5,719 matches
-
sau că a ucide din motive de justiție și de apărare ar însemna violarea legii divine. Nu a inclus niciuna dintre acestea în catalogul faptelor ilicite și nici nu i-a constrâns pe cei credincioși să-și asume vreo atitudine ostilă, ba chiar nu le-a scris ca nici să nu se pomenească între voi, după cum se cuvine sfinților (Efes 5, 3). Dimpotrivă, face o apologie ca nimeni altcineva despre arme, despre serviciul militar și despre arta de a lupta, într-
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu apare numai din adversitatea sa față de cultura idolatrică ci și din convingerea ticăloșiei războiului, a mijloacelor și a efectelor sale ucigașe, străine spiritului pur al Evangheliei iubirii lui Dumnezeu și a aproapelui. 2.2.5. Hipolit Romanul Deși era ostil Imperiului roman, Hipolit Romanul (170-235) era capabil să recunoască și o anumită utilitate a acestuia. În In Danielem, III, 23, 1-4, ne prezintă o elaborare din Rom 13, 1-7, potrivit căreia este necesar să ascultăm de cei care dețin puterea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
acesteia în toate părțile lumii antice. Imperiul roman pe de o parte persecuta creștinismul, iar pe de alta, prin instituțiile și formele sale organizatorice, îl favoriza consolidându-l continuu. Acceptarea serviciului militar aspru combătută de gnostici, montaniști și manihei (erezii ostile chiar și Bisericii), era susținută sau cel puțin necombătută de creștini. Dacă această problemă nu ar fi existat, Tertulian nu ar fi adus-o în discuție; antimilitarismul său este și anticreștin, fapt evidențiat de cuvintele de dispreț ale acestuia față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
statului roman, îndreptățit să se apere de dușmanii interni sau externi. Dreptul autorităților imperiale de a interveni în această chestiune nu a fost recunoscut mereu de către creștini, care i-au prezentat pe împărații persecutori - uneori exagerat - drept cruzi și perverși, ostili peste măsură creștinismului, împinși de ură și însetați de sânge. În ciuda realității imediate, împărații romani nu i-au persecutat pe creștini din plăcerea sadică de a face victime (Nero etc.), ori dintr-o ostilitate personală față de ei (Decius, Galerius și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
precedente. O atare diversitate de proceduri se regăsește în persecuțiile suportate de creștinii primelor secole: unele au fost conduse de cele mai înalte autorități ale statului roman, altele de simplii guvernatori de provincii, iar altele au fost provocate de mulțimile ostile. Unele persecuții îi vizau pe toți creștinii, altele o anumită categorie a acestora - uneori obiectul denunțării era cineva anume, ori aceia care au determinat provocările datorită exprimării lor religioase etc. Cea mai mare parte a persecuțiilor nu a durat decât
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Romei (64 p.Chr.), iar una a fost pusă în corelație cu cealaltă, pentru a explica cauza verosimilă a unei atât de mari vărsări de sânge. Tacitus (55-117) expune opinia și convingerea populară, formată cu acel prilej. Autorul nutrește sentimente ostile față de creștini și față de Nero; îi denigrează atât pe unii cât și pe ceilalți și nu este destul de clar în descrierea sa. Cu toate acestea, pedepsele menționate de el în Annales, la care au fost supuși creștinii, sunt cele aplicate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dușmanii statului erau asemănătoare celor pentru incendiatori: mutilarea corpului, răstignirea și expunerea ad bestias: Autorii revoltei și ai agitației sau incitatorii poporului, în numele demnității, sunt înălțați pe cruce, sunt aruncați la fiare ori sunt deportați pe o insulă. Primele manifestări ostile ale Imperiului roman față de creștinism au avut loc între anii 54-55, în Palestina, sub procuratura lui Felix, prin arestarea sfântului Apostol Paul, și s-au amplificat în anul 62 după moartea lui Burrus, repudierea Octaviei, matrimoniul lui Nero cu Popeea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care se mânjise Nero, devenind obiect de ură, înjosire și dispreț general? Ne vine greu să credem. Persecuția neroniană dezlănțuită pe neașteptate, poartă amprenta clară a stăpânului decis să o sfârșească cu acele situații neplăcute și cu mulțimea nu doar ostilă, ci și plictisitoare și indezirabilă. Masacrarea creștinilor din porunca sa nu este străină legăturii logice existente între evenimentele istorice de aceiași natură, săvârșite de aceiași persoană; este pusă la același nivel cu osândirile la moarte ale celor care îi tulburau
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
interesau prea puțin cele câteva mii de creștini răspândiți în vastul său imperiu. Preocupările sale nu au fost cauzate de prezența acestora în Roma, de înmulțirea ori de doctrina lor, ci de faptul că derivau din acea națiune evreiască, totdeauna ostilă și rebelă față de Roma, neîmblânzită nici măcar de armele fratelui său Titus. De fapt, evreii din Roma, prin mii de subtilități, refuzau să plătească taxa de zece drahme pentru templul lui Jupiter Capitolinus, taxă pe care o plăteau cândva templului lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
