10,695 matches
-
Răcușana, Hanța, Strâmba, Bouroș, Plăcințeni, Sârbi, ș.a. A avut și componenta Mărtinești menționată în 1518, ultima dată înainte de 1900, niciunul dintre bătrânii satului nu reține această denumire. Astăzi e în comuna Podu - Turcului, județul Bacău. Mai mereu în Ținutul (sau Ocolul) Tecuciului, sau plasa Podu Turcului, cu statut mereu schimbat prin efectul împărțirilor administrativ teritoriale (centru de comună sau sat component) locul acesta oferea mereu izolare și siguranță, inclusiv în l959 când rușii și-au stabilit aici o tabără militară înainte de
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
direct pe pielea goală -, iarăși semnificație agrariană și simbolică; c). alaiul-colindă. Acesta aleargă prin țarina arsă de secetă, cîntă, joacă, apoi intră în sat și trece ritualic pe la fiecare casă: „Paparuda paparudele joacă, saltă, sar, dansează, fac mișcări în curte, ocol, ogradă, bătătură”. Sau: „Paparuda joacă și cîntă, cîntă și joacă, joacă cîntînd, cîntă jucînd, vine jucînd și cîntînd/în joc și cîntec”. Cu alte cuvinte: „Jocul/săltarea, dublate de cîntare sau de rostirea ritmică a unor formule cu finalitate magică
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
direct interesați de creșterea recoltelor, de normalizarea fiecărei categorii de oameni și de animale, pentru că ele se aflau chiar sub tutela divinităților inspiratoare. Oamenii ficționau cu scopuri practice. Citim într-un text literar rămas de la fenicieni: „Craiul Denel porni, dădu ocol țării pîrjolite de secetă și văzu un mic lăstar în brazdă, zări un spic, pe care-l mîngîie și-l sărută (urîndu-i): «Înalță-se lăstarul acesta în brazdă! Crească spicul în pămîntul pîrjolit! O, spicule, fie ca mîna lui Aghat
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
negre. Dumnealui ridicase privirea și se uita atent spre apă. Ce se întâmplase? Pe malul celălalt era alt cârd de rațe, pestrițe. Din cârd se desprinsese un rățoi, imaculat de alb și înota harnic spre malul nostru. Făcu un mic ocol și acostă la mal cam la 15 metri în dreapta. Apoi, tiptil, am putea spune hoțește, uitându-se în dreapta și nu în direcția în care mergea, se apropie de prima rață și începu s-o călărească. Titularul, revoltat, probabil, de o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și odată cu aceasta, am dat de drum cu pietriș și nisip. Acolo se zărea o grămadă uriașă de pepeni verzi și galbeni. Am cumpărat vreo șase pepeni verzi, mai mari, știam că vor fi buni la sete. Apoi, cu un ocol maestuos, am intrat pe dig. De aici aveam să mergem numai pe drumuri de dig, între canale. Așa zicea harta. Au apărut și țânțarii, mari și lacomi. De fapt, femelele se hrănesc cu sânge pentru a le ajuta la procreat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și altele, ce nu mai suferea amînare. La ora 12, au venit băieții de la Gorgova. Am băgat tot peștele ce îl luam acasă, fiecare în câte un sac de plastic. Ne-am îmbarcat. Înainte de a pleca am mai făcut un ocol peste tot să vedem dacă n-am uitat ceva și oftând, ne-am luat rămas bun de la dragul nostru loc de pescuit. Apoi am urcat în bărci și am luat-o spre Sulina. Când am ajuns la groapa cu somni
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
direcția satului, parcă amușinând nu știu ce, pe urmă moș Bâcu l-a luat în brațe, i-a dat din buzunarul hainei niște bombonele, năstrușnicul de boboc le-a înghițit, de data aceasta foarte repede și, lăsat jos, a mai făcut un ocol pe la locurile noastre de pescuit, neclintind nimic, după care, ga-ga-ga, ga-ga-ga, a luat-o agale legănându-se în urma cârdului care ajunsese la o distanță apreciabilă. - Dar solitarul nostru, zic eu, așa, lipsit de apărare, poate fi rupt într-o zi
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
către mentorul său la București, avea în stăpânire pe veci toată întinderea pământurilor Țicăului de Sus, Șorogari și Ciric și până la Sărărie și Cucu. Și această epitropie (administrație) a sfintei biserici “Buna Vestire”, fiind atotstăpânitoare, dădea pământ de casă și ocol pentru vite și păsări, cu bezmăn (impozit) tuturor acelora care erau fețe bisericești: preoți de mir, diaconi, dascăli, clopotari, călugări care doreau să se mirenească etc. Astfel că și părintele Panuș căpătă o bucată de pământ, în 1835, pe care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Ești nebun? Am pus chezășie pentru tine. Mâine mă ia cu ienicerii și mă spânzură. Ba ne spânzură pe toți, vând femeile și iau tot aurul. Cine, mă? Spune! — Nu pot să pârăsc, nu pot să spun, gemea tânărul, dând ocol odăii. Tata și unchiul Nicos se repeziră să se îmbrace. Au scos caii din grajd și au plecat călări. Femeile mai plângeau în momentul în care au venit ienicerii să-l ia pe tânărul Nicos. I-au chemat a doua
