19,586 matches
-
așezau la umbra lui (atât cât putea să dea și el umbră în pustiul acela), își mai trăgeau sufletul și, dacă aveau ce mânca, mâncau. Am scos și eu o bucată de pâine da' apă nu luasem. Așa că am băgat pâinea la loc și m-am întins. Deodată, drumul mi se păru greu: cenușiu și lung, numai piatră, piatră și praf; și foame... și sete... oare drumul spre Împărăția Lui să fie chiar ăsta?! Chiar așa?! Cine știe... Și Lui îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
ăluia toată vremea-i tuna și fulgera (mai ales de când se însurase), nu mă miram de el. Ba gurile rele scorniseră că nevastă-sa, acră și nesuferită, striga la el câtu-i ziulica de mare acu' mai și înnebunise: se făcuse pâinea Lui Dumnezeu de când Îl văzuse pe profetul ăla mare murind (așa-i ziceau vecinii Regelui Meu). Dar unchi-mio?! Ce-o fi pățit? Cred că foamea și setea îți ascute simțurile, fiindcă am reușit să prind aproape tot ce vorbeau. Răbufnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mi-am zis că seamănă cu Regele meu, dar... eu nu-L recunosc pe Regele meu decât când o să se uite la mine. După lumina ochilor Lui, adică. Iar străinul se uita în jos. Apoi, privind spre cer, a ridicat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o și le-a dat-o lor. În aceeași clipă și eu, și unchi-mio, și vecinu' Cleopa L-am recunoscut. Dar când ne-am revenit din uimire, pe locul unde stătuse El stăruiau doar ultimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a alge, a pește... dar asta numai parfum nu era. Ei, și! îmi spuneam fiecare cu ce-i place: pentru mine zgomotul valurilor era cântec, mirosul mării era cel mai dulce parfum, așa, dulce-amărui-sărat, de l-aș fi mâncat pe pâine de fapt, chiar te sătura, numai ce-l respirai! iar poveștile lor erau mai adevărate decât tot ce știam că-i adevărat. Unul chiar spunea că ajunsese până la marginile lumii, altul auzise cântând de-adevărat o sirenă, văru-mio văzuse munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mii de bărbați adunați acolo, cu femei cu copii cu tot, dar s-au mai strâns și nu știu câte coșuri de firimituri! Eram și eu acolo, cu taică-mio, ți-am spus doar că-L urmam peste tot și nu știu cum, dar niciodată pâinea n-a fost mai dulce și peștele mai gustos eu luasem vreo patru pești mari, că-mi era tare foame, și mi-am zis că, dacă mă satur, să-mi rămână și pe mai târziu, iar tata (m-am uitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și peștele mai gustos eu luasem vreo patru pești mari, că-mi era tare foame, și mi-am zis că, dacă mă satur, să-mi rămână și pe mai târziu, iar tata (m-am uitat pe furiș), înfulecase deja o pâine și se mulțumise cu vreo doi pești, că nu se face spunea el să iei din avutul omului. Dar care avut ?! Și al cărui om ?! Îl văzusem și eu pe băiatul cu pâinițele, când le-a scos din haină, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Ce-i cu tine ?! Mă uitam îmbufnat la nisipul ud și tăceam. Ce nu ți-a convenit ?! Ori ți-e foame ? S-a făcut răcoare și frigul cere-ntotdeauna de mâncare du-te și ia din barcă : mai e niște pâine, astâmpără-ți foamea oleacă... Uite, mergem la pește și pe urmă-l frigem la foc și să vezi tu cum ne săturăm amândoi ! Am dat din cap: nu, nu-mi era foame. Atunci s-a apropiat de mine, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că bătrânul se întorsese și cine știe de când se tot uita la mine. Uite, ia mănâncă tu ceva, că ți s-o fi făcut foame, altfel de ce te-ai fi înnegurat așa ?! Am luat cam în silă bucățica aia de pâine uscată nu-mi era foame. Mi se făcuse frică. Am mestecat-o și am tot mestecat-o, dar parcă mi se pusese un nod în gât de frică și nu puteam s-o înghit. Ce-i cu tine?! Ceva-ceva tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