sub rigoarea legilor. Astfel încât, după promulgarea edictului împotriva maniheilor (297), Dioclețian nu s-a mai arătat binevoitor, ca în primii ani ai domniei sale, nici măcar față de cultul Soarelui, fie pentru că era de proveniență egipteană, iar Egiptul nu era considerat mai puțin ostil Romei decât Persia, fie pentru că sub anumite aspecte simpatiza cu creștinismul. În aceste împrejurări, Dioclețian își lua epitetul de Jupiter, numindu-și colegul Maximian, Hercule, întruchipând astfel simbolul înțelepciunii comenzii și al forței Imperiului roman. Cele două epurări nu au
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Soldații creștini uciși anterior anului 303, răsculați inițial împotriva disciplinei militare ce a dus la apariția obiectorilor de conștiință în sensul larg al cuvântului, au preferat renunțarea la serviciul militar datorită atitudinii imperiale perverse ce pretindea existența unui jurământ militar ostil conștiinței creștine și supunerii datorate Dumnezeului biblic. Acestei atitudinii i se adăugau și sacrificiile păgâne, inclusiv cele menite să atragă protecția divină asupra oștirii ori a Imperiului, care, prin ritul și semnificația lor intrinsecă, presupuneau credința păgână a participanților, respectiv
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
o perioadă scurtă de timp. Unii vorbesc mult și au dificultăți În amânarea recompensei. Emoțiile sunt extrem de fluctuante trecând de la o stare de tristețe la una de exaltare și invers. Pot să fie prietenoși, iar În următorul moment să devină ostili. De asemenea, Întâmpină dificultăți În a-și face prieteni și a respecta regulile sociale, limitele impuse de ceilalți și tind să ignore cererile care le sunt adresate. De obicei, trebuie să li se repete de zeci de ori ce trebuie
STRATEGII DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICĂ LA COPIII CU ADHD. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
de la o atitudine de intransigență bazată pe forță față de Germania la tratative secrete, la compromis, la ralierea parțială sau totală la politica de compromis a Marii Britanii, pe continentul european”. În anii '20, nu s-a reușit „crearea unei republici germane ostile războiului” așa cum ar fi dorit Aristide Briand. Dimpotrivă, Germania căuta să-și conformeze politica externă după concepția lui Gustav Stresemann, ministrul de resort, lansată pe 14 septembrie 1925 într-un articol din „Hamburger Fremdenblatt”. Conform cu această concepție, statul german trebuia
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
britanic (de către Germania - n. n.)”. După renunțarea la neutralitate, regele și guvernanții români credeau că, promovând o politică de apropiere față de Reich, vor pune la adăpost țara în fața pretențiilor revizioniste ale vecinilor săi. Adrien Thierry, ministrul francez la București, îi considera „ostili, puternici prin ei înșiși sau prin prieteniile lor și care au toți revendicări precise față de regatul danubian”. De acum, la remorca politicii Berlinului și în timp ce ostilitățile se vor amplifica în Europa, România își va declina situația de țară non-beligerantă, statut
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la curent cu negocierile purtate de Ion și Mihai Antonescu, pentru încheierea armistițiului cu Aliații și, totodată, avea legături strânse cu Casa Regală, cu Regele în persoană. Pentru toate forțele, prezența lui Mihai I și a Casei Regale în tabăra ostilă Mareșalului devenise nu numai un simbol, ci și o perspectivă, ce se dovedea de mare însemnătate mai ales că, potrivit planurilor complotiste de acțiune, se căzuse de acord ca Suveranul însuși să-l convoace pe Antonescu la Palat, în București
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
controlului impulsivității. Dacă se Înfurie, nu știu cum să se liniștească, reacționeaza la primul impuls. Emoțiile sunt extrem de fluctuante - trecând rapid de la o stare de tristețe la una de exaltare și invers. Pot să fie prietenoși, iar În următorul moment să devină ostili. Au o toleranță redusă la frustrare și pot avea „crize de nervi”. 5. Dificultăți la nivel fizic Toleranța mare la durere care Îi caracterizează, combinată cu asumarea unor riscuri extreme pot constitui un pericol pentru integritatea la nivel fizic (de
TULBURAREA HIPERCHINETICĂ LA COPII ŞI METODE DE INTERVENȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Ionel-Daniel RĂDUIANU, Elena-Alina RĂDUIANU,Simona-Elena GAVRILEȚ () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2190]
-
a unității cercului, o „construcție spontană” din corpurile lor, a unei dimensiuni fără nume În care spațiul personal a fost Încălcat, iar poziția incomodă a fost resimțită de către toți participanții. Perspectiva recăpătării confortului personal i-a făcut să nu fie ostili față de adversar (cel ce avea sarcina de a reface unitatea cercului), primind ca pe o adevărată binecuvântare orice reușită a acestuia. Efectul a fost implicarea tuturor copiilor În „lupta cu obstacolul”, În refacerea unității cercului. d) „sculpturi din corpuri umane
