8,628 matches
-
nu călca pe ea. Abia când a închis ușa bisericii cu mic zgomot m-am desprins din locul în care stăteam înțepenit și am pornit după ea. Am intrat în fugă pe poarta mânăstirii, am sărit treptele bisericii și am pășit înăuntru, hotărât s-o întreb cine este și ce vrea de la mine. Dar în biserică nu era nimeni... M-am uitat în toate părțile, dar biserica era pustie. M-am uitat în altar, sub masa aflată acolo, am ridicat toate
ATHOSUL NEAMULUI MEU (3) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350411_a_351740]
-
din normă. Cu Domnul, încercările sunt peste puterile unui om. Viață sau moarte, două alternative. Încredere, rugăciune și pace sau clănțănit de dinți, groază și pieire. Moment de răscruce, pragul eliberării sau al prăbușirii. Dacă poporul Israel nu ar fi pășit prin credință în valurile Mării Roșii, dacă nu și-ar fi udat picioarele, niciodată nu s-ar fi deschis un drum printre ape! Chiar dacă onoarea Numelui Său este în joc, Domnul nu eliberează fricoși ce Îl privesc ca pe un
CURATIT, ALBIT, LAMURIT de RODICA STOICA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348994_a_350323]
-
visez: La Mur de Lamentation, Excursia în Israel cu vreun experiment la chibuț, Da-i mult până departe și rău, poate, de avion... Dar vreau la Ierusalim și-n Sihar să beau apă din puț Voi urca Dolorosa grăbit, voi păși sub măslini unduios La Poarta ’ Ndurării, în Scăldătoarea Betesda mă vreau Și aș vrea să pășesc, aș vrea să ating ce atins-a Hristos, Au mai rămas saptămâni până să plec; pe jar parcă stau Voi duce cu mine dorinți
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
până departe și rău, poate, de avion... Dar vreau la Ierusalim și-n Sihar să beau apă din puț Voi urca Dolorosa grăbit, voi păși sub măslini unduios La Poarta ’ Ndurării, în Scăldătoarea Betesda mă vreau Și aș vrea să pășesc, aș vrea să ating ce atins-a Hristos, Au mai rămas saptămâni până să plec; pe jar parcă stau Voi duce cu mine dorinți; acatiste, necazuri de sfinți, Mă și văd pelerin pășind pe Esplandă ușor, gânditor Și-n locul
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
Betesda mă vreau Și aș vrea să pășesc, aș vrea să ating ce atins-a Hristos, Au mai rămas saptămâni până să plec; pe jar parcă stau Voi duce cu mine dorinți; acatiste, necazuri de sfinți, Mă și văd pelerin pășind pe Esplandă ușor, gânditor Și-n locul în care a fost Templul sfinților noștri părinți, Iar astăzi o moschee tronează... voi zăbovi încrezător; Că ziduri mulțime avem în lumea în care cu greu viețuim, Doar lacrimi curate să ai, că
POEMELE UNUI PELERIN VISĂTOR LA ZIDUL PLÂNGERII de ZAHARIA BONTE în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348986_a_350315]
-
meu este deosebit din zeci de mii” Cântarea Cântărilor 5:10. În rezumat, am atins 5 puncte: 1. Maria a crezut că Domnul Își poate împlini făgăduințele oricât de incredibile ar fi acestea. 2. Maria cunoștea profețiile. 3. Maria a pășit hotărât pe calea credinței. Când Domnul a chemat-o, ea a răspuns prompt „Iată-mă”. 4. Maria a dus lupta credinței. În încercări ce erau fără ieșire din punct de vedere omenesc, ea Îl lăuda pe Domnul pentru bunătatea Lui
MARIA de RODICA STOICA în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349006_a_350335]
-
latul filelor. Romanul său căpăta contur, apăreau nuanțe noi iar importanța lor putea fi covârșitoare. Când dădu cu ochii de Anca, privirile doctorului s-au întunecat instantaneu. Nu se aștepta să întâlnească pe acea femeie aici. Era clar că nu pășise cu dreptul, oricât s-a străduit să facă asta. Logodnica scriitorului vorbise destul de puțin. Părea o femeie absentă și fuma des. Brunetă, cu părul lung, mignonă, atrăgea atenția prin excesul de inele pe degete, toate de aur, unele cu pietre
PROMISIUNEA DE JOI (IX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349090_a_350419]
-
Acasa > Impact > Scrieri > INVOLUȚIE Autor: Angela Dina Publicat în: Ediția nr. 1297 din 20 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Se strecură ca o felină prin ușa întredeschisă. Culoarul ce i se înfățișa în semiobscuritate era îngust. Păși ferm și grăbit, motivat. Parcă știa încotro se îndreaptă. Se simțea atras de un flux magnetic, direcționat. Își scutură chica deasă a părului. Auzi surprins niște pocnete fine și scurte. Avea senzația că numeroase lițe se scurtcircuitau intermitent. Repetă mișcarea
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]
-
