2,926 matches
-
ureche muzicală, ritm, picai la proba de aptitudini, nu treceai mai departe în nici un fel. Te trimiteau să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce. Basmele erau preferatele lui taică-meu, pe mine mă obseda Sarea-n bucate (fata cea mică a împăratului, ce sta deoparte cu sfială, că ea se rușina văzând că tată-su o băgase și pe ea în seamă, ca cea mai mică ce era), pe preot - Tinerețe fără bătrânețe, amândoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
knockout, era OK, nu...? (A fost cinică.). Mi-am revenit greu, eram lac de lacrimi și de transpirație, ruptă toată, mâna mă durea, tăietura aia nenorocită de la încheietura mâinii stângi, imaginile cu Anita mea mângâiată pe fund de idiot mă obsedau. Se tot derulau în fața mea și strigam încontinuu: nu vreau, nu vreaaaau, nu mai vreau... Când am crezut că mi-am revenit și că pot pleca s-o caut, că eram și eu mai bine, așa, un milimetru, cam după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cauză a geloziei tale de copilă nescoasă în lume, nu are rost, ești geloasă pentru că nu știi nimic despre ele. Prima mea nevastă a fost o curvă, a doua, habotnică, apucată și leneșă, a treia e nebună, uite că mă obsedează cuvântul ăsta. N-ar trebui să-ți povestesc și asta, dar am în tine o încredere fantastică. Cât de geloasă poți să fii pe așa ceva? Dintre toate femeile mele, cea mai bună a fost una pe care n-o știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
și strălucitori, mărginiți de sprâncene cu fire lungi, nasul, mare, aproape trage în jos, e celebru în facultate, deși e primul lui an de scenă, mare nas, dom’ profesor!!!, spuneau fetele cu haz, el roșea de plăcere, acum se gândea obsedat la Rita, fata din fața lui, știa că va deveni prima lui nevastă, n-avea ce face, trebuia să o ia, era însărcinată. Dar n-avusese orgasm niciodată cu el și suferea ca un câine. El, la care leșinau toate femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
e... perfect. DOUĂZECI ȘI CINCI Intru În sală fără să știu pe unde calc de panicată ce sunt. Ce-am făcut ? Ce-am făcut ? Am trădat cel mai prețios secret din lume al lui Jack, unei țicnite fără nici un dram de moralitate, obsedată de răzbunare și purtătoare de Prada. OK. Calmează-te, Îmi spun pentru a mia oară. De fapt, nu știe nimic. Iar ziaristul ăsta probabil că nu va afla nimic. Vreau să spun că nu știe aproape nimic, nu ? Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Întâmpla În familia lui. La vârsta adolescenței s-a Îndrăgostit de box, pe care a Început să-l practice cu o disciplină de fier și o voință Întâlnită destul de rar la o asemenea vârstă. De ce tocmai box? Începuse să-l obsedeze musculatura lui pe care și-o admira tot timpul și boxul și se părea singurul sport din lume care te formează ca om puternic și totodată stăpânit. Se mândrea cu trupul lui bine construit de la natură și făcea tot posibilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
strigăt de ajutor. Fata blondă se prostitua cu aceeași tristețe Întipărită pe chip, În zona Gării de Nord, dar Ben, nu s-a mai apropiat de ea. O pândea noaptea, din mașină. Ea părea că nu-l vede. În fond cunoscuse mulți obsedați În meseria ei, care se masturbau, Își exhibau mădularul sau dădeau târcoale cu cine știe ce gânduri criminale. Erau momente când pânda era zadarnică și fata nu apărea sau se pierdea prin hățișul complicat al viciului. Pleca distrus, refuzând să accepte. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sau, dar dacă și-ar atârna de gât o pancardă pe care ar scrie: ,,Europa, sunt locatarul tău, am revenit, mă vezi?,, și s-ar posta În fața Parlamentului? Doar are timp berechet. Dar la ce bun? În fond de ce-l obsedează atât de mult Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei,, , zbiară o gospodină cu față lătăreață și nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
