6,112 matches
-
incidență directă asupra metodelor de interacțiune educațională: - climat de neîncredere, de suspiciune; - fiecare persoană va încerca să-și realizeze, în primul rând, propriile interese; - apare lipsa colaborării între membrii grupului; - persoanele își simt interesele amenințate și devin defensive; - creativitatea și originalitatea sunt mult diminuate; - apar stări psihologice negative ca apatia, teama, anxietatea; - se înrăutățesc relațiile interpersonale în afara echipei. Privitor la rezolvarea conflictului, Goodall Jr. (1990) ne propune câțiva pași; trebuie subliniat accentul pe care autorul citat îl pune pe contribuția liderului
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
serie de studii ale activității în grupurile cu lideri democratici și autocratici și a consemnat că grupul cu lideri autocratici produce (1) o cantitate mai mare a muncii depuse, dar (2) o motivație pentru lucru mai scăzută, (3) mai puțină originalitate în activitate, (4) un nivel mai ridicat de agresivitate exprimată atât în direcția liderului, cât și în direcția altor membri ai grupului, (5) mai multă nemulțumire nemanifestată, (6) mai mult comportament dependent și docilitate, (7) mai puține legături de prietenie
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
făcut „muieratic”), ca și umorul de esență populară, asimilarea unor procedee ale poeziei și basmului popular, folosirea fondului folcloric de credințe și superstiții, limbajul neaoș, savuros, exploatarea adecvată a câtorva neologisme compun imaginea unui poet căruia nu îi lipsesc individualitatea, originalitatea. S. este unul din primii scriitori români care a utilizat posibilitățile oferite de fructificarea cultă a folclorului: „Să descopăr uzurile și eresurile poporului”. Și, cu toate că nu l-a citat în Epigonii, se pare că Eminescu i-a cunoscut scrierile. Câteva
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
Artur Gorovei, Iași, 1942; Bezviconi, Profiluri, 183-187, 211-212; Popovici, Romant. rom., 444-446; Isac Grecul, Constantin Stamati, Chișinău, 1957; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 388-394; Ist. lit., II, 372-376; Cornea, Originile, passim; Piru, Varia, I, 61-63; Rotaru, O ist., I, 142-146; Marin Beșteliu, Originalitatea poeziei lui C. Stamati, AUC, II, 1973; Ileana Verzea, Byron și byronismul în literatura română, București, 1977, 138-139; Dicț. lit. 1900, 804-805; Piru, Ist. lit., 52-53; Vasile Ciocanu, Constantin Stamati. Viața și opera, Chișinău, 1981; Antoaneta Macovei, Meditația lirică românească
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]
-
și meditație, despre propria activitate și relațiile cu cei evocați, componenta autobiografică fiind substanțială. Între acțiunea de popularizare și eseu se situează Medalioane muzicale (1966), pagini cu caracter preeminent informativ, dar și cu paranteze exegetice, din dorința de a fixa originalitatea unui compozitor. Se fac multe referințe la opere literare sau unele paralele generale: Mozart-Rafael, Goethe-Beethoven, Debussy-impresioniștii. S-a afirmat că S. „are față de subiectele sale o atitudine de artist”, fiind preocupat de ilustrarea propriilor idei filosofice și estetice, atestând un
SPERANTIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289824_a_291153]
-
din viața unui mitropolit (1934), Cazul maicii Varvara (1937), Jocul satanei (1947) ș.a. Cel mai bun roman al scriitorului, Alegere de stareță (1932), cu o intrigă strânsă, dinamică, schimbări de situație surprinzătoare, personaje vii, excelent individualizate, rămâne scrierea în care originalitatea, savoarea formulei sale se manifestă pe deplin. În celelalte S., devenit chiar industrios, se autopastișează, de unde o anumită impresie de cădere în facil. Mai degrabă povestitor prin structură (realizând, ca atare, veritabile modele), decât romancier (îi lipsește darul invenției ample
STANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289882_a_291211]
-
și Mihai Eminescu. Proza jurnalistică, 2003). Vocația de teoretician literar a autoarei e valorizată și în Despre „aparența” și „realitatea” literaturii (1984), o sinteză care urmărește articularea istorică a conceptelor „limbaj”, „literatură” și „literaritate”. Lucrarea constituie o contribuție la teoria originalității, după aceea a lui Adrian Marino. S. își propune să demonstreze că teoria literară trebuie să își făurească un nou limbaj, care să fie pe măsura obiectului, așadar capabil să îi distingă, dincolo de metamorfoze, constantele, între care cea mai importantă
SPIRIDON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289831_a_291160]
-
Cleante și Hamlet de George Sand), iar P. V. Grigoriu publică o tălmăcire din Musset (fragmente din La Nuit d’octobre). Informate, cu un registru de idei nou în epocă, sunt două articole ale lui B. Florescu, intitulate Adevăr și originalitate în literatură, Calitățile stilului, sau cel în care face biografia poetului I. Al. Lapedatu. R. Z.
STINDARDUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289933_a_291262]
-
și le scoate în evidență defectele prin succinte, dar savuroase comentarii, susținute de ample extrase din lucrările incriminate. În subsidiar se realizează și o tipologie a celor mai uzuale păcate întâlnite în textele veleitarilor, de la vanitatea auctorială la goana după originalitate cu orice preț, de la obscenitatea ostentativă la filosofarea vidă, de la festivism și orgolii localiste la ridicole pretenții teoretizante. Eseul final, Confesiunile unui fost cititor, în prezent critic literar, deplânge statutul ingrat al criticii de întâmpinare, pledând pentru lectura selectivă și
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
vulcanului”, „în crăpăturile pământului / se ascunde calma înțelepciune / a strămoșeștii gramatici”, „lângă tâmple / fără-ncetare / un urangutan jucăuș / sună din trâmbiță”, „conștiința lălăie-agale / ca un cosaș asudat”. Schițe și povestiri (1989) aduce, în schimb, o nouă confirmare a talentului și originalității poetei, optzecistă prin conștiința textuală și expresionistă acum prin paleta de culori folosită. Pe un fundal „roșiatic”, sumbru-contemporan, sunt plasate experiențe ce devin, rapid, unele extreme, la limită. Sub carapacea unei lumi închise, sufocante, proliferează tumoarea malignă, astfel că aproape
STEFOI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289913_a_291242]
-
mareșalului Ion Antonescu, articole din presa interbelică), S. trece cu dificultate frontiera spre literatură. Hibrizi de tipul roman colaj, roman documentar (al cărui statut scriitorul încearcă să îl teoretizeze în articolul Literatura-document) nu sunt decât etichete puse unor cărți unde originalitatea auctorială se limitează la schimbarea numelui câtorva personaje și la efortul de a compila informații, extrase și fotografii. Pentru a evita deformarea adevărului, soluția propusă de autor este aducerea, în stare brută, a documentelor în textul epic. Alături de mulțimea scrierilor
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
Adnotationes ad quaedam Evangeliorum loca), dar ulterior a fost intitulată Scurtă prezentare a Evangheliilor. E vorba de o culegere de scolii pe marginea unor pasaje din Evanghelie, alcătuită fără acuratețe formală, prin care se spune în repetate rînduri, fără multă originalitate, că textul sacru are două semnificații, una literală și alta alegorică. Mai importantă este Disputa dintre Arnobiu catolicul și Serapion egipteanul (Conflictus Arnobii catholici cum Serapione Aegyptio), împărțită în două cărți, fiecare dedicată unei zile de discuții la Roma. Opera
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
încheiat redactarea culegerii Variae, Cassiodor a compus între 537 și 540 un mic tratat științific, fără prea mare adîncime Despre suflet (De anima). Opera se bazează pe tratatele scriitorilor dinaintea lui, de la Tertulian la Claudianus Mamertus, și e lipsită de originalitate, întrucît repetă, inspirîndu-se din filozofie și din Scriptură, obișnuitele enunțuri privitoare la imaterialitatea și libertatea sufletului. Cassiodor o concepe, în esență, ca pe un manual și o structurează în mod limpede și riguros ca atare, „indiciu al unei mentalități necreatoare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Radegonda a murit în 587. Printre operele în proză mai pot fi amintite și o Explicație a Rugăciunii domnești (Expositio orationis dominicae), o Explicație a Crezului (Expositio Symboli) și o Explicație a credinței catolice (Expositio fidei catholicae), opere lipsite de originalitate la nivelul conținutului. Bibliografie. Ediții: MGH, Auctores Antiquissimi 4, 1-2, 1881-1885 (F. Leo și Br. Krusch); Venanzio Fortunato, Epitaphium Vilithutae (IV, 26), Intr., trad. it. și comentariu P. Santorelli, Liguori, Napoli, 1994. Traduceri: BTP 52, 1985 (Vita di San Martino
