2,887 matches
-
atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și argintii și cenușii în același timp. În timp ce se rotesc, marginile lor mai scânteiază pentru câte-o clipă, împrăștiind un curcubeu înainte de-a redeveni incolore. Crengile contorsionate, împâclite parcă în maroniul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
la cer. Le dădeau apă rece și un coltuc de pâine, iar ei le mulțumeau, promițându‑le, În schimb, viață veșnică, Înfățișându‑le un ținut binecuvântat unde aveau să ajungă după moarte: nu mai era pustiul nisipos, cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
după care aprinse o lumină chioară și mă lăsă singură. În spatele meu am auzit cum se Întorcea cheia În broască; acum mă aflam În biblioteca aidoma unei cazemate. De undeva se făcea simțit un curent de aer legănând pânzele de păianjen care, precum niște prăfoase văluri sfâșiate, se lăsau Încet peste rafturile cu cărți, ca‑ntr‑o pivniță peste sticlele sortate cu vinuri vechi. Toate Încăperile erau identice, legate prin intrări Înguste și te ajungea oriunde același curent a cărui sursă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
frunză uscată se făcu nevăzut de pe trunchiul unui stejar; un cerb se opri deodată din goană, ca Împietrit și parcă mirat, ca imediat s‑o ia la fugă ca din pușcă; o creangă putredă căzu din copac; o pânză de păianjen se legăna pe un strop de rouă care reflecta razele sângerii ale soarelui. Conurile cădeau pe nesimțite, o creangă se frânse fără nici un scrâșnet, de parcă ar fi fost calcinată. Fetița se uită În oglindă apropiindu‑și‑o de ochi ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ÎNȚELESUL FIECĂREI EXPERIENȚE ÎN SINE. ACEASTA ÎNSĂ ÎL DEPĂȘEA. PANICA ÎL CUPRINSE APROAPE CA O LOVITURĂ FIZICĂ. ÎN LOCUL UNEI PARDOSELI EXISTA O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
O ȚESĂTURĂ DE FUNII CA ODGOANELE CORĂBIILOR CARE STRĂBĂTEAU MĂRILE PĂMÎNTULUI ÎN ZILELE DE DEMULT, SAU CA PLASA VREUNUI PĂIANJEN DE PROPORȚII DE COȘMAR. FĂCU O PAUZĂ ÎN GÎNDURI ȘI PE SPINARE ÎI TRECURĂ FIORI RECI. CA O PLASĂ DE PĂIANJEN. ÎN JURUL LUI ÎNCEPU SĂ CREASCĂ TOT MAI MULT O VAGĂ LUMINĂ ALBĂSTRUIE, ȘI VĂZU CĂ ÎNTR-ADEVĂR ORAȘUL A DISPĂRUT. ÎI LUASE LOCUL O LUME NEPĂMÎNTEANĂ, BLEUMARIN, ȘI PLASE, PLASE ȚESUTE PE KILOMETRI ÎNTREGI. SE TRĂGEAU ÎNAPOI SPRE TAVANUL FOARTE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
trebuia să-l înfrunte structura lui bine instruită și pregătită. Avu timp să înțeleagă faptul că se afla în interiorul unei nave spațiale și că trebuie să existe neapărat și niște locuitori. Mult deasupra lui se produse brusc o vagă mișcare. Păianjeni. Îi văzu clar, niște ființe uriașe cu multe picioare și înțelegerea deplină a acestui fapt îl făcu să se crispeze. Așadar un trib de ființe arahnoide reprezentau acum marele premiu al naturii, inteligența supremă a tuturor veacurilor, stăpînitorii universului. Acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PENTRU CA CELELALTE FIINȚE OMENEȘTI SĂ POATĂ AJUNGE PÎNĂ LA STELE? ȘI DE CE VREI SĂ LE ÎMPĂRTĂȘEȘTI ALTORA SECRETELE NEMURIRII? În ciuda răvășelii din mintea lui Hedrock, încetul cu încetul gîndurile începură să i se prefacă în înțelegere. Aceste ființe ca niște păianjeni se străduiau să priceapă natura emoțională a omului fără ca ele însele să aibă capacitatea afectivă. Iată niște orbi care cer să li se explice culorile, un surd ca masa cerînd o definiție a sunetului. Același principiu. Acum abia se explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să rețină propulsia interstelară în vederea negocierilor. Dar asta nu mai conta. Victoria era asigurată. NECAZUL ERA CĂ FIINȚE MAI PUTERNICE ÎL "ELIBERASERĂ" CA SĂ VADĂ CE VA FACE. UNDEVA ÎN SPAȚIUL COSMIC O FLOTĂ VASTA CU ECHIPAJE APARȚINÎND UNEI RASE DE PĂIANJENI INTELIGENȚI SE OPRISE PENTRU A-L STUDIA PE OM ȘI ACȚIUNILE LUI. DUPĂ CE-L CAPTURASERĂ ÎL DUSESERĂ IMEDIAT ÎNAPOI PE