KorAP: Find »[drukola/base=păcăli & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...131 >

3,270 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428

răpitorii în calitate de voce a rațiunii, susținându-și nevinovăția, câștigându-le compasiunea, ademenindu-l pe Grady la tribunal în seara aceea, oferindu-se să îi denunțe pe Barnes și pe ceilalți conspiratori. Ba chiar ar fi ajutat și la depistarea iluzionistului, păcălind poliția și având astfel șansa de a transmite un mesaj cifrat în care să își indice cu precizie localizarea în Centrul de Detenție, mesaj pe care Barnes l-ar fi trimis mai departe lui Weir. În momentul în care Grady

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
era palidă și tremura de teamă. Fata mâncase un baton mentolat care apăruse în mod misterios în camera cu pianul. Răul acesta depășea orice limite din punctul de vedere al lui Bell: a face rău copiilor. Astfel că, deși fusese păcălit pe moment de graiul plăcut al lui Constable, incidentul îl ajutase să clarifice nivelul de depravare al celor care făceau parte din Sfatul Patrioților. Diferențe între culturi? Între rase? Nici vorbă de așa ceva. Diferența e una singură. Binele și decența

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
acces controlat, traseul acesta avea semafoare și, în dreptul Străzii 14, o tamponare ușoară îi propulsă Chevroletul într-o altă ciocnire alarmantă, finalizată cu o atingere cu scântei între plăcile de oțel și pilonii de beton. Așadar, ucigașul reușise să îi păcălească printr-o nouă lovitură de maestru. Nici moartea lui Charles Grady și nici evadarea lui Andrew Constable nu constituiau scopul lui Weir, dar fuseseră cele mai bune păcăleli. Criminalul urmărea exact ceea ce ei înșiși respinseseră cu o zi înainte ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Charles Grady și pentru a-l ucide... Ne-am dat seama de asta. Aveam deci trei suspiciuni... Toate până la un punct. Iluzionistul schiță un zâmbet vag. - Până la un punct, șuieră el. Vezi tu, atunci când te folosești de magie pentru a păcăli oamenii, cei inteligenți continuă să fie suspicioși. - Așa că ai pus în joc păcăleala cu numărul trei. Ca să ne menții atenția concentrată departe de circ, ne-ai făcut să credem că te-ai lăsat arestat în mod voit, ca să poți intra

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
ca să îl eliberezi pe Constable. În momentul acela, ar fi trebuit să fi uitat complet de circ și de Kadesky. Numai că, de fapt, nu te interesau deloc Grady și Constable. - Erau niște elemente din decor, piste greșite, ca să vă păcălesc pe voi, recunoscu el. - Cei din Sfatul Patrioților nu vor fi prea fericiți din cauza asta, mormăi Sellitto. Arătând cu capul spre cătușele din jurul gleznelor, criminalul spuse: - Aș zice că e cea mai puțin importantă dintre grijile mele, nu crezi? Știind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
semn cu capul Magicianului și îl întrebă pe Rhyme: - Dar de ce să își fi dat osteneala să plănuiască toată chestia cu Constable și să plănuiască falsa evadare? Sellitto fu cel care îi dădu replica: - Clar, ca să, știi tu, ca să ne păcălească și să ne distragă atenția de la circ și să aibă timp să planteze bomba acolo. - De fapt, nu-i chiar așa, Lon, spuse Rhyme încet. Motivul a fost altul. La auzul acestor cuvinte, sau poate din pricina tonului criptic pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
încercat să îți spun mai devreme, Sachs. Nu am reușit să dau de tine la telefon. Mi-ași fi dorit să nu fie adevărat. Dar uite dovada. Ea și Balzac au fost de partea lui Loesser de la început. Ne-au păcălit ca pe niște spectatori de rând. Capitolul LI Polițista spuse cu o voce șoptită: - Pur și simplu... nu înțeleg cum a reușit. Rhyme spuse mai mult către Bell: - A manipulat dovezile, ne-a mințit, a plantat indicii false... Roland, hai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
că ea a fost ceea care ți-a dat un semn să vă vedeți la cafenea. Totul a fost aranjat încă de la început. Bell era la tablă și, pe măsură ce indica fiecare dintre dovezi, Rhyme le explica felul în care îi păcălise Kara. O clipă mai târziu, Thom anunță: - A sosit un agent. - Poftește-l înăuntru, spuse Rhyme. O polițistă intră și li se alătură lui Sachs, Bell și Kadesky, privindu-i printr-o pereche de ochelari stilizați, cu o mină extrem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
faci niște spectacole în tabăra noastră de iarnă din Florida. Rhyme și Kara făcură schimb de priviri. Mișcă ferm din cap. - Bine, îi spuse tânăra lui Kadesky. Îi strânse mâna. Kadesky se uita la silueta umplută cu arcuri care îi păcălise. - Tu ai făcut asta? - Da. - Poate vrei să o patentezi. - Nu m-am gândit niciodată la asta. Mersi. O să mă gândesc la această posibilitate. O privi din nou. - Patruzeci și două în treizeci de minute. Apoi, clătinânnd din cap, ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
în treizeci de minute. Apoi, clătinânnd din cap, ieși din cameră. Atât el, cât și Kara, arătau de parcă tocmai și-ar fi cumpărat, la un preț mult mai mic, o mașină sport foarte drăguță. Sachs râse. - La naiba, m-ați păcălit. Îi aruncă o privire lui Rhyme. Amândoi. - Stai puțin, spuse Bell, prefăcându-se rănit în orgoliul său. Și eu am particpat. Eu sunt cel care a legat-o fedeleș. Sachs clătină din nou din cap. - Când ați pus asta la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584