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ceva, dar nu reuși. Acum, măria ta, du-te la boieri că te așteaptă. Eu tot una nu schimb nici un cuvânt! Să mergem acasă, Mihai. Peste vreo două zile, vestea că doamna Ilinca postelniceasa a căzut la pat a făcut ocolul târgului. Ar fi luat-o dumnealui marele spătar Mihai Cantacuzinul și ar fi dus-o la casele dumneaei din capul podului Cilibiului. În jurul patului ei de suferință se strânseseră toate rudele - feciori, nepoți, nurori, fetele, ginerii, - precum și Dositei Nottara, patriarhul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridica spiralat spre înălțimea tavanului. Suflă în lumânare. Acum decorul se coloră în roșu de la lumina jarului din sobă. Din când în când, câte o pală de flacără aurea totul, doar pentru câteva clipe. Doamna, cu lopățica întinsă, dădea grijulie ocol odăii, lăsând fumul să parfumeze toate cotloanele. Vroia să scoată din odaie mirosurile străine, să fie, până la primăvară când o să pună ispravnici să mărească și să repare curțile domnești, locul ei și al dragostei ce-i poartă bărbatului ei. Ca
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în partea nord-estică a masivului păduros Dealu Mare - Tudora, la circa 1 km de localitatea Vorona, în imediata apropiere a mănăstirii Vorona, care datează de la 1600. Are o suprafață de 152 ha, la o altitudine de 350 m și aparține ocolului silvic Eminescu UP II - Vorona. Relieful se caracterizează prin prezența unor culmi deluroase prelungi, cu orientare generală nord-sud. Comuna Vorona se află situată în partea de est a Podișului Sucevei, pe șesul și terasele Siretului. Din punct de vedere geomorfologic
Flora vasculară și vegetația pădurii Vorona din județul Botoșani by Covașă Dumitru Alin () [Corola-publishinghouse/Science/1173_a_1949]
-
de vitejie ale marelui domn, arătând - totodată - faptul că Ștefan cel Mare a acordat o atenție deosebită târgului Vaslui, transformându-l într-o veritabilă capitală a Țării de Jos a Moldovei. Printr-o serie de privilegii comerciale și prin hotărnicia ocolului târgului Vaslui (în 1491), marele domn a contribuit decisiv la dezvoltarea economică și socială a acestui oraș, conturându-i astfel rolul de mare centru urban moldav. De asemenea, prin construirea Curții domnești și a Bisericii „Sf. Petru și Pavel” din
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
la dezvoltarea economică și socială a acestui oraș, conturându-i astfel rolul de mare centru urban moldav. De asemenea, prin construirea Curții domnești și a Bisericii „Sf. Petru și Pavel” din Huși (în 1495), dar și prin refacerea și hotărnicia ocolului târgului domnesc al Bârladului (la 1495), pagina de istorie a vremurilor lui Ștefan va fi păstrată de copiii timpurilor noastre într-un ștergar și pusă la loc ferit pe grinda casei sau după icoane. Aceasta este și dorința autoarei! În
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
locul unde eram. Înaltă de peste cincizeci de metri se întindea paralel cu malul râului, pe o lungime de aproximativ cincisute de metri. M-am apropiat de ea cu mare curiozitate și am început s-o explorez. Am început să fac ocolul stâncii, iar când am ajuns la celălalt capăt am observat o deschizătură înaltă de doi metri, având lățimea de un metru, acoperită cu ederă. După o analiză temeinică și prudentă am constatat că era intrarea unei peșteri. Îndepărtând edera, care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
n-au avut vreo urmare serioasă, actuala mea reședință continuă a se bucura de sănătate. Un domn, care tocmai a sosit de la București, la lazaretul de aici, mi-a povestit că, în timpul călătoriei sale, a fost silit să facă numeroase ocoluri, spre a evita apropierea de cadavrele unor persoane care căzuseră moarte în drum. Printre acei care au pierit în acest chip poate fi amintit banul Văcărescu...97. Era în drumul său prin părțile acestea, când surugiul de alături, din cei
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
refugiate să meargă drept la ștabul companiei, să se înfățișeze la căpitan, pentru ca acesta să-l trimeată cu convoi de călăreți, să stea, să se curețe, să se dezinfecteze. Acestea se făceau prin fum și spălătură, pe la carantinele așezate în ocolul Capitalei, la Colintina și la Cotroceni, unde erau doctori și amploiați curățitori; apoi cu biletul acelor doctori aveau oamenii permisiunea a se întoarce pe la casele lor. Ordinul acesta era general, fără escepție. " Spre eterna și trista ținere de minte - mărturisește