lăsaseră în casă... (bătaie în "ușă", ușa se deschide și intră o bătrâna "ca în povești" , gârbovită, cu basma de lână, îmbrăcată în maro-negru, cu un coș în mână și un băț în care se sprijină, în cealaltă; scoate o pâine, o sticlă cu lapte, o farfurie cu ceva de mâncare) Bătrâna: Hai, mâncați și voi ceva uite, laptele e fierbinte, poate vă încălziți. Dacă cel mic nu se scoală din pat până mâine dimineață, îl sui în căruță și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și să fim copii în inima noastră, copii... CORTINA Roata Timpului I Cortina se deschide. Interior. În dreapta scenei, lângă o masă rudimentară, o femeie brunetă, cu părul strâns la spate, cu tilk-ul caracteristic (semnul de pe frunte), înfășurată în sari, pregătește pâinea (un fel de turtă, de culoare maronie, din făină integrală de tapioca se bate între palme, pe verticală, ca o lipie). Sunet de fond : zgomotul valurilor. Apare un băiețel, de 6-7 ani, îmbrăcat în alb...cam murdar (pantaloni lungi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
palmă. Venea dintr-o lume pe care - dacă n-ai fi avut neșansa să treci prin ea - nu l-ai fi putut Înțelege pe acest om. Am stat mult de vorbă cu el, ca doi oameni care au mâncat aceeași pâine acolo, În iadul războiului. Ai dreptate, este un om deosebit. „Pentru a câta oară, fără să vreau, am răscolit suflete În care sub spuza vremii ce a trecut mocnesc cărbunii unor trăiri care au lăsat urme adânci pentru totdeauna. Nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ne-a luat mai mult de o săptămână. Aveam nevoie de o rezervă de mâncare și apă. Încet-Încet, am făcut rost de un bidon pentru apă și de niște carne de căprioară, afumată, de la gazdele noastre de pe traseu. Cât despre pâine, a fost ușor. Doar aveam un regim special. Orice colțișor de pâine În plus Îl uscam și Îl puneam Într-un sac. Toate astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână și ceva, eram hotărâți s-o ștergem, dar cum
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
rezervă de mâncare și apă. Încet-Încet, am făcut rost de un bidon pentru apă și de niște carne de căprioară, afumată, de la gazdele noastre de pe traseu. Cât despre pâine, a fost ușor. Doar aveam un regim special. Orice colțișor de pâine În plus Îl uscam și Îl puneam Într-un sac. Toate astea le țineam pe tractor. După vreo săptămână și ceva, eram hotărâți s-o ștergem, dar cum să procedăm? ― Când suntem aproape de gară, oprim pentru vreo nevoie ceva și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebușoara asta? ― Ia auzi-l pe domn’ mecanic cum ciocăne În roți. Parcă ar fi foamea În stomacul meu. ― Spune-mi dacă mai ai ceva apă pe fundul canistrei celea. ― Mai este ceva apă. Mai sunt și câteva coji de pâine - mi-a răspuns Drâmbă oftând. ― N-o să vă vină să credeți, dar În starea aceea, cu inima În gât, uitam și de foame și de sete. Peste noapte, ne impuneam să dormim, ca să ne refacem cât de cât. Îl vedeam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
ziua aceea, călătoria noastră pe tren a luat sfârșit... Din gara unde s-a oprit marfarul nostru și până am trecut Prutul, am umblat și desculți... ― Nu ne-ai spus ce ați mai mâncat când s-au isprăvit cojile de pâine uscată - l-a Întrebat Despina. ― Apoi, draga lui bunu’, era trecut de mijlocul verii, așa că pământul avea de toate. Mere pădurețe, corcodușe, mai găseam și câte un alun... Mergeam mai mult noaptea și ziua ne odihneam. Ocoleam orice așezare omenească
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
popular?!... Matale, care ai lucrat în Institutul Cooperației Române, să te cobori acum la nivelul ăstora!!... îi spuse cu reproș Sever, văzând cu ce se îndeletnicea socrul său. Cu o mutră posomorâtă, el scoase în tăcere dintr-o plasă două pâini negre, un baton de salam rusesc și trei cutii de conserve, pe care le lăsă pe un colț al mesei, apoi se așeză pe scaun și își șterse cu batista fruntea transpirată; era obosit, fiindcă venise pe jos tocmai de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ce nu era de găsit în reședința de raion. Vremea se menținea neobișnuit de blândă pentru mijlocul iernii, dar badea Panciu, proprietarul lor, stând pe prispa casei la soare și molfăind vajnic cu măselele lui cele noi coltuce uscate de pâine, clătina din cap și spunea cui voia să-l asculte că iarna fără zăpadă era un semn rău, nicidecum un motiv de bucurie; după asta puteau să vină cine știe ce necazuri pe capul oamenilor: secetă și foamete ca-n '46 ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