un lucru pozitiv - în orice caz, nu era ceva de care să îi fie rușine -, astfel că o apreciere a înțelepciunii sale nu putea face rău. Am bănuit că e vorba de un împrumut. Totuși, era clar că nu o păcălisem pe fată nici o clipă cu pretențiile mele de a fi înțeles. —Canalul de cumpărături, a zis ea tern, privind la mine cu o un amestec de plictiseală și compasiune pe față. Totul se lumină dintr-odată. Desigur! am râs eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
dimineața, după o noapte cu unu’ din tipii ei, cu machiajul de la ochi întins. Îmi dau seama c-a-ncercat să-l șteargă de sub ochi când s-a trezit, dar se vede de fiecare dată. Și pe ei nu-i păcălește - ei își dau seama cum arată de fapt. Io cred că-și dau seama imediat, dar se gândesc că merită să i-o tragă repede o dată sau de două ori. Da’ n-o să-i facă ei niciodată copiii lor, asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
care să se dea la mine, asta-i tot ce pot spune. Nu, tu vrei să se dea la tine doar tinereii, Sheil. Părea scoasă din sărite la faza asta și m-am simțit chiar mulțumită de mine. Pe cine păcălește? Cu bluzele alea strâmte și decoltate ale ei. Warren mereu îi zice: „Te rog să te-nchei la halat, Sheila“. „Of, domnule Chipstead, oare cum s-o fi-ntâmplat așa ceva?“, zice ea mereu. „Probabil că e prea strâmt pentru mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
după ce am încărcat mașina de spălat vase, am dat pe gât rapid o ceașcă de cafea și m-am dus sus. În vreme ce mă dezbrăcam, am împins spre fundul minții revelația extraordinară pe care o avusesem la tribunal și m-am păcălit să o ignor, chinuindu-mă neobișnuit de mult să îmi curăț dinții. În general, nu sunt adeptul aței dentare, dar de data aceasta am folosit în exces, astfel că mi-am făcut gingiile să sângereze, dar măcar am reușit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
și știu că nu-i adevărat. Nici un minut nenorocit nu-i. În reviste scrie pe-o pagină că important e ce-i pe dinăuntru și pe ailaltă cum să-mi fac un nenorocit de contur perfect de buze. Nu mă păcăliți voi pe mine. Îi zic lu’ mama că nu mă păcălesc; au impresia că suntem proaste fiindcă suntem urâte, da’ asta nu ne face proaste, zic io. Am același creier dincolo de toată grăsimea asta, să știți - ba nu, un creier

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
În reviste scrie pe-o pagină că important e ce-i pe dinăuntru și pe ailaltă cum să-mi fac un nenorocit de contur perfect de buze. Nu mă păcăliți voi pe mine. Îi zic lu’ mama că nu mă păcălesc; au impresia că suntem proaste fiindcă suntem urâte, da’ asta nu ne face proaste, zic io. Am același creier dincolo de toată grăsimea asta, să știți - ba nu, un creier mai bun decât are Denisha, pentru-nceput. Săptămâna trecută după muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
pentru asta, Stacey, probabil vei spune că e ultimul lucru pe care îl vrei sau de care ai nevoie, dar vreau să am grijă de tine. Asta-i tot. Ba nu, nu e, mi-a spus, pe cine crezi că păcălești? Nu vrei doar atâta, nu? Poate nu-s așa deșteaptă ca tine, da’ nu-s proastă, să știi. Da’ nu te panica - a continuat ea, simțindu-mi alarmarea, nu zic că nu vrei s-ai și grijă de mine. Doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Poate nu-s așa deșteaptă ca tine, da’ nu-s proastă, să știi. Da’ nu te panica - a continuat ea, simțindu-mi alarmarea, nu zic că nu vrei s-ai și grijă de mine. Doar că... hai să nu ne păcălim singuri... îți place de mine, nu? Nu m-am putut abține - am râs din nou. Umblasem cu cioara vopsită pe lângă ea: temerile mele exagerate de om din clasa mijlocie, care se amestecau cu dorința și cu vinovăția și cu groaza