MODALITĂȚI DE INTERVENȚIE ÎN REZOLVAREA PROBLEMELOR DE COMPORTAMENT LA ELEVII CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Mihaela BOHOSIEVICI, Alina VASILESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2183]
-
organizare politică a mișcării muncitorești. Partidele provenite din această tradiție se deosebesc prin patru trăsături distincte: ruptura netă de mișcarea sindicală, tipul de organizare, rolul intelectualilor și aspectul de "partid de idei". Partidele democrat-socialiste se organizează pe lîngă mișcarea sindicală, ostilă sau sceptică, care, fiind anarhic-sindicalistă sau creștină, păstrează o atitudine rezervată față de partide. Organizarea democrat-socialistă, lipsită de prețiosul concurs al sindicatelor, are de suferit chiar și acum. În plus, dezvoltarea lor a fost de multe ori frînată, în plin avînt
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
tip, Rete, o rețea antimafia, un fel de extremă-stînga morală, membru al "polului progresist", slab din punct de vedere electoral cu excepția Siciliei dar influent intelectual. La cealaltă extremitate a spectrului politic de stînga se aflau partidele laice, chiar anticlericale, rămase ostile partidelor burgheze. În Franța, Mișcarea Radicalilor de Stînga, MRG, care regrupează radicalii fideli "Programului comun" din 1973 și alianței PS-PCF, s-a golit treptat de substanță pentru a se transforma în sindicat de aleși care depinde de raportul voturilor celor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
un patrimoniu pe care speră să-l transmită moștenitorilor. 3. Origine. Partidele care apără cauza capitaliștilor au luat naștere în secolul al XIX-lea din două tradiții ideologice foarte diferite, dar care au ajuns în același punct. Prima, elitistă și ostilă participării maselor populare, privilegia fie ierarhiile aristocratice și puterea regală, fie stabilirea unei plutocrații cenzitare. A doua, a luptat pentru instaurarea unei veritabile democrații liberale bazată pe votul universal. Apariția mișcării muncitorești și pericolul pe care-l reprezenta aceasta pentru
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
dinamica integrării europene pentru a pune capăt dependenței economice a țării de Regatul Unit și să industrializeze un ținut încă rural și puțin dezvoltat. În ceea ce privește problema Irlandei de Nord, partidul se situează pe o poziție moderată și, conform tradiției lui, ostilă IRA. Înfrîngerea în alegerile din iunie 1977 l-a determinat să urmeze un proces reformist care a făcut ca liderul aripii progresiste să ia locul conservatorului Liam Cosgrave, deplasînd în același timp partidul de la dreapta către centru. În Ulster, democrat-unioniștii
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
al lui Jean-Marie Le Pen, foarte critic la adresa AN, nu se consideră postfascist fiindcă are pretenția de a fi străin fascismului. Fondat de către activiștii naționaliști care au intrat în politică în lupta pentru Algeria franceză, Frontul Național apără naționalismul extrem, ostil integrării europene găsind în fenomenul emigr"rii și insecuritatea dată de șomaj un teren fertil. Cu un electorat format din oamenii de rînd, cu o treime din electorii săi care-și dau voturile candidaților de stînga în al doilea tur
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
Parlamentului Republicii Slovace. II. Clivajul Stat / Biserică Înainte de război, mișcarea muncitorească social-democrată afișa, ca pretutindeni pe continentul european, puternice tendințe anticlericale. Formațiuni pur anticlericale se găseau în Boemia, dar și în Franța sau Belgia. De altfel, aproape întreaga țară era ostilă Bisericii: dăinuiau vechi amintiri despre martirul Jan Huss și se identifica catolicismul cu cauza habsburgilor. În Polonia, din contra, atașamentul față de Biserica Catolică s-a arătat, chiar de la împărțirea țării, fiind principalul semn catalizator al conștiinței naționale. După mai bine
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
precedent s-au dedicat sferei private asigurîndu-și reușita profesională: Vaclav Klaus era unul dintre cei mai străluciți experți ai Institutului de Previziuni Economice din Praga, iar Peter Cermak era medic. Ei sînt foarte reprezentativi pentru atitudinea de mijloc a cehilor: ostili comunismului fără să ajungă la dizidență și orientați către Occident, în special spre Comunitatea Europeană. Optimiștii sînt flancați, pe aripa lor intelectuală, de partide chiar mai mici și mai radicale; este vorba de FIDESz și ODA. Aceste formațiuni reprezintă pentru
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
sau criticistă. 2. Devieri de comportament În sfera afectivității, În care elevii sunt irascibili sau total pasivi. (Este cazul elevilor care, de obicei, ei au suferit traume psihice). 3. Devieri de comportament În sfera dezvoltării intelectuale, În care elevii sunt ostili Învățăturii, fără curiozitate pentru nou, cu retard intelectual și cu ritm lent de evoluție. Ei au dese conflicte cu părinții din aceste cauze, dar și cu profesorii și colegii; obișnuiesc să chiulească, să mintă, să fure, să consume alcool și
GHID METODOLOGIC PRIVIND PROFILAXIA COMPORTAMENTULUI DEVIANT AL ELEVILOR MANAGEMENTUL COMPORTAMENTULUI ŞCOLAR by MIHAELA BĂSU () [Corola-publishinghouse/Science/1155_a_1877]