îmbrățișa. O, prea bună Cruce, care ți-ai câștigat frumusețea și bunacuvință din mădularele Domnului nostru”. (J.P. Migne, Patrologiae cursus completes, 161 vol. Paris, 1857-1866). Suferința nu conduce la deznădejde, dimpotrivă prin Credință și Nădejde, traversează această lume, urcând și pășind pe înălțimea cerului întru biruință, după pilda lui Iisus Hristos: „în lume necazuri veți avea: dar, îndrăzniți, Eu am biruit lumea!”(Ioan 16, 33). Suferința creștină este direct proporțională cu plinirea mângâieri. „Binecuvântat este Dumnezeu și Tatăl Domnului nostru Iisus
IMN MUCENICILOR NEAMULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 69 din 10 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349064_a_350393]
-
o fântână arteziană. Sau la o femeie frumoasă, străduindu-mă să nu aud ce spune.” ALEX. ȘTEFĂNESCU, București “Te întrebi ce este poezia? Poezia este un miracol. Poezia este un tot și o taină . A scrie poezie este ca și cum ai păși într-o Biserică, într-un spațiu sacrosant și atunci poezia este un Strop de veșnicie pentru că a scrie poezie este ca și cum l-ai mărturisi pe Dumnezeu și veșnicia lui, iar cel care scrie poezie , poetul este atins de Degetul Luminii
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
atins de Degetul Luminii, este crucificat iar crucea poetului ajunge , în visul sau, până la cer, lovește pământul, iar din brațele crucii curg stele cu care el, Poetul își spală fața înzorind-o. Poezia este esența Luminii pentru că în poezie nu poți păși decât la braț cu Dumnezeu iar Dumnezeu este Lumină și Lumina nu te poate întrista ci doar înlumina. Poezia este inexprimabilul personalizat pulverizat cu o anume generozitate prin structura internă a unui limbaj care aparține doar Creatorului.” - SPERANȚA MIRON, Galați
LA MULTI ANI,DRAGI POETI , DE ZIUA MONDIALA A POEZIEI ! de MIHAI MARIN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349100_a_350429]
-
puterea cu care te absorbea prin frumusețe imaginea centrală a lacului că pe Eminescu în timp ce „Peste-a nopții feerie/ Se ridică mândră luna,/ Totu-i vis și armonie”. Mi-ar place să revăd „ascunzătoarea” lui Mihai Viteazul, în care odată pășeam cuprinsă de fiori, să revăd cele două chioșcuri, al lui Eminescu și al lui Slavici, să le închipui vopsite în alb strălucitor și încărcate de ghirlande de flori, să văd statuia lui Eminescu, operă sculptorului Mihai Onofrei, executată după fotografia
POFTA DE VIAŢĂ DE ALTĂDATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349135_a_350464]
-
demult, cu nepăsare... În ritm de tobe, vis trecut, Se arcuiește-o dansatoare. Simt adieri de vremuri vii, Se prăbușesc vechi catedrale, E-un timp păgân, lud, fericit, Religii noi devin formale. Țiganii?... Dorm sub coviltir, Spre dimineață, după nuntă, Pășesc tăcuți cu-al morții gir, Cu-n secol lumea-i mai cărunta... Nu au nici țară, nici trecut ( Monarhi ori dinaștii celebre ), Din vântul stepelor, prodig, Au adunat mii de vertebre. Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografica: ȘATRA
ŞATRA ( TREC ŢIGANII ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1901 din 15 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348522_a_349851]
-
-n priviri văpăile îmi stinge! Tu ai pe vino-ncoace... Ce să-ți mai spun umilă, Când inima de foc în vechi dureri îmi zace? Privește-mă în ochi cu dorul, de ai milă, Pe -al vieții drum cu mine pășește azi în pace! Referință Bibliografică: Și-n mine zace... / Elena Buldum : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1624, Anul V, 12 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elena Buldum : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ȘI-N MINE ZACE... de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348534_a_349863]
-
cu aspect de epopee, intitulată „Strămoșii”, cu privire la etnogeneza poporului român, Mircea Dorin Istrate avansează o idee destul de îndrăzneață: „Și-oți putea să spuneți lumii cum că sus i-a noastră astră, / Nu sunteți urmașii Romei, Roma e urmașa noastră!” (Strămoșii). Pășind prin veacuri, autorul se oprește la voievozii neamului pe care-i zugrăvește cu generozitate și pietate, într-o suită de poeme. Astfel, apar chipurile lui Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul; Iancu și chiar Eroul necunoscut - emblema tuturor celor care și-
MIRCEA DORIN ISTRATE (RECENZIE DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348511_a_349840]
-
palme. Dar mai mult de atât tatăl meu nu dorea să se facă de râs cu mine îmi spunea că eu trebuie să fiu un elev model, îmi dădea multe instrucțiuni în această privință. Așa că sosi și momentul când am pășit în curtea școlii cu toată costumația mea și acel ghiozdan mare printre băieți și fete și unii părinți ce își aduseseră copiii. De asemenea și pe mine tatăl meu mă adusese până acolo foarte atent ca totul să se desfășoare
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