PLANETA LUI DE ORIGINE ȘI-L MANIPULASERĂ CA ȘI CÎND DISTANȚELE NICI N-AR FI EXISTAT. DUPĂ CE-L URMĂRISERĂ CUM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CONCENTRĂ ASUPRA LUI ÎNSUȘI PUTEREA DISPOZITIVULUI DE RIDICARE ȘI COBORÎRE ȘI SIMȚI CUM ACESTA ÎL DEPUNE ÎN APARTAMENT. DE CUM SE AFLĂ ÎN PICIOARE SE DUSE LA UN FOTOLIU COMOD. INSTALÎNDU-SE, STRIGĂ PE UN TON ASPRU: \ E ÎN REGULĂ, PRIETENI PĂIANJENI, DACĂ MAI AVEȚI SI ALTE PLANURI, MAI BINE PUNEȚI-LE ACUM ÎN APLICARE. ȘAPTESPREZECE PREZENȚA FIINȚELOR STRĂINE ȘI NECUNOSCUTE ÎI FU SEMNALATĂ MAI ÎNTÎI DE UN GÎND NU ATÎT ÎNDREPTAT CĂTRE EL, DAR DESTINAT ÎNȚELEGERII LUI. GÎNDUL SE MANIFESTA LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
o pauză în gîndire; tresări speriat. Tocmai noțiunea de căldură puternică realiza aceasta, făcîndu-l conștient de răceala înconjurătoare. Lumina era glacială. DESCOPERIREA FU PENTRU EL UN FEL DE SEMNAL, O INDICAȚIE. \ EMOȚIA (SPUSE PRIN VIBRAȚII DIN DEPĂRTARE O MINTE DE PĂIANJEN) ESTE O MANIFESTARE A ENERGIEI. EA ACȚIONEAZĂ INSTANTANEU PE ORICE DISTANȚĂ. MOTIVUL PENTRU CARE LEGĂTURA DINTRE GEMENI A SCĂZUT ÎN INTENSITATE, ÎN CEEA CE PRIVEA RECEPTAREA ACESTEI CONEXIUNI DE CĂTRE EI, CONSTA ÎN FAPTUL CĂ AMÎNDOI SE AȘTEPTAU LA SLĂBIREA EI. ACEASTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Gil. Trebuia să se dizolve treptat. Mulțumit că pentru moment făcuse tot ce putea, se întoarse către ceilalți trei oameni. Le dădu fiecăruia apă și apoi tablete de dextroză. Tocmai se ridica, îndreptîndu-și spinarea, cînd îl atinse un gînd al păianjenilor, neutru în pofida tonului tăios ca briciul: ― Vezi, s-a ocupat și de ceilalți. Emoția implicată e mai mult decît o simplă extensie artificială a perechii de spermatozoizi reacționînd împreună. Atîta tot se auzi, doar acest comentariu. Însă oricum îl opri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
a ocupat și de ceilalți. Emoția implicată e mai mult decît o simplă extensie artificială a perechii de spermatozoizi reacționînd împreună. Atîta tot se auzi, doar acest comentariu. Însă oricum îl opri locului pe Hedrock. De fapt nu uitase de păianjeni, dar amintirea lor fusese împinsă spre fundul minții de presiunea evenimentelor. Iar acum iată din nou realitatea. Înălță ochii spre cerul senin, spre acel soare strălucitor, alb-gălbui, și-i urî pe cei din neamul arahnidelor. Dar își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ACEASTĂ ÎNTREBARE DIRECT CELOR CE-L ȚINEAU CAPTIV, DAR, LUCRU SURPRINZĂTOR, PRIMI IMEDIAT RĂSPUNSUL. PARCĂ PLUTEA CĂTRE EL DIN CERUL ACELA ÎNTUNECAT FĂRĂ NORI, UN RĂSPUNS PRECIS ȘI \ FERIT DE ORICE PATIMĂ: \ NU SÎNTEM CEEA CE PĂREM A FI (SUNĂ GÎNDUL PĂIANJENILOR). NEAMUL NOSTRU NU ESTE, AȘA CUM AI SUGERAT, UNA DINTRE REUȘITELE NATURII. PE ACEASTĂ NAVĂ SE AFLĂ DE FAPT RĂMĂȘIȚELE POPORULUI NOSTRU. TOȚI CEI DE AICI SÎNTEM NEMURITORI, CÎȘTIGĂTORII UNEI LUPTE PENTRU SUPREMAȚIE ȘI EXISTENȚĂ PE PLANETA NOASTRĂ. FIECARE DINTRE NOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
S-A SPUS CĂ O VREME NU-MI VOR ADRESA CUVÎNTUL. PĂREREA MEA ESTE CĂ SÎNT PREA DEPARTE PENTRU GENUL LOR DE TELEPATIE. URMĂRESC EI DE FAPT? ÎNTREBĂ KERSHAW. ERA GREU DE EXPLICAT CEEA CE ÎNVĂȚASE DIN PROPRIA SA EXPERIENȚĂ CU PĂIANJENII, TOTUȘI HEDROCK ÎNCERCĂ. AVU MULTĂ GRIJĂ SĂ NU FURNIZEZE NICI UN FEL DE DATE CU PRIVIRE LA ACTIVITĂȚILE LUI PE PĂMÎNT. ÎNCHEIE CU VORBELE: \ ÎN ORICE MOMENT LE POT ÎNTRERUPE DOMINAȚIA MINTALĂ, AȘA CĂ SINGURA LOR AMENINȚARE ÎMPOTRIVA MEA O POATE CONSTITUI FORȚA FIZICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
NATURII OMENEȘTI ESTE O LIPSĂ FUNDAMENTALĂ ȘI-I DESCALIFICĂ DE LA O COMPREHENSIUNE REALĂ. Kershaw rămase dus pe gînduri. În cele din urmă spuse: ― Și ce șanse de salvare ai? Hedrock răspunse țeapăn: ― Foarte bune. Știu că aparențele sînt sumbre, dar păianjenii au spus clar că vor părăsi acest spațiu. De ce s-o facă dacă nu au motive să creadă că în curînd nave mai mari de pe Terra vor face naveta spre constelația Centaurului? După părerea mea, Împărăteasa va scoate de sub obroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de exemplu, că mi i-a trimis un văr de la țară, din județul Prahova, și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
