18,249 matches
-
ideile care îi definesc concepția. Rezultatul instrucției de elită e însă deplorabil, tînărul trecut prin furcile pedagogiei pozitiviste dovedindu-se un gîgă retardat, incapabil de reflecții abstracte și pe de-a-ntregul neputincios în privința misterelor universului. Într-un cuvînt, un rebut omenesc de iremediabilă alură burlescă, un homo insipiens, bun cel mult să facă pe figurantul într-un vodevil ieftin, cu tentă mahalagescă. Dezamăgit de eșec, don Avito își repudiază copilul, care, ajuns la vîrsta adolescenței, dîndu-și seama de aschimodia pe care
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
Câți dintre memorialiștii noștri (și nu numai) oferă garanția adevărului spuselor lor? Câți nu și-au travestit lașitățile în calcul, câți nu și-au exagerat fragilitatea, victimizânduse? Chiar și atunci când culpele lor erau mai degrabă minuscule, scriitorii au simțit impulsul, omenesc, de a le anula cu totul. Este jurnalul lui Mihail Sebastian sincer de la un capăt la altul? Este Valeriu Cristea un atlet al exactității în Bagaje pentru paradis? Nu susțin, nici pe departe, indiferența morală. Soluția mea e pragmatică și
Mitologii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4431_a_5756]
-
se va confrunta cu o realitate desfigurată și destrămată în care cu greu mai era posibilă recunoașterea peceții divine. Perspectiva de credincioasă așteptare, specifică primei perioade, cedează locul unui glas în care se vestește dorul „epicei mântuiri” prin mijlocirea aventurii omenești tot mai zbuciumate (suntem deja în anii celei de-a doua conflagrații mondiale): „Mă aflu în această vârstă ce-o știi/ nici tânăr nici bătrân, aștept privesc/ această cumpănă din aer;/ nu mai știu ce-am dorit sau ce mi-
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
funcționare lăuntrică, un existent de alt ordin, coerent și integrator, însă nu mai puțin terestru, mundan. După religiile de tot soiul și practica lor conformistă sau fanatică, după ideologiile și agnosticismele de tot felul, născătoare de constrîngeri sărăcitoare pentru gîndirea omenească, ar trebui să pregătim epoca integrării tuturor dimensiunilor individului într-o unitate nouă, armonioasă și vibrantă, o unitate spirituală. Poezia poate juca un rol declan- șator, premonitoriu, în acest proces. Fiindcă ea va fi presimțit demult această nouă epocă și
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
făptura interioară. Este freamătul ființei intensificate și purtate pînă dincolo de ea însăși, pe care îl așteptăm, de fapt, cu toții și fiecare în parte. Altminteri, poeții - francezi, români, de oriunde - riscă să rămînă doar niște vestigii ciudate, bizare din trecutul istoriei omenești, pe drumul ei dificil și tenace spre constituirea unui individ uman cu adevărat viu, conștient, integral. Notă: O versiune în franceză a acestui text a fost publicată întîi pe internet, apoi în revista „NUNC”, Paris, Editions de Corlevour, n°. 19
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]
-
și din nopți fără de socoteală, poate să apară, prea curînd uneori, lehamitea. Sila de-a mai face ceva, atîta vreme cît cele întreprinse cu bucurie și cu sîrguință nu prea sînt zărite sau simțite. Istoveala este tot din șirul slăbiciunilor omenești. Ctitoria adevărată nu se ridică în funcție de neputințele celorlalți. Ctitoria adevărată urmărește sensul călătoriilor din tine însuți. Ceea ce trebuie să împlinești, cu alte cuvinte. Pe pămînt, asta nu este tocmai simplu. Sînt ispitele tale ca să te abați de la cale, sînt obstacolele
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
în inteligență artificială, care au programat un calculator să genereze toate teoremele rezultate din nucleul unei teorii formale. Trecînd peste detaliul că experimentul era viciat din capul locului deoarece nucleul inițial de principii date calculatorului conținea deja rezultatul unor decizii omenești, marea dramă a apărut după: cercetătorii au constat că mașina a produs liste imense de propoziții perfect adevărate, dar total inutile, care nu interesau pe nimeni. Concluzia? E o pudibonderie intelectuală să susții că adevărul există în afara valorilor și că
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4619_a_5944]
-
odată cu decolonizarea lumii a treia, ignorarea lumii noi asiatice și încăpățînarea de a rămîne pe pozițiile unui arbitru care face gesturi din tribună - pentru că pe teren arbitrează de fapt altcineva -, fetișizarea unei anumite idei despre literar ca axis al subiectivării omenești au continuat. Ca și cum lumea nu se schimba în sensul unei noi segregări culturale, între comunitățile de excelență, pe de o parte, o societate pragmatică a celor care urmăresc investiții cu amortizare imediată, pe de alta și, în fine, acel tout
Nu vă supărați, caut Franța. Mai locuiește aici? by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4638_a_5963]
