KorAP: Find »[drukola/base=onora & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...240 >

5,982 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648

căci prințul Kung se afla încă în mintea tuturor. Tatăl nu a jucat corect. El nu și-a ținut promisiunea. — Și prințul Kung? La urma urmei, el a ieșit primul la vânătoare. Cum s-a simțit când tatăl său a onorat un perdant? — Orhideea, trebuie să înveți să nu-l judeci niciodată pe Fiul Cerului. Fann Sora cea Mare aprinde altă lumânare. Își întinde mâna în aer și își trage o linie pe sub gât. Indiferent ce face, este voința Cerului. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lacrimi. Manfoos mă imploră să le spun ce mă supără. — Îmi este greu să mă ridic atunci când mama mea este în genunchi, zic eu. — Orhideea, trebuie să te deprinzi cu eticheta, zice mama. Acum ești doamna Yehonala. Mama ta e onorată să se considere servitoarea ta. — E vremea pentru baia Majestății Voastre, zice una dintre manfoos. — Îmi permiteți să mă ridic acum, doamnă Yehonala? mă întreabă mama. — Ridică-te! Te rog! strig eu și sar jos din pat. Mama se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
să fiu îngropat întreg, doamnă. Toți eunucii vor asta. Dacă nu reușesc să fiu îngropat întreg, mă voi întoarce în viața următoare handicapat. — Crezi cu adevărat asta? — Da, Majestatea Voastră. — Și celălalt vis? — Celălalt vis al meu e să-mi onorez părinții. Vreau să le demonstrez că am reușit. Părinții mei au paisprezece copii, dintre care opt au murit de foame. Bunica mea, care m-a crescut, n-a mâncat în viața ei o masă completă. Nu știu dacă o voi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Așteaptă, An-te-hai. Cum va afla împăratul de fapta mea? — Eunucul răspunzător de templu vă va nota numele. Este îndatorirea lui să îl informeze pe Majestatea Sa de fiecare dată când cineva își aduce omagiile în numele lui strămoșilor săi. Nu știu cum se onorează strămoșii imperiali. După spusele lui An-te-hai, tot ce am de făcut e să mă arunc la pământ și să mă plec în fața a diverse portrete și statui. Nu sună prea greu. Dimineața în zori mă aflu în palanchin, cu An-te-hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
lasă plăcuța să cadă la loc pe tavă. Ei bine, Orhideea, poate că ai dori să mă rogi să îți îndeplinesc o ultimă dorință. — Nu, aș vrea să o termin cu viața cât mai repede cu putință. — Cu siguranță voi onora această dorință. Altceva? — Nu. — Păi atunci, zice împăratul, poate că înainte de a muri ai vrea să știi cum de ai ajuns să fii aici în seara asta. Efortul împăratului de a părea neînduplecat nu poate ascunde umbra unui zâmbet. — Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
înțeleg de ce împăratul se poartă așa cum se poartă. Mi-a spus nu o dată convingerea sa că numai un manciurian e capabil de devotament pur față de dinastia Ch’ing. Înclină întotdeauna spre ofițerii manciurieni, atunci când are loc un diferend de opinii. Onorează privilegiul rasei conducătoare și face în așa fel încât să fie limpede pentru Curte că un ministru de origine manciuriană va fi cel în care va avea mai întâi încredere. După atâtea secole, miniștrii chinezi au reușit să se ridice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
argumentând că până ce Majestatea Sa nu va demonstra dreptate absolută, el nu va beneficia de loialitate adevărată, iar Tseng Kuo-fan reprezintă ilustrarea întocmai a acestui argument. Renumitului general nu-i vine să creadă că se află aici pentru a fi onorat și cedează în momentul când împăratul Hsien Feng încearcă să facă o glumă nevinovată: — Te cheamă Tseng Tăietorul de Capete? Tseng Kuo-fan se dă cu fruntea de pământ și tremură violent. Încerc să nu chicotesc când aud clinchetul bijuteriilor lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
adânc, omul zice: — Majestatea Voastră, numele mi-a fost dat mai întâi de către dușmanii mei, și apoi oamenii mei l-au adoptat. — Cu siguranță oamenii tăi sunt mândri să se afle sub comanda ta. — Da, într-adevăr sunt. — M-ai onorat, Tseng Kuo-fan. Aș vrea să am mai mulți tăietori de capete ca generali! Când împăratul Hsien Feng îl invită pe Tseng să i se alăture la prânz, omul e mișcat până la lacrimi. Zice că acum ar putea să moară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
răsfățându-l? De un lucru sunt însă sigură: nu vor renunța niciodată la ideea de a se răzbuna pe mine. Împăratul Hsien Feng îmi conferă un nou titlu: Mama Norocoasă. Sunt trimise daruri și cufere cu tael-i pentru a-mi onora familia. Cu toate acestea, nu li se permite mamei și surorii mele să vină să mă viziteze. Nici soțul meu nu vine. Se consideră că „murdăria“ mea poate să aducă boala asupra Majestății Sale. Mi se servesc zece mese pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
i-l voi da pe Tung Chih să-l țină în brațe. Sper ca el să zâmbească. Mă întreb ce mai face Rong, căci există un tânăr căruia plănuiesc să i-o prezint. Kuei Hsiang a fost nu de mult onorat cu titlul tatălui meu. A avut de ales între a sta la Peking și a trăi din suma sa anuală de tael-i sau a călca pe urmele tatei și a-și croi drum, prin muncă, spre o carieră în Curtea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
nu știau ce se întâmplă; veștile proaste de la Peking nu ajunseseră la ei. Cu siguranță, nu și-ar fi putut da seama că dezastrul e aproape din felul în care erau îmbrăcați Nuharoo și Tung Chih. Erau pur și simplu onorați că am ales să ne oprim peste noapte în satul lor și ne-au servit cu pâinici fierbinți din grâu și supă de legume. Mesageri trimiși de prințul Kung veneau și plecau. A existat o singură veste bună printre toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
din partea lui Su Shun i-ar fi cât se poate de plăcută. La urma urmei, supraviețuirea mea nu prea ar fi prioritatea lui Nuharoo. An-te-hai intră, împiedicându-se de prag. Îmi raportează că s-a hotărât ca eu să fiu „onorată să îl însoțesc pe Hsien Feng când se va întoarce la izvorul său“, ceea ce înseamnă că voi fi îngropată de vie atunci când împăratul va muri. Nu cred asta. Nu pot să cred. Din trei mii de concubine, eu sunt singura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Shun a conceput acest decret, însă mi se interzice să aflu ce e scris în el până când acesta nu va fi anunțat. Sunt încordată și nervoasă, dar nu pot să fac nimic. Când decretul e anunțat, aflu că Nuharoo este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
este onorată cu titlul de „Împărăteasa Marii Milostenii Tzu An“, iar eu cu cel de „Împărăteasa Evlavioasei Bunătăți Tzu Hsi“. Pentru oricine cunoaște subtilitățile limbii chineze, diferența este clară: „măreață milostenie“ este mai puternic decât „evlavioasă bunătate“. Om fi noi onorate ca împărătese de același rang, însă mesajul către națiune e că poziția mea nu este egală cu cea a lui Nuharoo. Evidențierea prestigiului ei asupra mea o încântă pe Nuharoo. Deși a fost numită împărăteasă în timpul domniei lui Hsien Feng