și nu se mira nimeni. Pe atunci, mâncam de obicei vinete, vă rog să rețineți amănuntul acesta, legume deloc recomandabile, aveam un balcon rotund cu un păianjen de sârmă atârnat în tavan, tăiam vinetele felii, le înșiram pe sfoară, lângă păianjen, ele se uscau, puneam apă la fiert, cât să cuprindă, până dădea în clocot, luam feliile de vinete uscate și ușoare ca fulgul, le puneam în apă clocotită, le lăsam să mai fiarbă 10-15 minute și le mâncam fără sare
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
că cerul a fost cândva foarte aproape de pământ, dar că a fost îndepărtat de Dumnezeu ca sa nu mai fie murdărit cu răutatea omului. În legenda „Slujba Vântului” se povestește cum vântul trimis de Dumnezeu a spulberat pânză groasă a unui păianjen care dorea să umbrească Pământul. În legenda Ariciului și a albinei se subminează atotînțelepciunea divină care se presupune că ar fi apelat la inventivitatea ariciului care a contribuit involuntar la modelarea lumii. Atribuirea tuturor acestor categorii organice câte un sens
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
Uneori, sora-șefă a acestui azil Îmi dă voie să-mi rezem tîmpla de sînul ei stîng și rotund precum un pîntece de păianjen, astfel Încep călătoriile mele prin marile monetării ale lunii, strălucitoarea și plina de ea, luna cu cap de copil. Astfel restitui eu cerului nemaisfîrșita-i singurătate. Aș putea da În vileag formula chimică după care se plodesc Îngerii sau aș putea
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
de umbră Întins peste caldarîm, inertă. Slaba clipire de chihlimbar a jarului unei țigări i se reflecta În ochi. Era Îmbrăcată În culori Întunecate, cu o mînă adîncită În buzunarul jachetei, cealaltă Însoțind trabucul care Îi țesea o pînză de păianjen din fum albastru Împrejurul profilului. Mă urmărea În tăcere, cu chipul ascuns În contralumina felinarelor. Rămase acolo preț de aproape un minut, fumînd cu nepăsare, cu privirea fixată Într-a mea. Apoi, cînd se auziră clopotele catedralei bătînd miezul nopții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
fața, îi aud vorbele pe care mi le-a spus când am plecat la școală în oraș. M-a petrecut până la șosea, cam trei kilometri peste hotar, fără să scoată un cuvânt. Îi simțeam inima suspendată de un fir de păianjen. Crescusem în brațele ei. De la câteva luni mă culca cu ea. Mă strecuram în căușul cald al corpului ei masiv, întotdeauna mirosind a busuioc și cumva a sevele pământului, și adormeam fericită. Atunci când am părăsit satul, pentru prima oară și
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
acestora este îndreptățit. Aerul lui de lider a dat-o gata. După ce ajuns în patul lui a aflat că nu are slujbă, că a fost exmatriculat în anul trei de la Politehnică. Se simțea prinsă ca o muscă în pânza unui păianjen. Deși îi ajunge că este deștept. "Doar imbecilii lucrează, se înmulțesc și se însoară la biserică", spunea el cu o mină de copil alintat. Toate bune și frumoase, numai că nu se puteau hrăni cu frunze de stejar. Pentru un
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gașcă a lor ca pe niște infractori sau ca pe niște animale bune de împușcat. Aș sta zile în șir aici, pe malul Oceanului Pacific. Orizontul e violet, soarele fierbinte, cerul înalt, iar sufletul meu e suspendat de un fir de păianjen. Mă ridic din nisip, îmi înfășor sarongul în jurul pieptului, îl leg la mijloc, am cincizeci de ani, mă simt mai sănătoasă ca la treizeci, aș face dragoste până la leșin, numai că nu am cu cine, toată ființa mea țipă după
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]