-
raportare la cultură”, actualmente fetișizată: „este o ușoară ipocrizie în a reduce cultura la «cultura înaltă» (a unora), pentru a te plînge apoi că ea nu este împărtășită de toți”. Motivele de-a sprijini cultura sunt adesea, spune antropologul, „prea omenești”. Iar dacă ne referim la ultima parte a întrebării, „în Europa”, și aici motivațiile sunt la fel, dacă includem în „omenesc” și noțiunea de „politic”: „deoarece este cel mai bun raport costbeneficiu (adică cel mai ieftin și eficient mijloc) pentru
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
plînge apoi că ea nu este împărtășită de toți”. Motivele de-a sprijini cultura sunt adesea, spune antropologul, „prea omenești”. Iar dacă ne referim la ultima parte a întrebării, „în Europa”, și aici motivațiile sunt la fel, dacă includem în „omenesc” și noțiunea de „politic”: „deoarece este cel mai bun raport costbeneficiu (adică cel mai ieftin și eficient mijloc) pentru (re)animarea unității europene și, în ultimă instanță, dacă nu a puterii Europei, cel puțin a prestigiului acesteia”. La rândul său
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4641_a_5966]
-
avea să moară în 1854, opera lui fusese uitată în cea mai mare parte. Sub unghi filosofic, Schelling e un Fichte fără jargon propriu și fără o idee obsesivă cu rol de cheie interpretativă. E un Hegel în variantă îmblînzită, omenesc în expresie și posedînd destul bun-simț în aprecieri. Numai că în filozofie bunul-simț e un cusur fatal, fiind expresia unei atitudini de conformare la normele în uz, adică tot ce poate fi mai dăunător pentru exigența unei gîndiri piezișe, aflată
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
creației, un contra-imbold de sens invers, care, propagîndu-se în interiorul lui Dumnezeu, produce potența răului. Concluzie: răul e o potență care stă la pîndă în intimitatea universului și care se realizează (devine act) numai atunci cînd se întîlnește cu liberul arbitru omenesc. Se vede limpede că toată discuția e purtată în termeni tehnici, de sorginte scolastică, noutatea față de optica medievală stînd în procedeul dialecticii, adică în optica unei gîndiri care încalcă regulile lui Aristotel (de aici spiritul calcitrant, încălcător de norme, al
Spiritul calcitrant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4648_a_5973]
-
unghi atotcuprinzător, pe acel ton neutru/ alb/ de o obiectivitate absolută. Atâta doar că omnisciența și omnipotența auctoriale erau simulate, iar nu autentice. De la un moment dat, în secolul XX, autorul a dat lucrurile pe față, și-a mărturisit condiția omenească, slăbiciunile, ezitările ori chiar, la limită, „ignoranța” în raport cu personajele și acțiunea pe care tocmai le însuflețea verbal, a mărturisit în fond falsul, situația stânjenitoare în care se afla: el nu era față de lumea descrisă în roman undeva în afară, deasupra
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
verbale magnifice pe care le aminteam, marile romane din secolul al nouăsprezecelea, unde, la prima vedere, romancierul era total absent. În romanele lui Balzac sau în Război și pace construcția este prodigioasă: uriașă, desăvârșită, parcă făcută pentru eternitate, întrecând puterile omenești, aidoma, să zicem, piramidelor egiptene. Dar, după primele clipe (când rămâi mut, copleșit de admirație pentru piramida de piatră sau piramida verbală în sine), gândul se trezește și te duce deîndată la cel care a înălțat această alcătuire măreață, în
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
Treptat, a câștigat teren, aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea își fac loc în mintea omului înseamnă că ele capătă realitate, o realitate de natură
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
aș zice, o nouă atitudine veche: lumea omului e mai largă decât își îngăduia realismul s-o cartografieze. Ea cuprinde și vizibilul, dar și invizibilul, și fizicul, dar și metafizicul, și naturalul, dar și supranaturalul, și omenescul, dar și dincolo de omenescul, și posibiul, dar și „imposibilul”, în această din urmă categorie intrând, între altele, imaginarul, închipuirile, fantasticul, spiritualul, incomprehensibilul. Dacă toate acestea își fac loc în mintea omului înseamnă că ele capătă realitate, o realitate de natură ideatică, iar nu fizică
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
Dacă toate acestea își fac loc în mintea omului înseamnă că ele capătă realitate, o realitate de natură ideatică, iar nu fizică, nu corporală, dar o realitate care trebuie negreșit să încapă în romane, ca parte de neeludat a întregului omenesc, ca parte a acelei lumii care-l reprezintă pe om în integralitatea lui. Și astfel ideea de fidelitate își lărgește enorm granițele cuprinzând și ceea ce părea a fi înafara lumii omului și era ignorat în accepția clasică a romanelor. Apare
