12,062 matches
-
XVIII-lea sunt scutiți de astfel de căutări. Bigamia plecarea la muncă constituie un bun prilej pentru a contracta o nouă căsătorie fără a o declara pe prima. În acest mod procedează micii meșteșugari sau negustorii balcanici veniți din Imperiul Otoman. Ei încheie, în Valahia, o altă căsătorie tăi nuin du-și starea civilă sau negând exis ten ța unei alte relații. Cum preoții nu se arată întotdeauna vi gi lenți, biga mia apare. De altfel, ea ajunge să fie cunoscută
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
oamenii le au sau pur și simplu întâmplător, prin intermediul unui de nunț din partea unui membru al comunității respective. Gheorghe și Maria din satul Ștefan da, județul Vlaș ca, sunt frați vitregi. Ei fug împreună la Giurgiu(Zonă aflată sub jurisdicție otomană.) unde se căsătoresc și unde rămân timp de cinci ani. Orice întoarce e în țară le-ar aduce pedeapsa, întrucât legătura lor încalcă normele Bisericii. Traiul într-o lume străină, departe de casă și fără ajutorul familiei n-a mers
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
stingerea conflictului. Indulgența arătată de mitropolit ar putea fi văzută și ca o teamă în fața concurenței reprezentate de cătrecelelalte religii, în speță islamismul, catolicismul și protestantismul. Eleftheria Papagianni crede că supușii Bisericii grecești - este vorba de creștinii ortodocși din Imperiul Otoman - „n-aveau aparent nici un scrupul în a recurge la tribunale le otomane,la cadi, și pentru a obține un divorț chiar de a se converti la islam“. Și în țara Românească se observă, nu atât recursul la justiția otomană, cât fuga
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
din Imperiul Otoman - „n-aveau aparent nici un scrupul în a recurge la tribunale le otomane,la cadi, și pentru a obține un divorț chiar de a se converti la islam“. Și în țara Românească se observă, nu atât recursul la justiția otomană, cât fuga soților și a tinerilor la Giurgiu, umbrăi la sau Drâstor (Silistra), zone aflate sub jurisdicție otomană, și chiar convertirea la islam atunci când întâmpină opoziția Bisericii. La rândul ei, Biserica Ortodoxă română reprezintă o tentație pentru catolicii de la fron
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
pentru a obține un divorț chiar de a se converti la islam“. Și în țara Românească se observă, nu atât recursul la justiția otomană, cât fuga soților și a tinerilor la Giurgiu, umbrăi la sau Drâstor (Silistra), zone aflate sub jurisdicție otomană, și chiar convertirea la islam atunci când întâmpină opoziția Bisericii. La rândul ei, Biserica Ortodoxă română reprezintă o tentație pentru catolicii de la fron tie ra țării și pentru cei din interior care îmumbrățișează noua confesiune numai pentru a putea di vor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
acest echilibru o maximă politică. Însă "echilibrul european", după Congresul de la Viena, nu era altceva decât o expresie a politicii de dominație a marilor puteri. În numele aceluiași echilibru s-a amânat mult timp rezolvarea "chestiunii orientale", socotindu-se că Imperiul otoman era indispensabil pentru "balanța puterilor". Față de ispita hegemonică a unor puteri statale e nevoie mereu de o contra-pondere, de o forță echilibrantă 3. Istoria coalițiilor e în fond istoria luptei pentru prezervarea unui echilibru de forțe, echilibru ce se vădește
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
unui substanțial colocviu pe această temă1. Editorul avea grijă să precizeze, în perspectiva bicentenarului, că această moștenire este importantă nu prin evenimente, contradictorii și discutabile, ci prin ideile, principiile puse la lucru în mai toată lumea. Într-un moment când Imperiul otoman dădea semne de oboseală, iar puterile de pe continent se străduiau să asigure un nou echilibru geopolitic, explozia revoluționară de la Paris a pus în mișcare tripla deviză ce avea să se impună peste tot ca program ideologic. Câteva texte de caracter
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Huntzinger, corespunde unei realități a cărei definire corectă întârzie. Firește nu avem de gând a suplini această lipsă. Câteva reflecții pe marginea problematicii respective ar putea fi însă utile. O lungă serie de conflicte orientale, având drept miză moștenirea Imperiului otoman, două conflagrații de nivel mondial și un dramatic "război rece" au făcut ca Europa să constituie o temă de gândire permanentă, nu doar pentru cercetătorii trecutului istoric, ci deopotrivă pentru oameni de stat, diplomați, culturologi, filosofi etc., pentru a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
inferioritate ce se instala progresiv i s-a răspuns prin cultivarea unui mesianism cu vechi rădăcini, evocate acum de istorici și de poeți, un mesianism creștin pus la lucru cu mari jertfe și având ca rezultat proiecția Europei contra agresiunilor otomane. O izolare de câteva generații, în secolul XVIII, a fost suficientă pentru a naște un sentiment de ruptură și a dramatiza relația cu Apusul, devenit pentru români "podoaba lumii", modelul demn de urmat în noile circumstanțe, create pe continent de