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
neregulă la mine și cum o să fac diabet și probleme cu inima și cu tensiunea și din astea - așa că mă gândesc cât o să trăiesc io oricum - dacă o țin tot așa - și știu că încă mă-ngraș, oricât m-aș păcăli. Și ce calitate o să aibă viața mea dacă rămân o obeză morbidă? (Vezi, Crystal, acuma-nvăț cuvintele corecte.) Acuma mi-aș dori să nu-l fi-ntrebat pe doctor de oamenii care mor, că speram c-o să zică el că-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336

trupul neînsuflețit — și când — auzi un suspin înăbușit și soneria sună încă o dată. Se duse în vârful picioarelor la ușă și se uită pe vizor, dar nu se vedea nimeni. Uite așa erau jefuiți și violați oamenii în New York City — păcăliți de vreo minte criminală ca să deschidă ușa. Nu mă las eu înșelată, își zise ea și, pe furiș, formă numărul de telefon al portarului. Nu conta că securitatea clădirii în care locuia rivaliza cu cea a sediului Națiunilor Unite sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
înainte și smulse cearceaful de pe colivie, disperată să liniștească pasărea suferindă. — Ce e, Otis? îl alintă ea printre zăbrele. Ești bolnav? Abia când Otis înclină capul în felul acela sugestiv — și arătând perfect sănătos — Adriana își dădu seama că fusese păcălită. Ieșise deja din baie și se afla în hol pe la jumătatea drumului, când Otis strigă din răsputeri “Graso!” de trei ori la rând, oprindu-se numai să cârâie între țipete. — N-ai decât să crăpi, șobolan înaripat. Sper să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

Între Îmbucături, Își clătină lingura spre Jim. — Copile, cine ești tu? Basie...! — Nu pe Idzumo, Jim. Cu mîinile lui albe, Basie alese o bucată de cărbune din sacul de sub pat. — Idzumo se Îndreaptă spre Foochow și Golful Manila. Jim te păcălește, Frank. — Păi, eu cred că sînt pe Idzumo. Jim se hotărî să risipească Îndoiala din ochii lui Basie. Tatăl meu se ducea des la Manila. — Dar nu pe un crucișător japonez, Jim. — Basie...! — Frank... Basie imită vocea marinarului. Într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
După o săptămînă, se refăcuse suficient ca să-i poată urmări pe paznicii japonezi și pe femeile eurasiatice care găteau pentru deținuți. În timp ce curăța gamela lui Basie, Jim se Întreba dacă marinarul Îl recunoscuse cu adevărat. Oare știa că Jim Îl păcălise? Poate că Îl va pîrÎ pe Jim celorlalți deținuți, dar ei nu-i puteau face mare lucru. Ușurat că, În cele din urmă, avea un aliat În lupta lui cu femeile eurasiatice, Își sprijini capul pe genunchi. Îl simți pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
ar putea stimula pe Basie să-l ajute să-și caute tatăl. — Odată, i-a dat cinci dolari unui șofer de taxi care m-a adus de la Hongkew. — Zău, Jim? Uneori Basie se temea ca nu cumva Jim să-l păcălească. Spune-mi, azi ai mai văzut avioane? — Un Nakajima Shoki și un Zero-Sen. — Și avioane americane? — Nu le-am mai văzut de cînd ai venit tu, Basie. Le-am văzut trei zile și apoi au plecat. — Așa mi s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
erau Înlocuitorii părinților săi. Jim știa că era important să mențină vie amintirea mamei și a tatălui lui, pentru a-și susține Încrederea În viitor, dar chipurile lor deveniseră neclare. Doctorul Ransome putea să nu aprobe modul În care se păcălea singur. Mă bucur că-ți amintești de ei, Jim. Se poate ca ei să se fi schimbat. — Știu - o să fie flămînzi. Mai mult decît flămînzi, Jim. CÎnd se va termina războiul, totul va fi foarte nesigur. — Deci ar trebui să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]