Singurătatea autorului de romane by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/4668_a_5993]
-
venit!/ i-am vrut și au venit! Mă simt, tebani,/ ca rupt din cer! (6). Ajuns în proximitatea divinităților (cât de-aproape/ eram de zei, și cum vuia crescută/ preajma de duhul lor! - 7), Oedip e gata să încalce legile omenești sau divine din dorința nestrămutată de a afla adevărul: Totul mi-e permis și nu m-oprește/ nimic din cer și din infern! (8) În pragul dezastrului, eroul se consideră invincibil: De mi se dă, spre-a fi distrus, această
Orbire și cunoaștere by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4670_a_5995]
-
în urmă. Un comentator actual, Eric Mangin, îl redescoperă pe Eckhart ca pe un scafandru în adâncurile sufletului. Nu e vorba de acea intimitate scumpă modernilor, ci de una pur spirituală, care face din Dumnezeu un locuitor statornic al inimii omenești golită de tot ce nu e esențial pentru ființă. Printre admiratorii misticului de la răspântia secolelor XIII și XIV se numără Cioran. Influența gândirii priorului dominican, ale cărui predici îi vrăjeau literalmente pe călugării din 47 de mănăstiri răspândite pe un
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4555_a_5880]
-
Tocmai de aceea mărturisirea autoarei din prefață e binevenită: „Am pătruns într-un univers de neimaginat, nociv, toxic, violent, atroce, din care cunoaștem doar fragmente. Dar ceea ce începusem să descopăr intrînd tot mai adînc în arhivă depășea cu mult limita omenescului. Or, omul e o ființă bine definită biologic și spiritual. Aici însă, toate datele problemei dispăreau într-o lume întunecat-haotică, totul funcționa pe contrasens, totul se opunea normalității ca o mănușă întoarsă pe dos. Intrasem direct în infern.” (p. 7
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
probe pledînd pentru o culpă, cît o harababură de detalii care nu face decît să confirme culpa inițială, de care nici Dumnezeu nu se îndoiește. Dar, dincolo de aceste stigmate, de sub carapacea ternă a jargonului acuzator ies la iveală episoade curat omenești, nenorociri trăite de-a dreptul, fără preocupări de ostentație teatrală. Afli de pildă bolile de care sufereau unul sau altul, schingiuirile la care era supus, șantajul și amenințările îndurate etc. Episoadele acestea sînt cele care dau miez dosarelor, caz în
Mănușa întoarsă pe dos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4566_a_5891]
-
înșiși. În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale științei au săpat o prăpastie crescândă între cunoștințele publicului și acelea deținute și folosite de elitele conducătoare. Mulțumită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoașterea avansată a făpturii omenești, fizic și psihic. Sistemul cunoaște individul mediu mai bine decât se cunoaște el însuși. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deține un control mai mare și o putere mai importantă asupra oamenilor decât ei înșiși. Această tehnică este des
Cum aplică regimul Băsescu cele 10 tehnici de manipulare ale lui Chomsky () [Corola-journal/Journalistic/45713_a_47038]
-
citit una sau două din cărțile lui Hawthorne, înțelegi la ce ciudățenii poate duce pasiunea pentru singurătate și dragostea de mister în care se închide cineva. Ce se afla sub vălul negru al pastorului? Nimic altceva, desigur, decât o figură omenească la fel cu multe altele, numai că acest văl negru punea între el și restul lumii o barieră pe care nimeni nu îndrăznea să o treacă. În fața uneia din acele foi mari de hârtie al cărei format se numește foolscap
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
uniunea cu divinitatea). Cu viziunea (antică) asupra sufletului ca substanță separată, prizonieră în corp, tânjind după întoarcere în lumea divină, Avicenna indică treptele spre sferele celeste și palatul marelui Rege: a opta oprire, unde cunoașterea nu se obține prin eforturi omenești, ci doar prin grație divină. Un final ironic face referire, probabil, la neîncrederea juriștilor (faqih-i) față de această cale a misterului și iubirii. Dar, cucerit de soluția sufismului, filozoful revine la detașarea de lume și uniunea cu Dumnezeu. Epistola păsării poate
Ibn Sīnā (AVICENNA), 980-1037 - Epistola păsării (Risalat al-Tayr) () [Corola-journal/Journalistic/4374_a_5699]
-
o victimă a cărților. Cred că observația e valabilă pe termen mai lung. Fragil, Dumitrașcu cade sub ocupație suprarealistă. Emotiv, încheie armistițiu cu cotidianul. Anxios, se aliază cu expresionismul. Duce negocieri cu manierismul. Deschide ambasade în minimalism. Nimic din cele omenești nu-i sunt străine. Decât poate, uneori, propriile însușiri, pe care le lasă de izbeliște. Și totuși! Interesantă, în carte, e repetarea unui cuvânt: locuitor. Acestuia, Aurel Dumitrașcu pare să-i confere sensul de poet. E găselnița lui și numai
Locuitorul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5752_a_7077]