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
din perioada medievală și până în contemporaneitate, dar manifestarea lor sub forma luptelor de eliberare organizate, sub conducerea unei forțe conducătoare, cu scopuri și obiective bine definite, a fost caracteristică secolului al XX-lea (Tabelul nr. 30). Încă din perioada stăpânirii otomane lumea arabă a cunoscut revolte și răscoale împotriva administrației turcești, atât în lumea arabă asiatică, cât și în cea nord-africană. Dacă diferențierile culturale majore în raport cu puterile hegemonice europene de mai târziu, explică în parte stările conflictuale apărute, se pune în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
atât în lumea arabă asiatică, cât și în cea nord-africană. Dacă diferențierile culturale majore în raport cu puterile hegemonice europene de mai târziu, explică în parte stările conflictuale apărute, se pune în mod firesc întrebarea care era mobilul acestor disensiuni cu puterea otomană, în contextul existenței unei matrici culturale comune cu civilizația turcă (religie comună, alfabet, habitudini sociale, concepții și mod de viață). Pentru o atare explicație trebuie avute în vedere unele particularități ale modelului socio-cultural arab, ce pun accentul pe onoare, acumularea
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
unor emiri, șeici, califi și imami autohtoni de a exercita puterea exclusiv pe cont propriu, fără a fi nevoiți să împartă privilegiile și onorurile suveranității cu Înalta Poartă. Teritoriile arabe mai apropiate de spațiul anatolian (centrul de putere al Imperiului Otoman) au resimțit mai pregnant forța stăpânirii turce și au rămas mai mult timp în sfera hegemoniei otomane, unele până în 1918 (Siria, Iordania, Liban, Palestina, Irak, Yemen). Teritoriile arabe mai îndepărtate de centrul puterii otomane fie nu au cunoscut deloc ocupația
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
fi nevoiți să împartă privilegiile și onorurile suveranității cu Înalta Poartă. Teritoriile arabe mai apropiate de spațiul anatolian (centrul de putere al Imperiului Otoman) au resimțit mai pregnant forța stăpânirii turce și au rămas mai mult timp în sfera hegemoniei otomane, unele până în 1918 (Siria, Iordania, Liban, Palestina, Irak, Yemen). Teritoriile arabe mai îndepărtate de centrul puterii otomane fie nu au cunoscut deloc ocupația turcă (Marocul), fie au cunoscut-o doar nominal (Egiptul, Libia, Tunisia, Algeria). Practic, avem de-a face
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
anatolian (centrul de putere al Imperiului Otoman) au resimțit mai pregnant forța stăpânirii turce și au rămas mai mult timp în sfera hegemoniei otomane, unele până în 1918 (Siria, Iordania, Liban, Palestina, Irak, Yemen). Teritoriile arabe mai îndepărtate de centrul puterii otomane fie nu au cunoscut deloc ocupația turcă (Marocul), fie au cunoscut-o doar nominal (Egiptul, Libia, Tunisia, Algeria). Practic, avem de-a face cu transpunerea și adaptarea în spațiul politico-geografic arab, a teoriei locului central folosită în special în analizele
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
ocupația turcă (Marocul), fie au cunoscut-o doar nominal (Egiptul, Libia, Tunisia, Algeria). Practic, avem de-a face cu transpunerea și adaptarea în spațiul politico-geografic arab, a teoriei locului central folosită în special în analizele economico-geografice. În situația dată, Imperiul Otoman a jucat timp de câteva secole (din secolul al XVI-lea până la începutul secolului al XX-lea) rolul de areal geopolitic central, față de care spațiul arab de la sud s-a înscris ca o periferie din ce în ce mai depărtată, în care exercitarea puterii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
arab de la sud s-a înscris ca o periferie din ce în ce mai depărtată, în care exercitarea puterii autorităților turce s-a realizat cu o intensitate invers proporțională cu creșterea distanței față de nucleul anatolian central. Așa se explică apartenența pur formală la statul otoman a teritoriilor arabe nord africane, în care revoltele triburilor berbero arabe locale, combinate cu capacitatea scăzută a autorităților otomane de exercitare a controlului la distanțe atât de mari, au făcut posibilă afirmarea unor entități politico teritoriale cvasiautonome în Africa mediteraneeană
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