viitorul la ea, auzise de tam-tam-ul cu Europa, dar nu se bucurase decât de valurile de confetii și artificiile de Anul Nou, și ar fi vrut ca țara să intre zilnic Într-o asemenea Uniune. Îi plăcea numele ei: Kawabata. Obsedată de cărți, mama ei citise când era mai tânără ,,O mie de cocori,, a lui Yassunary Kawabata și, când i s-a născut unicul copil, o fată, n-a contat că celebrul scriitor japonez, laureat al Premiului Nobel purtase acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ai intrat cu silă. Nu ți-au plăcut lucrurile Începute bine și terminate prost.Ți s-au părut Înșelătoare, energii negative, pierdere de timp. Te-ai refugiat Într-o bizară economie de cuvinte, tocmai tu, care iubeai cuvintele, și erai obsedat de ele. Antoniu, chiar nu Îți este dor de cărți și de misterioasele lor capcane? Vocea nu mai Întreabă. Antoniu Își pipăie buzunarul de la haină În care a strecurat banii, decis să-și Încheie ziua de cerșit. Vânzătoarea de ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Orice asemănare de personaj sau situație cu realitatea românească a începutului de Mileniu este intenționată și deloc întâmplătoare. Autorul Mariei, pentru că exista Familiei Albușel, pentru ajutor În loc de Cuvânt înainte OBSEDAȚI DE MESSENGER “Messengerul a devenit o adevarată boală. Cei mai afectați sunt cei tineri. Unii petrec în astfel de conversații și 10 ore pe zi, devenind cazuri patologice”. SIMPTOMELE “Am avut cazul unei fete, de 21 de ani, care, din
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
că și-a îndeplinit mandatul. Ajuns pe esplanadă se opri gânditor ca un consul roman. „Privea în jur înfășurat în toga și zicea că e bine să se împământenească acolo și să construiască un water-closet”.(James Joyce) O întrebare îl obseda:”Ubi est Maura?”... „Nici oamenii,nici pasiunile lor nu se schimbă.In circumstanțe analoge aceleași cauze produc totdeauna aceleași efecte.Este suficient deci,în orice epocă,să te impui în maniera în care alții făceau față unor situații asemănătoare pentru
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
Înviorat muzica. Poate oboseala prea mare din ultima săptămână l-a mobilizat. Sau poate e doar enervarea care urcă În el pe măsură ce povestirea lui se apropie de momentul neplăcut. Hai, lasă asta, Îi vine să-și spună, ca atunci când Îl obsedează o gafă, hai, lasă asta, dar e prea târziu să mai repare ceva. Sau să uite... — La sfârșit, sala era mult mai plină decât fusese În timpul conferinței mele. Punctualitatea nu este punctul forte al oamenilor de acolo, o bună parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poarta bisericii și o luam pe scurtătură ( o uliță Îngustă) spre casă. Nimeni nu bănuia nimic. Doar sufletul meu era zbuciumat și trist. Nopțile nu aveam somn, mă frământam până În zori cu gândul că se va Întâmpla o minune. Mă obseda aceeași Întrebare: „Cum să nu iau „sfânta Împărtășanie!”. Este imposibil! Ar fi o blasfemie pe capul familiei și cine știe ce se va Întâmpla cu mine! Într-o bună zi, m-am hotărât să rup tăcerea ce mă măcina pe dinăuntru și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
smulse din drumul lor fără întoarcere și prinse, spre binele oamenilor, în coșul autorului, plin ochi. „Ori de câte ori pleacă cocorii, intră în casele noastre anotimpul tristeții...” Pentru că „asemenea trenurilor ce trec prin gări nepăsătoare, trec peste noi anotimpurile.” Constantin Clisu este obsedat de trecerea ireversibilă, ca orice om, este viscolit de întrebări și le recită: „Când o căciulă oarecare nu răspunde la binețe, înseamnă că nu e nimeni sub ea?” „E neînțeles de ce, dacă jocul de șah are un rege, de ce sunt
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93051]
-
explicație cu privire la felul în care își pierduse averea, dacă nu cumva lucrul acesta se aflase deja. La fiecare colț de stradă îl întâmpina o figură cunoscută; în fiecare autobuz vedea o siluetă care-i amintea de cineva. Toate acestea îl obsedau și-l alungau dintr-un loc într-altul. În mod intenționat se instalase într-un Paris care-i era necunoscut. Parisul lui fusese unul mic, în al cărui perimetru intrau apartamentul lui, tribunalul, Opera, Gare Montparnasse și vreo două restaurante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de grăsime, dar nu reușesc și tot ce pot face este să prind câțiva milimetri de piele. Așa că mă bag în pat și mă hotărăsc: n-am de gând să mă mai înfrupt așa, dar nici n-o să mai fiu obsedată cu slăbitul. Mă gândesc că de mult trebuia să mă relaxez și să trăiesc un pic. Mă gândesc apoi că grăsimea se va depune exact unde ar trebui să se depună. Ce ziceți de așa o revelație? Capitolul douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