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
vechime să fie interpretate în sens spiritual (pros theôrian... pneumatikên); într-adevăr, Legea este simbol și umbră care ascunde în sine frumusețea adevărului. Așadar, la problema clasică a raportului dintre Vechiul Testament și revelația creștină, Chiril oferă un răspuns lipsit de originalitate, ce respectă tradiția exegetică alexandrină. El se străduiește să interpreteze alegoric și tipologic o serie de pasaje din Pentateuh, sprijinindu-se pe textele profeților și pe Noul Testament. Nu e vorba de un dialog, ci mai degrabă de o expunere făcută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
susține teza nemuririi sufletului, a sfîrșitului lumii și a învierii trupurilor. Deși atacă doctrinele platonice fundamentale, Enea se inspiră chiar din problematica neoplatonicienilor, autori pe care îi cunoaște foarte bine. Opera e o mărturie importantă, chiar dacă tîrzie și lipsită de originalitate, a contactului/conflictului dintre creștinism și platonism. Materialul variat este tratat într-un stil nu lipsit de dinamism și eleganță. Ne-au mai rămas de la Enea 25 de scrisori scurte adresate unor prieteni și elevi, scrise cu concizie și eleganță
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se bucură marile teme ale mîntuirii și întoarcerii Domnului, care rămîn fundamentale și mai tîrziu, de exemplu la Roman Melodul. De altfel, nu fără motiv, Roman scrie omilii dogmatice numai atunci cînd are ocazia, și o face fără talent și originalitate, însă e puternic influențat de Vasile din Seleucia, de Efrem și de Ioan Hrisostomul. „Dacă Biserica siriacă și-a extras esența dogmaticii sale, fie ea ortodoxă sau eretică, din lumea greacă, și-a pus, în schimb, amprenta asupra spiritualității acesteia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
surse ce nu ne mai sînt accesibile. Atunci cînd utilizează operele unor scriitori pe care îi putem citi, de exemplu Eusebiu, Socrate sau Teodoret, putem observa că Gelasie nu adaugă reflecții personale, ci reproduce textele lor fără nici o urmă de originalitate, înșirînd un citat după altul și înfrumusețîndu-le apoi cu podoabe exterioare, însă fără măsură. Ca atare, opera lui este considerată o simplă compilație alcătuită din fragmente extrase din scrierile istoricilor precedenți și există serioase dubii în privința autenticității documentelor pe care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de marginea internă, în timp ce în jurul ei sînt dispuse pe cele trei margini exterioare extrasele cu conținut exegetic. Genul catenariilor se impune la începutul secolului al VI-lea, iar apoi îl întîlnim în întreaga epocă bizantină. Chiar dacă, evident, e lipsit de originalitate intrinsecă, a avut o anumită funcție, deoarece prin intermediul catenariilor s-au salvat, fie și fragmentar, multe opere din perioada de mare înflorire a exegezei, care începe cu Origen și ajunge pînă la Teodoret. Firește, pe lîngă catenarii, continuă să se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
datorită bunului simț publicistic și solidei încărcături culturale. Iată, de exemplu, cum vede Romulus Bucur (el însuși practicant, cu admirabile rezultate, al experimentelor poetice de sorginte americană), înșelătoarea "lume nouă" din volumul lui Caius Dobrescu Deadevă, conceput să șocheze prin originalitatea poeticii, dar în care cronicarul literar depistează procedee folosite încă din prima jumătate a secolului XX. Pentru cei care nu știu în ce constă pariul lui Caius Dobrescu, reproducem o mostră intitulată CNTEXIMPLU (în traducere, Cîntec simplu): "Șia lovidde/ Gețellll