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
ținutului Botoșani anunța Departamentul Treburilor din Lăuntru că nu putea păzi în mod corespunzător granița dinspre Bucovina; "împrejurările împedecătoare... de a se da 86 de oameni nu sânt decât că epidemia boalei cholera întînzindu-se, existează mai prin toate satele acelui ocol"248. Isprăvnicia aceluiași ținut mai raporta, la 19/31 august, că "ridicarea oamenilor de strajă în paza graniței despre Bucovina nu a urmat, decât că în toate satele, urmând cu mare cumplire [!] boala cholerei, însuși locuitorii s-au tras pe
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
funcțiune a spitalului temporar, pentru izolarea holericilor suspecți sau confirmați. Odată cu izbucnirea, la 22 august 1866, după o perioadă de suspensie, a două noi cazuri de holeră, primăria a dispus să se schimbe provizoriu destinația clădirii închiriate pentru judecătoria de ocol, urmând ca aici să se instaleze un "spital pentru cei săraci, cu cele necesare"; s-a numit tot atunci și "un îngrijitor al spitalului holeric", fixîndu-i-se o leafă de 42 de sfanți pe lună, dar cu prilejul vizitelor făcute acolo
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Zilele i le sorbea"... Izbucnind holera, oamenii obișnuiau, în județul Dolj, să caute doi boi negri, fătați într-o sâmbătă de aceeași vacă, pe care-i înjugau la o tânjală, cu care doi-trei gospodari dădeau, într-o zi de sâmbătă, ocol satului bântuit de molimă, "cu credința că, astfel făcând, holera fuge din sat în alte părți"484. Am insistat asupra viziunii folclorice despre holeră, așa cum se înfățișa această viziune în pragul secolului nostru, pentru a pune în lumină ambianța psihosociologică
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
împotrivi cu putere vântului. Trase de ea. Nu-i ieșeau la numărătoare copii. Lipsea unu’. Trase o haină pe el, luă căciula din cui și ieși afară. Zăpadă era ca o coală albă de hârtie, nici urmă de pași. Dădu ocol casei și se îndreptă spre ușa magaziei ce se lăsa purtată de vânt. Clopotul Bisericii anunța sărbătoarea. Dangătul lui îi urni mâna din loc și o lăsă dusă în înaltul cerului, apoi spre pământul roditor. Lică învăța din nou, singur
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
dulceața e-n pelin; și totuși, în suflet, iar au înflorit magnolii. Inima îmi arde ca pe jăratic, lin: mi-e dor de-o viață plină și fără de orgolii! Visul unei nopți de primăvară Prin visuri, noaptea, șerpii îmi dau ocol iar vulturii simt miros de carne moartă. Asist neputincioasă la spectacol, cum ielele îmi descântă altă soartă. Uit să mă-ntorc în mine și rătăcesc aiurea. Mă ascund prin vechiul labirint. Poate e un joc și doar mă amăgesc; și
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar atât ? Spune, fată nebună, doar atât, doar atât ? Să ne amintim iarăși de portretul Simonettei, de la muzeul Condé, să rotim iarăși comparațiile, gândurile, vorbele, amețeala atâtor ocoluri ? Fantasticul poate rezulta și prin aparența unei fidelități duse la extrem ? Ar fi momentul, probabil, ca fiul ipotetic s-o întrebe pe Sia Strihan dacă înțelege că atunci, cu patru secole în urmă, opoziția generatoare de tensiuni nu era încă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
însetat de clipa ultimă, vulnerabilul și-o provoacă singur, ca și cum ar tipări cu cerneală simpatică denunțul, accesibil oricui, din care țâșnește, instantaneu, condamnarea sa, salutul de adio. Drăgălașa Ortansa va rezolva cândva, prin șușoteli colective, secretul încredințat cu-atâtea meșteșugite ocoluri și reticențe de plăpândul bufon. Frunte puternică, sprâncene stufoase, dar nu și nasul acvilin ! ...He-he, hehehe, se scutură de râs bătrâna coană mare, venind dinspre bucătărie. Tava cu otrăvuri o poartă ridicată, în fața danturii paradite. Un râs bărbătesc, gros și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frumoasă și ușoară În umbra negrului castel... De aș zăcea rănit de moarte Într-un genunchiu eu tot mă scol; Tinzîndu-mi dreapta de departe Mă-nchin la tine, dona Sol. ............................... Când luna trece în uimire Spre-a face-al mărilor ocol, Ea, luminând a mea iubire, Te lumineze, dona Sol. {EminescuOpIV 429} DE-AR FI MIJLOACE De-ar fi mijloace Și-ar fi putință. Cum m-aș mai face După dorință! M-aș face-oglindă Strălucitoare Să te cuprindă Pân-la picioare. Pieptene
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]