încercând să mă prefac că nu-mi pasă. încercând să mă prefac că nu simțeam c-o să mor dacă Margaret nu zicea că-l mănâncă în următoarele cinci minute. A, nu știu, îmi răspundea ea cu nonșalanță, ca un monstru obsedat de control ce era. — Da? ziceam eu cu o nonșalanță întunecată. Era vital să nu lași niciodată pe nimeni să-și dea seama ce voiai cu-adevărat. Pentru că dacă aflau, atunci în mod deliberat nu-ți mai dădeau acel ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că te-ai născut abia ieri. Dentiștii și doctorii, în general, nici măcar nu stau de vorbă cu tine dacă nu te pun la plată cât să-ți iasă pe nas. —Eddie, am decis eu să risc, știi ceva? Ești cam obsedat de bani. 40tc "40" Apoi, am plecat către ședința de grup. Eram pe hol, când Eddie a strigat după mine: — Doar fiindcă știu care e valoarea banilor...! Dermot și peruca lui erau deja la fața locului. Acum că știam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poți controla, adică, asupra greutății tale. Dar modificând exteriorul nu-ți modifici și interiorul. înfometarea asta dusă la extrem, a continuat Josephine. Am încercat să obiectez, dar ea nu m-a luat în seamă. —Te-am urmărit, Rachel, știm. Ești obsedată de greutatea ta. Ceea ce nu te împiedică să înfuleci o grămadă de ciocolată și de chipsuri. Am plecat capul rușinată. —Trebuie să recunoști, mi-a spus ea parșiv, după tot tam-tamul pe care l-ai făcut că ești vegetariană, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
pe trotuar și mi-am jurat N-o să mă uit în sus, n-o să mă uit în sus. Dar instinctul era prea puternic ca să-i rezist și nu m-am putut abține. Am ridicat capul. Așa cum mă așteptam, puștiul revoltător, obsedat de chiloți se holba la mine. Mi-am luat ochii de la el, dar am dedus din gesturile lui că, odată ajuns acasă, avea să facă o labă grozavă în cinstea mea. Am pornit pe scurtul drum către casă simțindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
vieți aproape le-ai distrus“. — Ca Luke, am spus eu șocată de cât de incitată eram de ideea de a-l vedea. —Mai ales Luke, a zâmbit Nola. Băiatul de zahăr! Nu-mi puteam scoate New York-ul din minte. Eram obsedată de locul ăla. Așa că, se părea că nu aveam de ales: trebuia să mă duc. Și odată ce-am înțeles că drumul acolo se putea transforma într-o realitate, porțile barajului numit Luke s-au deschis. Spre groaza mea, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și precum glasul poporului este glasul lui Dumnezeu, asemenea pământul lui Dumnezeu este pământul poporului”. Asemeni lui Farfuridi, Clevetici vrea „respectul convențiunii cu condițiunea de a fi schimbată în totul”. Postelnicul Tache Lunătescu, personajul lui Alecsandri din Iașii în carnaval, obsedat de ideea complotului împotriva stăpânirii este o prefigurare a Conului Leonida, după cum comisarul Săbiuță prefigurează pe servilul Pristanda. Se pot observa asemănări și între comisul Agamemnon Kiulafoglu din Iorgu de la Sadagura și candidatul guvernamental, Agamemnon Dandanache din O scrisoare pierdută
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
tocmai încercam să scap, lui i se pare super, după ce i-am spus în silă unde lucrez - puteam foarte bine să-i spun că nu lucrez, de fapt asta și fac în Vamă. Îmi tot spune să nu mă las obsedat de „problema banilor“, fără să bănuie că altceva nu mă lăsa pe mine să dorm, exact lipsa oricărei urme de simț materialist. Tocmai mă trezisem returnat de la frontieră. Pe promontoriul cu petice de iarbă înălțat la zece-cincisprezece metri deasupra plajei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care nu mai insistam, ca în copilărie, pe trăsăturile feței, ci, de exemplu, pe unghiul mare dintre bărbie și gât, anunțând gușa, sau pe gurguiul sânului stâng - fiindcă silueta trebuia totdeauna orientată spre stânga, de unde venea scrisul meu. Tu ești obsedat, râde încet Zina, n-ai putea să rămâi la scris? Mâine mă trezesc că o să începi să scrii pe portativ cu cheia în cap. Asta nu, sunt total afon, zâmbesc sinistru. Cel mai greu e să mă descopăr fără ocupație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]