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17152_a_18477]
-
și spontaneitatea; pregătesc premisele gândirii divergente; În gândirea divergentă sunt incluse și condițiile creativității: exersarea funcțiilor perceptive, a memoriei vizuale și auditive; exersarea abilităților de rezolvare a problemelor, antrenarea fluidității (capacitatea de a face asociații și bogăția lor) și a originalității. Pentru copiii cu deficiențe asociate jocul rămâne forma permanentă a procesului de recuperare. La anumite vârste (7-9 ani) copiii cu deficiență nu pot deosebi formele, mărimile, și asta Întrucât ei nu au un exercițiu de lungă durată În explorarea și
JOCUL - MODALITATE DE CUNOAŞTERE ŞI INTERVENȚIE ÎN CAZUL COPIILOR CU DEFICIENȚE ASOCIATE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Andreea-Roxana TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2164]
-
geniu”, RL, 1994, 14; Mircea Martin, Alegerea lui Eugen Ionescu, RL, 1994, 15; Alexandru Niculescu, Ionesco al nostru, JL, 1994, 17-20; Monica Lovinescu, După „Scaunele”, JL, 1994, 17-20; Gheorghe Grigurcu, Un om față cu istoria, JL, 1994, 17-20; Cornelia Ștefănescu, „Originalitate... măsurată”, JL, 1994, 17-20; Mihai Șora, Neasemuitul Ionesco..., „22”, 1994, 21; Gheorghe Grigurcu, Eugen Ionescu în căutarea libertății și a lui Dumnezeu, VR, 1994, 11-12; Arșavir Acterian, Ceva din junețea bucureșteană a lui Eugen Ionescu, APF, 1995, 3-4; Gheorghe Grigurcu
IONESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287581_a_288910]
-
problematică moral-filosofică perfect omoloagă celei din farsa în care e inserată. În alte texte autorul se înfățișează ca un dramaturg neoionescian, izbutind să nu fie strivit de ponderea uriașă a „modelului”, întrucât și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu multă cutezanță. Și prozatorul S. se situează într-un raport de continuitate cu poetul, cele două modalități de scriitură fiind consubstanțiale. Proza poematică din Cartea mirajelor, cum se intitulează un ciclu din volumul Textele
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
mărturisind atitudinea unei noi generații: „Am plătit triumfurile noastre estetice cu nevroze, cu febre și cu sânge”. În stil avangardist, este negată orice reușită a literaturii și artei de până atunci: „Ne-am gargarisit cu cuvinte mari: cultură, intelectualitate, specialitate, originalitate, humor”. Cei doi declară ritos: „De ce scriem azi? Scriem ca să ne scuipăm pe noi, pe noi așa cum am fi fost dacă nu ne-ar fi falsificat literatura (ce vreți, am fost oameni comuni), scriem pentru ca să ne cunoaștem. Căci nimeni dintre
START. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289884_a_291213]
-
de la proza cronicărească la cea artistică, într-un roman autobiografic în care realitatea este revelată după datele imaginarului și cu sensul încifrat prin alegorie și limbaj. Un studiu comparatist temeinic și nuanțat stabilește înrudirile operei în epocă, punând în lumină originalitatea lui Cantemir în seria autorilor de povestiri alegorice cu semnificație satirică. Exegeta subliniază faptul că scriitorul a ales alegoria nu atât din prudență socială, ci mai curând din plăcerea de a provoca perspicacitatea cititorului prin substituiri simbolice, caracterul ludic al
SOROHAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289804_a_291133]