realizat cu o intensitate invers proporțională cu creșterea distanței față de nucleul anatolian central. Așa se explică apartenența pur formală la statul otoman a teritoriilor arabe nord africane, în care revoltele triburilor berbero arabe locale, combinate cu capacitatea scăzută a autorităților otomane de exercitare a controlului la distanțe atât de mari, au făcut posibilă afirmarea unor entități politico teritoriale cvasiautonome în Africa mediteraneeană: Algeria începând din 1711, Tunisia devenită din 1705 sub conducerea beiului Hussein ibn-Ali un stat de facto independent. Odată cu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, a început pătrunderea puterilor europene în spațiul arab, în principal a Marii Britanii și Franței și într-o măsură mai redusă a Spaniei și Italiei. Hegemonia europeană însă, s-a instaurat după alte coordonate decât stăpânirea otomană, în special prin diverse tratate, înțelegeri și combinații diplomatice, prin care teritoriile arabe au intrat în sfera colonială a uneia sau alteia dintre puterile europene. Acest mod inteligent de instalare a caracterizat îndeosebi stăpânirea britanică care, cu abilitatea specifică perfidului
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
încetat să controleze în mod real spațiul intermediar pe care îl ocupă odată cu sfârșitul epocii de aur a civilizației arabo-maure în secolele XII-XIII, după care “istmul” arab mediterano-indian s-a aflat succesiv în aria de hegemonie a altor puteri (Imperiul otoman, Marea Britanie, S.U.A.). În prezent, pozițiacheie pe care o dețin statele arabe din acest perimetru, le aduce unora dintre ele însemnate beneficii materiale și geopolitice, însă doar din postura de aliați ai puternicului hegemon de peste ocean, alianță care reprezintă pilonul și
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
Auguste la Faré: Mémoires et réflexions sur les principaux événements du règne de Louis XIV sur le caractère de ceux qui y ont eu la principale part (1644-1712), Rotterdam, 1716. În această lucrare este descris mesajul regelui Franței către imperiul otoman, pe care l-a asigurat de neutralitatea Franței în războiul austro-turc. Ni se mai relatează cum, în timpul tratativelor care au avut loc între părțile beligerante, regele a masat mai multe trupe la granițele imperiului, pentru a bloca accesul părților aflate
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
convinge guvernele puterilor garante că trecerea trupelor ruse este reglementată de anumite condiții, dar că aceasta nu aduce nici o schimbare în atitudinea noastră de neutralitate față de Turcia, și că este cu totul lipsit de sens de a da ascultare guvernului otoman, ca armata română să atace armatele rusești. Ministrul de externe insista ca reprezentații puterilor garante, să intervină pe lângă Poartă, ca atunci când trupele ruse vor intra în România, armata otomană să nu invadeze teritoriul românesc. De aceea, în această perioadă, el
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
este cu totul lipsit de sens de a da ascultare guvernului otoman, ca armata română să atace armatele rusești. Ministrul de externe insista ca reprezentații puterilor garante, să intervină pe lângă Poartă, ca atunci când trupele ruse vor intra în România, armata otomană să nu invadeze teritoriul românesc. De aceea, în această perioadă, el este împotriva cooperării statului român cu Rusia pe teren militar contra Turciei. Ca trăsături specifice în ce privesc obiectivele lui diplomatice sunt: 1. grija deosebită pentru relațiile cu Rusia
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
mai ales că, guvernul rus, nu formulează nicio propunere precisă în acest sens. Mihail Kogălniceanu se arăta potrivnic oricărei acțiuni militare, și sfătuia pe Carol să aștepte mai întâi să vadă care va fi atitudinea Europei față de convenția româno-rusă. Guvernul otoman, era departe de a cunoaște starea de neutralitate pe care noi o invocam, de a nu ataca țărmul stâng al Dunării, în caz de trecere a trupelor ruse în România. El înțelegea prin neutralitatea României, interzicerea atât din partea Turciei cât
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
românesc. La demersul Porții din 10/22 aprilie 1877, pe lângă guvernul român de a-și uni forțele armate cu cele turcești împotriva celor țariste, în caz de trecere a Prutului, Mihail Kogălniceanu răspunse la 11/23 aprilie, că cererea guvernului otoman este de natură prea gravă, spre a putea guvernul român să-și ia răspunderea de a se pronunța. Corpurile legiuitoare, au dreptul să decidă dacă România va lua parte la război și 18 că ele vor fi convocate la 14
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
de stat a României. În această atmosferă, Mihail Kogălniceanu aduce la cunoștința cabinetelor europene că România, după ce și-a proclamat independența a luat parte activă, la războiul împotriva Turciei, nu numai pentru a rezolva pe calea armelor diferendele cu Imperiul Otoman, ci și pentru a dovedi lumii întregi că aspirațiile ei sunt pe deplin justificate. Lupta diplomatică clarvăzătoare desfășurată sub conducerea ministrului de externe român, a avut menirea să susțină efortul militar, eroii al armatei române în bătăliile de la Plevana, Vidin
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]