devin un autodidact. Viața mea oferit și îmi oferă atâtea lecții interesante dar mai ales în tot acest tablou plin de lumini și umbre într-o zi aveam să descopăr măreția și frumusețea inestimabilă din Cartea Cărților. Cert este că pășim prin această viață având încrustate pe fibrele ființei noastre amintiri dragi nouă și amintiri dureroase ce la timpul lor ne-au produs răni. Eu însă atunci când răsfoiesc albumul cu amintiri ce îl am undeva în sala memoriei îmi place să
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
de speranță într-un viitor luminos? De ce să las ca întunericul ce învăluie tot mai mult lumea noastră să stingă din mine bucuria de a trăi și speranța în acel viitor luminos pregătit de Dumnezeu pentru neamul omenesc? De ce să pășim în această viață cu inimile îngreunate de răutate și întuneric căutând victime asupra cărora să revărsăm totul, pentru că primii care vom fi cei mai nefericiți vom fi de fapt noi înșine? Lumea noastră e un conglomerat de lumini și umbre
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
noi înșine? Lumea noastră e un conglomerat de lumini și umbre, de aceea e mult mai frumos să înaintezi spre lumină decât să rămâi în întuneric. O spun ca un om ce a trăit în întuneric spiritual și apoi a pășit spre lumină. Am înțeles că destinul nostru nu este nefericirea chiar dacă uneori nenorocirile ne lovesc există mereu lumină și speranță ce vin de la Dumnezeu și se revarsă cu îmbelșugare în inimile zdrobite de greul acestei lumi. Referință Bibliografică: DEPĂNÂND O
DEPĂNÂND O AMINTIRE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348609_a_349938]
-
răspândite De prezențele divine Caut chipuri înflorite De Narcise, Florentine... Mă trezesc pe negândite, Cu o forfotă sangvină, Să le vreau a-mi fi iubite Și o Roză, și o Ină... Dar în lumea citadină, Evadat ca dintre stânci, Văd pășind cu chip de zână Nu doar flori, ci cocostârci!... de Gabriel Todică 13.03.2015 Foto: tablou de Artush Voskanyan (Armenia) Referință Bibliografică: Elegie de primăvară / Gabriel Todică : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1533, Anul V, 13 martie 2015
ELEGIE DE PRIMĂVARĂ de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348687_a_350016]
-
de Al.Florin ȚENE Modestie Vederea mea există, dar m-i se spune să nu văd, Am mâna dreaptă, dar sunt obligat să n-o folosesc, Inși ieșiți din grote, întuneric și prăpăd, peste prag de foc mă împing să pășesc. Din antetul paginii zilei de azi mi-a fost șters până și numele, de-acum anonim mă numesc, iar dacă mâna ce n-o mai am scrie un vers din el pe înserate ierburi târâtoare mai cresc. Medalia de sub preș
MODESTIE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348703_a_350032]
-
Publicat în: Ediția nr. 1300 din 23 iulie 2014 Toate Articolele Autorului Înăuntrul privirii acesteia, alta, nu demult, a apus. Dacă s-au înțeles sau nu, dacă au învățat măcar pilda prieteniei de la Castor și Pollux, nu știe nimeni. Au pășit inițial dezgolite pe ogoarele selenare, cot la cot cu îngerii care nu le-au găsit leacul și-au obosit să le mai poarte de grijă. Înveșmântate, s-au perindat tăcute, pe străzile căptușite de noroi, în clădiri ce n-au
PRIVIRE CADUCĂ de MIHAELA OANCEA în ediţia nr. 1300 din 23 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349264_a_350593]
-
patina zecilor de ani trecuți de la confecționarea lor. Ambii părinți ai lui Mircea erau colecționari. Tatăl colecționa tablouri și mama obiecte de mobilier, bibelouri și obiecte vechi de artă. Peste parchetul lustruit de-ți era teamă să nu aluneci când pășeai, tronau covoare persane originale în care ți se scufundau picioarele adânc. Cum a parcat Fordul în fața vilei, ușa de la intrare s-a deschis larg și în cadrul ei și-a făcut apariția o femeie la vreo cincizeci de ani, înaltă, subțire
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
firele albe ca și în frizura tunsă scurt. Săndica a simțit că i se taie picioarele de emoție. Se sprijinea de brațul lui Mircea să nu cadă. Nu mai putea articula nici un cuvânt. Era intimidată și neputincioasă de a mai păși mai departe spre amfitrionii ce o așteptau sub veranda încadrată de geamurile ornamentale de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
de culoarea safirului. Și-a dat seama că locul ei nu-i printre aceste personaje impunătoare pe fața cărora se citea trufia omului ce face parte din clasa selectă a societății. Mircea o sprijini de braț și o îndemnă să pășească mai departe. Ajunsă în fața ultimei trepte îngăimă un bună ziua abia șoptit. Atât Veronica cât și Ștefan, părinții lui Mircea au reținut cu satisfacție încurcătura în care se găsea musafira fiului lor. - Poftește, Săndica. Așa parcă te numești, după câte ne-
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]