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
în istorie drept un ticălos, deoarece a permis ca setea sa de putere să-i corupă sufletul. Arunc o privire spre Su Shun înainte de a concluziona: împărăteasa Nuharoo și eu am hotărât că atâta timp cât vom fi în viață, ne vom onora angajamentul față de soțul nostru. Înainte de a apuca să rostesc ultimul cuvânt, Su Shun se ridică în picioare. Pielea lui măslinie s-a înroșit, iar ochii îi trădează mânia: — Inițial, nu am vrut să fac publice discuțiile mele private cu Majestatea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Când aceasta va cădea în cavitate, ușa se va închide pentru totdeauna. Îl răsplătim pe arhitectul-șef cu un sul de pergament cu caligrafia împăratului Hsien Feng și omul se retrage. Nuharoo e nerăbdătoare să plece. Nu vrea să îl onoreze pe arhitect cu cina pe care am promis-o. O conving că este important să ne ținem de cuvânt: — Dacă îl vom face să se simtă bine, el se va asigura în schimb că Hsien Feng se odihnește în pace

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
morminte. S-ar putea ca arhitectul nostru să se teamă pentru viața sa, așa că trebuie să-l facem să se simtă în siguranță și să știe că avem încredere în el. Trebuie să-i dăm de știre că va fi onorat, și nu vătămat. Dacă nu o facem, s-ar putea ca el să sape un tunel secret pentru a-și înlătura teama. Fără tragere de inimă, Nuharoo rămâne și arhitectul este încântat. După ce Nuharoo și cu mine ne-am întors