În a treia zi de viscol, Tanța Trandafir nu mai veni deloc la serviciu, iar Mihai Viniciuc ajunse abia pe la ora prânzului, alb de zăpadă din cap până-n picioare și pe jumătate înghețat, dar cu un rucsac mare plin cu pâine neagră, pe care, ca un tip de treabă ce era, prevăzând o criză alimentară din cauza iernii grele, se gândise să i-o aducă lui Virgil și altor colegi. Nici la Stalingrad și nici la Cotul Donului n-am tras o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de securitate. Toate aceste lucruri nu-l făcuseră pe Sever să dezarmeze, în schimb îl necăjiseră mult. Ai văzut, mă Norica?... Ciolovecii ăștia vor să mă vadă turnând ulei în candele până când o să ies la pensie, ca să-i dea o pâine albă să roadă unui idiot... Mama lui de Lulea!... Îmi vine să mă duc într-o zi peste ei și să le ard la toți câte o pereche de palme!... Ei, doamne ferește! vorbi Norica îngrijorată. Vrei să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
transformat pe om în maimuță... ăăă... adică invers vreau să spun!... Fiindcă prin muncă și numai prin muncă putem deveni cetățeni de nădejde ai scumpei noastre patrii, Republica Populară Română!... După cum zice proverbul din moși strămoși... ăăă... Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!!... Și ce s-o mai lungim... ăăă... Te felicităm, tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu, îl corectă discret Stelian. Da, te felicităm, tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
om în maimuță... ăăă... adică invers vreau să spun!... Fiindcă prin muncă și numai prin muncă putem deveni cetățeni de nădejde ai scumpei noastre patrii, Republica Populară Română!... După cum zice proverbul din moși strămoși... ăăă... Nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă!!... Și ce s-o mai lungim... ăăă... Te felicităm, tovarășe pensionar Dumitrescu, pentru munca pe care ai depus-o... Teodorescu, îl corectă discret Stelian. Da, te felicităm, tovarășe pensionar Teodorescu, reluă activistul ușor agasat, pentru munca pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
poet! repetă cu obstinație și convingere Bianca, pe un ton vesel și dezinvolt. Traversară strada și intrară în curtea spitalului. Un portar bătrân și binevoitor, care stătea în ghereta lui și mânca, pe un ziar, brânză cu ceapă și cu pâine neagră, îi îndrumă și mulțumi, atunci când una din fete îi întinse, drept bacșiș, un pachet de țigări. Împinseră o ușă cu vopseaua scorojită și intrară. Străbătură apoi un coridor nu prea bine luminat, urcară la etaj și în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu a mâncat din seara precedentă și nu și-a luat cu ea nici o provizie în această călătorie spre "nu se știe unde, nu se știe când". Vorba calmă, aspectul și insistența străinului o înduplecă și descoperă cu plăcere gustul pâinii aproape înghețate și fiorul cald care îi străbate măruntaiele după ce dă pe gât capacul sticlei, de mărimea unui un degetar, plin cu horincă. Nu, nu sunteți indiscret, chiar sper să pot apela la ajutorul dumneavoastră pentru a găsi niște informații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
cu altele care coboară de pe crengile brazilor încărcate și ele de omăt. "Trebuie să fie târziu", își spune Dora. Da, e trecut de ora nouă", confirmă minusculul cadran al ceasului ei. Casa este animată de zgomote pașnice și parfumul de pâine proaspătă și de cafea sunt îmbietoare. Bună dimineața, o întâmpină voioasă Ștefana, vă invit la masă; tocmai am scos plăcintele din cuptor. Dragoș trebuie să pice dintr-o clipă în alta. A tras o fugă, sau mai curând Murgu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ore este depășită. Da, dar dumneavoastră sunteți o doamnă și, în plus, din Franța, pe când eu sunt o femeie dintr-un fund de țară. Lasă-te de complexe, Ștefano ! Hai, vii cu noi ? Aș veni cu mare plăcere, dar am pâinea în cuptor și gâsca la fiert. Duceți-vă ! Duceți-vă ! Vă aștept la masa de prânz. O să-i telefonez și lui Ciprian să vină cu Lucreția. Dar trebuie să-i dăm doamnei Dora, adică Dorei, niște încălțări potrivite pentru drumurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]