribunei oficiale, toropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
flamuri văzută de la Înălțimea tribunei oficiale, toropită de căldură și gata să se prăbușească peste șuvoaiele de manifestanți ce purtau de-a valma ca un râu În vremea inundațiilor, steaguri, portrete, flori, copii, lozinci, aplauze și urale. Ca să fii om obișnuit, domnule Moduna, Îți trebuie anumite calități. Dumneavoastră, iertați-mă că v-o spun, nu le aveți. Le-ați pierdut sau v-ați lepădat de ele ca de niște defecte... Domnul Moduna nu ripostă. Se Însera și Își pierduse regina, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
partidă de pocher, după ce jurase că se duce la Salinae doar ca să-și vadă de sănătate. Reumatismul său rebel la orice tratament se domolea ca prin minune În apele calde de la Salinae. Pe timpul șederii la băi, domnul Übelhart era un obișnuit al micilor reuniuni pe care le găzduiau cu schimbul avocatul Șildan și doctorul Stâncă. Au arendat livada În condiții avantajoase, rezervându-și plăcerea de a petrece o săptămână În luna mai printre merii Înfloriți. Plănuiseră să transforme cabana din mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul În care dormea Însă nici o meserie nu-l prindea mai bine decât aceea pe care cu onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
chiar și În anii bisecți. Era fericită alături de soțul ei și le așteptau. Într-o zi, firește cândva, chipul sever al Alidei Übelhart se destinse Într-un zâmbet șăgalnic: Nu-i așa Iolanda? Ea Încuviință, zâmbind la rându-i. Urma obișnuita plimbare la cimitir cu brațele Încărcate de flori. 20. Haideți, fraților, că e târziu! Cine mai are ceva de spus să dea În scris. Nu dăm nimic În scris, strigă unul care se cocoțase tocmai pe containerul de gunoi. Dăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
lână țigaie și acum Își privea fără teamă degetul mare al piciorului drept bolnav de artroză, În timp ce primele inele aromate de „Marlboro”, pe care le fabrica cu ușurință și Încântare după o metodă deprinsă Încă din armată, provocau doamnei Moduna obișnuitul acces de tuse. Ca să se ferească de ea fără a părăsi bucătăria sau a deschide larg geamurile, cum avea obiceiul, spre supărarea domnului Moduna, Își ascunse nasul În gulerul paltonului pe care Flavius-Tiberius i-l puse În brațe după Împărțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Întâmplare. Uneori, poate, deloc. Precis dă o groază de bani pe cărți. La peste 30 de ani te poți opri din citit. Dacă nu ții cu tot dinadinsul să orbești... Se Îndreptă spre cuierul cu picior din verandă Înainte ca obișnuitele ei reproșuri să tulbure bucuria serii. Fularul, pus neglijent În mâneca paltonului, mătura dușumeaua de brad precum coada leneșă a unei vulpi purpurii un drumeag uscat de țară. Sunt gata, zise Flavius-Tiberius, punându-și ochelarii. Acum... Tăcu mirat: bătrânul adormise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu fusese niciodată fericit fără motiv. Avea o listă Întreagă de motive de fericire, Începând cu sănătatea, bunul cel mai de preț, și terminând cu lamele „Wilkinson” care Îi mângâiau obrazul În fiecare duminică, dar nimic din ceea ce În mod obișnuit Îi făcea fericit nu Îl Îndemnase vreodată la cheltuieli nesăbuite, nici măcar ziua sa de naștere. Sărbătorise un eveniment pe care Îl uitase cu desăvârșire. Rămăsese doar cu gustul ăsta de cenușă În gură, iar În urechi cu Îndemnul batjocoritor al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
scrisă, Îi veni În minte coala de hârtie care, din albă, la cumpărarea mașinii, devenise Între timp cafenie. Redactarea primei pagini va fi din această pricină mai dificilă, dar și tonalitatea ei mai gravă, mai profundă prin chiar absența contrastului obișnuit: o scufundare lentă precum a frunzei uscate În pământ sub apăsarea zăpezii și a ploii. Ce să fac, domnule Petru? Întrebă Gheretă Într-un târziu, atunci când socoți că Îi respectase Îndeajuns tăcerea. Toată lumea știa că domnul Șendrean are o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Înălțimea lui Dumnezeu, dacă ar exista... bun Înțeles. Că mori sus, că mori jos, până la urmă tot aia e... De fapt io nici nu cred că moartea are Înălțimi. Moartea, probabil nu, dar viața are cu siguranță, șopti Petru. Unele obișnuite, altele de-a dreptul amețitoare. Trebuie să fie și altceva decât bărăgan cât vezi cu ochii... Sunt și Înălțimi cu capul În jos, domnu’ Șendrean. Ca ale noastre, dacă vreți. Sunt bune și ele. Dovadă că nu amețim deloc. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Sezonul de băi nu era Închis Încă, dar lumina verii era mult mai blândă. Schimbarea la Față era, de când mă știu, Începutul toamnei. Cireșul din livadă, Înalt, bătrân, era primul care Își pierdea frunzele. Vecinătatea cimitirului o făcea deseori pe bunica În obișnuitele ei plimbări vesperale, mai ales după ce a rămas văduvă, să treacă firesc din livadă printre morminte, cel mai adesea cu un buchet de flori În mână pe care le ducea la mormântul lui Reiner. La Început am crezut că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]