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631

Cei care vor aduna În carnetele un număr suficient de ore vor primi la toamnă manuale noi; ceilalți, vechituri mâzgălite și cu foi lipsă, smulse de târlanii care au copiat pe la extemporale. Observ că anumite strălucite minți nu ne mai onorează astăzi cu prezența: cu atât mai bine! Voi avea grijă să recupereze gravele rămâneri În urmă. Am vorbit data trecută despre un fenomen care aici, la noi, la câmpie, este foarte rar. Acea alunecare de teren s-a petrecut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
ordinele marelui șef de oști. Altfel, mâncau bătăiță pe deșelatelea. În odaia de dormit, Tatapopii pusese să i se facă un pat larg, În care se culca Între cele două femei. Din punct de vedere bărbătesc, el zicea că le onora pe amândouă, pe rând, ca să nu Încapă supărare, dar asta nu putea ști nimeni și, oricum, nu vă privește pe voi, chiar dacă vă curg balele Închipuindu-vă ce și cum se Întâmpla În patul ăla de trei persoane. Nu ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573

mă slujească, chair și de dincolo de mormânt. Cum aș putea întoarce spatele unui lucru care l-a îngrijorat cât timp era în viață? Trebuie să faci așa cum îți dictează inima. — Vă mulțumesc. Cu permisiunea dumneavoastră, mă voi strădui să-i onorez dorința exprimată pe patul de moarte. — Unde-ai să te duci? — La un templu, undeva, într-un sat, departe. Și lacrimile începură din nou să-i curgă. După ce primi acordul lui Hideyoshi de a pleca, Oyu primi o șuviță din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
scurt. Împreună cu fiul lui, Shinzen, n-a mai putut aduce decât încă doi: un discipol numit Kennyo și o rudă, pe nume Shoshitsu. — Chiar așa? râse Mitsuhide. S-a plâns? Știam că era o cerere nerezonabilă, dar, după ce l-am onorat, în repetate rânduri, trimițând palanchinuri și escorte, am considerat că de data asta ar fi mult mai elegant - și mai plăcut - dacă el era cel care-și dădea puțină osteneală ca să mă întâlnească. De-asta l-am invitat atât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
comandații de unități răspunseră la unison. Licărul de emoție din toți ochii și gurile deschise părea să spună că nu cunoșteau alt cuvânt decât da. Când Mitsuhide se ridică, oamenii se cutremurară de atâta simțire. Îl felicitară zgomotos, conform datinii onorate de vremuri la plecarea pe front. Yomoda Masataka ridică privirea spre cer, apoi îndemnă oamenii să se pregătească sufletește: — În curând va fi Ora Cocoșului. Avem cam cinci leghe până în capitală. Dacă o luăm pe scurtături, am putea înconjura Templul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
câmpul de luptă, soția sa fusese îngrijorată pentru intențiile lui și îl ceecetase îndeaproape. Dacă nu lupți contra Seniorului Hideyoshi, nu-ți vei face datoria de războinic, spusese ea. — Așa crezi? — Dar nu cred nici că e nevoie să-ți onorezi cuvântul față de Seniorul Katsuie. Nu vorbi prostii. Crezi că sunt capabil să-mi trădez cuvântul de războinic, odată ce mi l-am dat? — Ei, atunci, pe care dintre ei ai să-l susții? — O las în voia cerului. Altceva, nu știu ce pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
îi îngădui trupului să-și revină, vei putea să ștergi, cândva, rușinea pătimită. La auzul cuvântului „rușine“, Nagayoshi începu să plângă. Scoțând din haină o scrisoare și întinzându-i-o cu respect lui Hideyoshi, se prosternă din nou. — Aș fi onorat dacă ați citi aceasta, stăpâne. Hideyoshi încuviință din cap, poate fiindu-i milă de nefericirea tânărului. După ce termină inspecția din acea zi pe câmpul de luptă, Hideyoshi reveni la Gakuden, în asfințit. Tabăra sa nu se afla pe teren înălțat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
mai bine trimit astă noapte la el un mesager. La primirea urgentei scrisori, Shonyu porni, în galop, spre tabăra lui Hideyoshi. Era schimbul al patrulea și încă nu se lumina de ziuă. — M-am hotărât, Shonyu. — Perfect! Ai să mă onorezi să fiu la comanda unui atac surpriză în Okazaki? Cei doi terminară toate aranjamentele înaintea zorilor. Shonyu luă micul dejun împreună cu Hideyoshi, apoi se înapoie la Inuyama. A doua zi, câmpul de luptă păru, la suprafață, somnolent, dar, pe dedesubt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]